Piaţa de opţiuni pe titluri primare include tranzacţii cu două mari clase: opţiuni call şi opţiuni put. Deţinerea unei opţiuni call dă cumpărătorului dreptul de a cumpăra un anumit bun la un anumit preţ, deţinerea unei opţiuni put dă cumpărătorului dreptul de a vinde un anumit bun la un anumit preţ, dreptul fiind valabil un timp limitat. Există opţiuni în stil american, care pot fi exercitate în orice moment de la încheierea contractului şi până la scadenţa acestuia şi opţiuni în stil european, care pot fi exercitate doar la scadenţă.
Pentru oricare opţiune există un cumpărător şi un vânzător. În cazul unei opţiuni call, vânzătorul primeşte o sumă de la cumpărător şi îi dă acestuia dreptul, dar nu şi obligaţia să cumpere un anumit bun de la vânzătorul opţiunii, la un preţ stabilit prin contract, dreptul fiind valabil o perioadă limitată, iar vânzătorul unei opţiuni put primeşte o plată de la cumpărător care capătă dreptul, dar nu şi obligaţia să-i vândă vânzătorului opţiunii un anumit bun, la un preţ stabilit prin contract, dreptul fiind valabil o perioadă limitată.
Vânzătorul unei opţiuni call primeşte o plată de la cumpărătorul opţiunii şi trebuie să vândă bunul către partenerul său de contract dacă acesta s-ar hotări să-şi exercite dreptul.
Cumpărătorul unei opţiuni call poate exercita opţiunea prin cumpărarea bunului-suport al contractului, fiecare contract de opţiuni are un preţ care va fi plătit dacă optiunea este exercitată. Orice opţiune necesită o plată de la cumpărător către vânzătorul opţiunii, reprezentînd preţul opţiunii sau prima.