1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992, a prevăzut înfiinţarea de instituţii monetare, care au ca sarcină principală promovarea funcţionării în bune condiţii a sistemelor de plăţi în cadrul UEM. În cadrul acestora, locul central revine Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), care cuprinde Banca Centrală Europeană (BCE creată la

1 iunie 1998), cu sediul la Frankfurt, şi Băncile Centrale Europene ale statelor membre ale Uniunii Europene (27). Întrucât există state membre ale UE dar care nu au adoptat moneda unică, Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene a decis adoptarea termenului de Eurosistem pentru a desemna BCE şi băncile centrale ale statelor care au aderat la Uniunea Monetară.

            În construirea SEBC(după cum poate fi urmărită în fig.2) şi a BCE s-a adoptat sistemul federal, considerându-se că o astfel de organizare ar corespunde cel mai bine cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească noua bancă centrală.

Principalele organe de decizie  în cadrul Eurosistemului sunt : Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul Executiv.

Pe lângă Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul  Executiv îşi desfăşoară activitatea un Consiliu General care are mai degrabă un rol consultativ, în sprijinul ţărilor care nu au adoptat încă moneda euro.

Consiliul Guvernatorilor3  este organul suprem de decizie al BCE  şi este format din guvernatorii băncilor centrale ale statelor membre ale Uniunii Monetare şi cei şase membri ai Comitetului Executiv Potrivit Tratatului de instituire a Comunitaţii Europene(redenumit, prin Tratatul  de la Lisabona, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), precum şi a Statutului SEBC şi al BCE ,Consiliul Guvernatorilor este abilitat să adopte deciziile cu semnificaţie strategică primordială pentru Eurosistem.

Principalele responsabilităţi ale Consiliului Guvernatorilor sunt:

  • stabileşte orientările şi ia deciziile necesare pentru îndeplinirea misiunilor

      încredinţate eurosistemului;        

  • elaborează politica monetară a zonei euro.În acest context,Consiliul Guvernatorilor

defineşte strategia de politică monetară a BCE, cadrul operaţional al politicii      

monetare unice, adoptă decizii cu privire  la ratele de dobândă directoare ale BCE

şi stabileşte orientările de urmat de către BCN ale Eurosistemului pentru realizarea

operaţiunilor de politică monetară;

  • gestionează rezervele valutare oficiale;
  • autorizează emisiunea de bancnote euro şi aprobă volumul emisiunii de monede

      euro în cadrul zonei euro;

  • exercită funcţiile consultative ale BCE şi decide modul de reprezentare al

      Eurosistemului la nivel internaţional;

  • adoptă regulamentul de organizare interna a BCE şi a organelor sale de decizie;
    • adoptă decizii cu privire la capitalul BCE şi la repartizarea rezultatului net al

      acestuia;

  • aprobă raportul anual şi conturile anuale ale BCE.

Comitetul Executiv 4

Comitetul executiv al BCE este organul decizional operaţional al BCE şi al Eurosistemului. Acesta îşi asumă responsabilitatea pentru toate deciziile care trebuie adoptate zilnic. BCE trebuie să aibă capacitatea de a reacţiona şi de a se adapta la pieţele monetare şi de capital, de a aborda cazuri specifice şi de a soluţiona situaţii de urgenţă. Această funcţie poate fi îndeplinită numai de un organism ai cărui membri sunt în permanenţă şi în exclusivitate implicaţi în implementarea politicilor BCE. Comitetul executiv se reuneşte, de obicei, o dată pe săptămână.

Membri

Comitetul executiv este format din:

  • preşedintele BCE;
  • vicepreşedintele BCE şi
    • alţi patru membri.

Toţi membrii Comitetului executiv sunt aleşi dintre persoanele cu reputaţie şi experienţă profesională recunoscută în domeniul monetar sau bancar. Aceştia sunt numiţi de guvernele ţărilor din zona euro, la nivel de şefi de stat sau de guvern, hotărând cu majoritate calificată, la recomandarea Consiliului UE, după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului guvernatorilor BCE.

În calitate de membru al Comitetului executiv, preşedintele BCE deţine un rol marcant şi exercită anumite funcţii care îi sunt conferite exclusiv (în absenţa preşedintelui, acestea revin vicepreşedintelui): prezidarea şedinţelor Consiliului guvernatorilor, ale Consiliului

general şi ale Comitetului executiv al BCE, reprezentarea BCE în exterior şi prezentarea Raportului anual al BCE în faţa Consiliului UE şi a Parlamentului European. Pe lângă acestea, preşedintele este invitat să participe la şedinţele Consiliului UE ori de câte ori sunt dezbătute aspecte privind obiectivele şi misiunile Eurosistemului. În plus, preşedintele este invitat la reuniunile Eurogrupului – grupul informal alcătuit din miniştrii finanţelor şi economiei din ţările zonei euro.

