Economie

Impozitul pe bunurile imobiliare reprezintă un impozit local şi o plată obligatorie la buget din valoarea bunurilor imobiliare. Impozitul pe bunurile imobiliare este reglementat de Titlul VI al CF. Subiecţii impunerii sunt:

1. Persoanele juridice şi persoanele fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai R. Moldova:
   1. proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;
   2. deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune şi/sau de folosinţă) asupra bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova ce se află în proprietatea publică a statului sau în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi arendaşii care arendează un bun imobiliar agricol proprietate privată, dacă contractul de arendă nu prevede altfel. Pentru bunurile imobiliare ale autorităţilor publice şi ale instituţiilor finanţate de la bugetele de toate nivelurile, transmise în arendă sau locaţiune, subiecţi ai impunerii sânt arendaşii sau locatarii.
2. Faptul că persoanele specificate la alin.(1) lit. a) nu deţin un document ce ar atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor imobiliare, precum şi faptul neexecutării obligaţiei de înregistrare a drepturilor patrimoniale prevăzute de legislaţie nu pot constitui temei pentru nerecunoaşterea acestor persoane în calitate de subiecţi ai impunerii privind bunurile imobiliare respective, în cazul în care aceste persoane exercită, de fapt, dreptul de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie asupra acestor bunuri.
3. În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate (în folosinţă) comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi revine.
4. În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerată, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). în acest caz toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
5. În cazul contractului de leasing financiar, subiect al impunerii este considerat locatarul bunurilor imobiliare.

Obiecte ale impunerii sunt: bunurile imobiliare, inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii speciale) din intravilan sau din extravilan, clădirile, construcţiile, casele de locuit individuale, apartamentele şi alte încăperi izolate, inclusiv bunurile imobiliare aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 50% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie.

Conform Codului Fiscal, baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri.

Valoarea estimată_ este valoarea bunurilor imobiliare ,calculată la o dată anumită cu utilizarea metodelor de evaluare prevăzute de legislaţie .

Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în baza unei metodologii unice pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul şi în termenele stabilite de legislaţie.

Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează pe calea evaluării în masă - în cazul obiectelor-tip ce constituie bunuri imobiliare şi pe calea evaluării individuale - în cazul obiectelor specifice (ne tipice).

Metoda evaluării individuale a bunurilor imobiliare poate fi aplicată şi în baza deciziei instanţei judecătoreşti.

La evaluarea bunurilor imobiliare, în dependenţă de destinaţia acestora, se aplică următoarele metode de determinare a valorii de piaţă:

1. metoda analizei comparative a vânzărilor;
2. metoda veniturilor;
3. metoda cheltuielilor.

Reevaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale o dată la 3 ani în modul stabilit de Guvern.

Finanţarea lucrărilor de evaluare a bunurilor imobiliare se efectuează de la bugetul de stat.

Cotele impozitului pe bunurile imobiliare: a) pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) ce nu se află în componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi; pentru garajele şi terenurile pe care acestea sânt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele:

• cota maximă - 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;
• cota minimă - 0,05% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale;

a¹) pentru terenurile agricole cu construcţii amplasate pe ele:

• cota maximă - 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;
• cota minimă - 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.

Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale;

1. b) pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decât cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptând garajele şi terenurile pe care acestea sânt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele - 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.