Integrarea economică reprezintă o formă deosebită a relaţiilor economice dintre diferite ţări ale lumii, care s-a dezvoltat în secolul XX, după cel de-al Doilea Război Mondial. În prezent, constituie o caracteristică importantă a evoluţiei economiei mondiale. Există mai multe definiţii pentru conceptul de ,,integrare economică”.
Integrarea economică desemnează, în general, constituirea de către două sau mai multe ţări a unui spaţiu economic comun care asigură:
- dezvoltare schimburilor reciproce;
- interdependențe economice şi întrepătrunderea economiilor naţionale
Procesul de integrare economică are la bază acorduri, înţelegeri între ţările participante, presupune constiuirea unor organizaţii economice corespunzătoare.
Integrarea economică este un proces determinat de numeroşi factori de ordin economic, tehnic şi social-politic. Principalii factori care au stat labaza pocesului de integrare economică sunt:
- crearea unor condiţii care să stimuleze schimburile economice între diferite ţări;
- progresul tehnico-ştiinţific contemporan, care necesită resurse financiare din ce în ce mai mari;
- posibilităţile restrânse ale pieţelor naţionale;
- creşterea concurenţei pe piaţă mondială.
Factorii care au favorizat procesul de integrare economică sunt:
- apropierea geografică a ţărilor respective;
- existenţa unor interese economice şi politice commune;
- apropierea nivelurilor de dezoltare economico-socială.
Procesul de integrare economică are caracter complex, este însoţit de controverse şi dispute. Prin continultul său acest proces:
- modifică raportul de interese între agenţii economici rezidenţi, perspectivele acestora;
-pun problema renunţării la atribute ale independenţei ţărilor membre;
- implică avantaje şi costuri inegale pentru ţările participante.