Conţinutul activităţii de distribuţie permite gruparea principalelor componente astfel: reţeaua de distribuţie, canalele de distribuţie, procesele activităţii de distribuţie şi serviciile cu clienţii.
Reţeaua de distribuţie ocupă un loc important între componentele distribuţiei, şi este constituită din totalitatea locurilor în care sunt amplasate clădirile şi echipamentele prin care se realizează prestaţia şi livrarea serviciilor de către consumator.
Reţeaua de distribuţie poate fi întâlnită în mai multe variante caracteristică pentru anumite categorii de servicii:
- reţea constituită din multe locuri de prestaţie a unui număr limitat de servicii; prezintă avantajul unei standardizări a serviciilor precum şi simplificarea procesului de creare şi livrare
- reţea constituită din puţine locuri de prestaţie a unui număr mare de servicii unde se oferă servicii multiple la un număr mare de consumatori
- reţea constituită din multe locuri de prestaţie a unui număr mare de servicii specifică formelor aflate în faza de maturitate.
Toate aceste tipuri de reţea stau la baza constituirii unor alternative strategice specifice. Succesiunea de procese prin care are loc întâlnirea prestatorului ci consumatorul defineşte şi în servicii canalul de distribuţie caracterizat prin lungime, lărgime şi adâncime.
Inseparabilitatea serviciilor face ca în cele mai multe situaţii canalul întâlnit să fie scurt, caz în care toate fluxurile şi activităţile incluse în distribuţie se desfăşoară la locul de prestaţie într-o succesiune de operaţii inclusă în cadrul sistemului de creare şi livrare a serviciului. O astfel de situaţie este specifică serviciilor în care prestatorul şi consumatorul sunt amplasaţi în spaţii geografice apropiate.
Atunci când prestatorul şi consumatorul sunt separaţi prin distanţe care necesită timp şi mijloace de transport; canalul scurt presupune obligatoriu multiplicarea reţelei de prestaţie şi vânzare în funcţie de caracteristicile serviciului prestat.[1] Firma are însă şi alternativa utilizării unor intermediari care vor prelua fie funcţia de prestaţie, fie pe cea de vânzare. Intermediarii pot fi: agenţi de vânzări, brokeri, comisionari sau chiar un „canal electronic".
Sistemul de livrare a serviciilor
Datorită inseparabilităţii serviciilor, aceasta face ca activităţile specifice distribuţiei să se desfăşoare în momentul contactului dintre prestator şi client. Aceste activităţi alcătuiesc procesul de livrare a serviciilor alcătuit din: etapele procesului, gradul de centralizare sau descentralizare a procesului decizional în materie de distribuţie, natura contactelor dintre prestator şi client, modul de livrare, atmosfera la locul livrării, etc.
Majoritatea acestor componente ale sistemului de livrare se regăsesc în cadrul formelor de vânzare şi a modalităţilor de plată.
A .Forma de vânzare cuprinde un ansamblu de activităţi prin care se asigură accesul clientului la prestaţie. Cea mai importantă dintre acestea este comanda, element care declanşează procesul. De regulă, comanda se ia în locuri special amenajate şi în cele mai multe cazuri acest loc este „ghişeul". Funcţionarea acestuia presupune existenţa unui program, desfăşurarea unui contact cu personalul, ordonarea cererii, etc.
Comanda poate fi preluată scris, verbal, telefonic, electronic, fiecare modalitate având un mod specific de desfăşurare. Activităţile de informare privind preluarea comenzii presupun: completarea unor formulare, numărul acestora, modul de procurare, necesitatea unor acte.
- Modalităţile de plată reprezintă o altă componentă importantă a activităţii de distribuţie în legătură cu preţul şi produsul. In cadrul acestuia se poate vorbi despre:
- momentul plăţii care poate fi înaintea efectuării prestaţiei, după efectuare sau combinat, prin plata unui avans în momentul lansării comenzii şi a diferenţei fie la începutul prestaţiei, fie la sfârşitul acesteia.
- mijlocul de plată care poate reduce timpul şi formalităţile cu efecte benefice asupra calităţii. Plata se poate face cash, prin cecuri, cărţi de credit, decontare.
- organizarea plăţii presupune anumite operaţii care au loc prin contactul direct prestator- client. In esenţă este vorba despre emiterea unui document specific(factură, chitanţă, etc.) de către personalul de contact, verificarea lui de către client, plata efectivă.
[1] Olteanu, V. - Marketing financiar-bancar, Editura Ecomar, Bucureşti, 2003 34