Nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face faţă în întregime cheltuielilor ocazionale de desfăşurare normală a activităţii complexe a fiecărui agent economic (producţie, investiţii, comercială etc.). La orice agent economic apar dezechilibre, disfuncţionalităţi în cazul trezoreriei, al gestiunii întreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupă o pondere însemnată în totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar când activul circulant din bilanţ nu poate fi acoperit integral din încasări şi din fondul de rulment. Se poate afirma că în cadrul creditelor de exploatare creditul de trezorerie deţine primul loc. Orice agent economic deţine active circulante importante determinate în primul rând de activitatea de producţie şi în al doilea rând, de creanţele asupra clientelei. La orice agent economic, sursele de finanţare trebuie să fie suficiente pentru a face faţă nevoilor de acoperire a activului circulant.
În ţara noastră, fondul de rulment are în general un volum mai mare decât în ţările cu o economie dezvoltată, ca urmare a vitezei mai mici de rotaţie a mijloacelor circulante în general şi a ciclului de fabricaţie mai lung. De aceea, având în vedere şi faptul că mijloacele proprii de finanţare sunt limitate, putem afirma că la noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare. Adăugăm la cauzele de mai sus si stocurile mai mari de produse finite care nu se vând (ca urmare a nefolosirii marketingului vânzării) şi încasările restante. Necesarul total de fonduri si deci de credite este determinat si de modul de gestionare al agentului economic. Dacă printr-o gestionare eficientă a fondurilor se poate asigura rotaţia stocurilor, recuperarea mai rapidă a creantelor nemobilizate, obţinerea prelungirii creditului furnizorilor, creşterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a necesarului de credite al agenţilor economici.
Există mai multe clasificări de credite bancare acordate agenţilor economici în funcţie de varietatea şi complexitatea raporturilor de creditare, de gruparea operaţiunilor de credit.
În economia de piaţă există cinci mari feluri de credite si anume:
- creditul bancar;
- creditul comercial;
- creditul obligatar;
- creditul ipotecar;
- creditul de consum.
- Creditul bancar este acordat de către bănci persoanelor fizice şi juridice pe termen scurt, mijlociu sau lung. Aceste credite se pot acorda cu sau fără înscrisuri, cu garanţii reale sau fără, pe obiecte ale creditării sau global.
- Creditul comercial se acordă sub formă de marfă. El satisface atât interesul producătorului (deci agentul economic producător) de a vinde mai repede marfa, cât şi pe cel al comerciantului care nu are fonduri să le elibereze direct la primirea mărfii.