Deosebit de interesantă este situaţia actuală a impozitării corporaţiilor. În anul 2004, pe fondul unor semnale puternice mediatice privind efectele delocalizării, mai multe autorităţi din Europa Occidentală s-au pronunţat pentru introducerea unei cote de impozitare armonizate la nivel european. Este proiectul extrem de curajos, al „impozitului unic european”, curajos, dar oare realizabil în condiţiile existenţei cunoscutei reguli a unanimităţii din Uniunea Europeană? Interesantă este evoluţia discuţiilor privind o cotă armonizată de impozitare societară: preocupările s-au schimbat puternic în ultimele trei decenii: în anul 1975, Comisia Europeană iniţia un proiect de directivă care ar fi stabilit o cotă minimă de impozitare de 45%, în anul 1992 apare Raportul Comitetul Ruding care propunea o cotă minimă de 30% şi o cotă maximă de impozitare de 40% şi iată că anul 2004, ministrul olandez de finanţe Gerrit Zalm sugerează un nivel minim de impozitare de 20%.
Pentru a ne ajuta în analiza noastră, am realizat o grupare a cotelor de impozitare a celor 27 ţări membre şi am calculat o medie EU27, o medie EU25 şi o medie EU 15.
Doar 10 state (mai ales ţările noi aderate la spaţiul comunitar) au o cotă de impozitare mai redusă de cât media EU27 de 24,3%. Evident ţările dezvoltate înregistrează cotele de impozitare corporativă cele mai crescute. Dintre acestea, excepţia grupului EU15 o identific în cazul Irlandei.
Concret, se observă următoarea situaţie a ţărilor membre raportate la cota de impozitare suportate de societăţi comerciale, respectiv la medie EU27:
- sub această medie se plasează ţări de dată recentă în zona UE şi este vorba de Bulgaria (10%), Cipru (10%), Letonia (14%), Lituania (14%), Polonia (14%), România (16%), Ungaria (16%), Slovacia (19%), Estonia (22%) şi Cehia (24%), plus excepţia menţionată anterior Irlanda (12,5%);
- cote ridicate de impozitare corporativă înregistrează: Austria (25%), Grecia (25%), Slovenia (25%), Olanda (25,5%), Finlanda (26%), Portugalia (27,5%), Danemarca (28%), Suedia (28%), Luxemburg (29,6%), Marea Britanie (30%), Spania (32,5%), Franţa (33,3%), Belgia (34%), Malta (35%), Italia (37,3%) şi Germania (38,6%).
De remarcat este poziţia recentă a Germaniei, ţară de top în ordonarea ratei de impozitare, care este unul din principalii susţinători ai proiectului comunitar de impozitare comună corporativă. Germania este statul care a preluat la 1 ianuarie 2007 preşedinţia Uniunii Europene şi alături de Franţa (de asemenea un stat cu o rată destul de ridicată - 33,3%) este iniţiatoarea proiectului de coordonare fiscală aflat pe agenda de lucra a Comisiei Europeană.[1]
[1] Minea, Ş.M., Coastaş, C.F., Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2006, p. 320