Primul contract de opţiuni pe un indice de bursă a fost introdus pe 11 martie 1983 la Chicago Board of Options Exchange, pe indicele Standard & Poor's 500. Alte burse de futures şi opţiuni care au adoptat acest tip de contract sunt New York Stock Exchange (cu indicele NYSE Composite Index), Tokyo Stock Exchange (cu indicele TOPIX), MONEP d'Options Negociables de Paris (cu indicele CAC 40).
Opţiunile pe indici au următoarele particularităţi: • Unitatea de tranzacţie se determină prin înmulţirea nivelului indicelui cu un multiplicator stabilit de bursă. Astfel valoarea contractului se determină prin înmulţirea preţului de exercitare a opţiunii cu multiplicatorul respectiv.
- Exercitarea opţiunii presupune că diferenţa dintre preţul de exercitare şi valoarea curentă a indicelui este înmulţită cu multiplicatorul respectiv pentru a determina suma care trebuie plătită de cumparatorul opţiunii către vînzătorul acesteia.
La bursele americane, un ordin de executare a unei opţiuni dat în cursul zilei este executat după închiderea zilei de bursă, pentru lichidarea opţiunii luîndu-se în considerare nivelul indicelui la sfîrşitul zilei şi nu din momentul cînd a fost dat ordinul.
- Preţul opţiunii sau prima de opţiune este exprimat în puncte şi fracţiuni de puncte, fiecare punct reprezentînd o mărime egală cu un dolar înmulţit cu multiplicatorul bursier.
Opţiunile pe contracte futures au ca activ de bază contracte futures pe mărfuri, valute sau instrumente de datorie. Dacă opţiunea este exercitată, livrarea constă nu în predarea/primirea activului de bază, ci în dobîndirea unei poziţii futures pe acel activ, care dă dobînditorului posibilitatea să execute la scadenţă contractul futures, precum şi posibilitatea să-şi acopere poziţia înainte de scadenţă printr-o operaţiune de sens contrar. Deoarece contractul futures se marchează la piaţă cînd opţiunea este exercitată, vînzatorul acesteia plăteşte cumpărătorului o suma egală cu diferenţa pozitivă dintre preţul curent al contractului futures si preţul de exercitare a opţiunii (la opţiunile call), respectiv diferenţa dintre pretul de exercitare a opţiunii şi preţul curent al contractului futures (la opţiunile put).
Funcţiile opţiunilor în acoperirea riscului pot fi reprezentate cu ajutorul tabelul 1.
|
Tabelul 1. Funcţiile opţiunilor în acoperirea riscului
|
Sursa: adaptat de către autor în baza sursei [7, pag. 92]
Opţiunile pot servi şi la acoperirea riscului de preţ la contractele pe marfă fizică cu livrare la termen.