Consiliul General asigură legatura instituţională dintre Eurosistem şi BCN ale statelor membre ale UE, dar care nu fac parte din zona euro şi funcţionează atâta timp cât vor exista membri ai UE care nu au adoptat moneda euro. Consiliul general al BCE este format din:

  • preşedintele şi vicepreşedintele BCE şi
  • guvernatorii/preşedinţii băncilor centrale naţionale ale celor 27 de state membre

      ale UE.

Consiliul general se reuneşte, de regulă, trimestrial. Deciziile sunt adoptate cu majoritate simplă, cu excepţia cazului în care se specifică altfel în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (Statutul SEBC). Principalele responsabilităţi ale Consiliului general sunt următoarele:

  • raportările privind progresele înregistrate în direcţia convergenţei de către statele

      membre ale UE care nu au adoptat încă euro;

  • consilierea cu privire la pregătirile necesare pentru fixarea irevocabilă a cursului

      de schimb în statele membre respective;

  • monitorizarea funcţionării mecanismului cursului de schimb II (MCS II) şi a

      sustenabilităţii raporturilor de schimb bilaterale între fiecare monedă participantă

      din afara zonei euro şi moneda euro;

  • îndeplinirea rolului de forum de coordonare a politicii monetare şi a cursului de

      schimb în UE;

  • administrarea mecanismului de intervenţie şi finanţare în cadrul MCS II;
  • participarea la activităţi specifice, precum cele implicate de funcţiile de consiliere

      ale BCE şi colectarea de informaţii statistice.

În plus, Consiliul general este consultat, printre altele, cu privire la modificările aduse

regulilor de raportare contabilă şi financiară, determinarea grilei de repartiţie a BCE şi condiţiile de angajare a personalului BCE.

În procesul de luare a deciziilor la nivelul oraganelor de conducere  a BCE  un rol important îl  au comitetele SEBC , formate din reprezentanţi în general ai băncilor centrale “in” care îşi aduc contribuţia pe probleme  de specialitate.În total ,există 12 comitete:5

1.Comitetul de contabilitate şi venituri monetare;

2.Comitetul de supraveghere bancară;

3.Comitetul pentru bancnote;

4.Comitetul pentru comunicare externă;

5.Comitetul pentru sisteme informaţionale;

6.Comitetul  auditorilor externi;

7.Comitetul de relaţii internaţionale;

8.Comitetul juridic;

9.Comitetul pentru operaţiuni de piată;

10.Comitetul de politică monetară;

11.Comitetul pentru sisteme de plată şi decontare;

12.Comitetul pentru statistici.

 Independenţa Eurosistemului

Independenţa6 băncilor centrale reprezintă unul din principiile fundamentale prevăzute în Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene şi în statutul SEBC şi al BCE în vederea asigurării unei bune funcţionări a SEBC şi a Eurosistemului.

Independenţei BCE şi a băncilor centrale naţionale (BCN) din Eurosistem i-a fost conferit un statut „constituţional”, astfel cum este stabilit în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (Statutul SEBC), şi nu în legislaţia secundară. Independenţa constituie un element indispensabil, care facilitează realizarea obiectivului de menţinere a stabilităţii preţurilor.

Aceasta include:

Independenţa funcţională

Independenţa funcţională necesită un obiectiv fundamental, definit cu claritate şi securitate juridică, care să pună la dispoziţia băncilor centrale mijloacele şi instrumentele

necesare pentru atingerea sa, independent de alte autorităţi. Obiectivul principal al SEBC,

astfel cum este stabilit în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în Statutul SEBC, este menţinerea stabilităţii preţurilor.

Independenţa instituţională

Principiul independenţei instituţionale este prevăzut în mod expres în articolele 130 şi 282 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în articolul 7 din Statutul SEBC.

Aceste dispoziţii interzic BCE, BCN şi membrilor organelor de decizie ale acestora să solicite sau să primească instrucţiuni de la instituţiile sau organismele Uniunii Europene, de la autorităţile unui stat membru sau de la orice alt organism. În plus, se interzice unor astfel de instituţii, autorităţi guvernamentale şi organisme să încerce să influenţeze membrii organelor de decizie ale BCE sau BCN.

Independenţa personală

Dispoziţiile din Statut referitoare la stabilitatea mandatului conferit membrilor organelor de decizie ale BCE contribuie la menţinerea independenţei băncii centrale. Acestea prevăd un mandat de minimum cinci ani pentru guvernatorii BCN (cu posibilitate de reînnoire) şi un mandat de opt ani, care nu poate fi reînnoit, pentru membrii Comitetului executiv al BCE. În plus, membrii organelor de decizie nu pot fi destituiţi din funcţie în baza altor motive decât cele stipulate în Statutul SEBC.

Independenţa financiară

Pentru a-şi îndeplini mandatele, BCE şi BCN trebuie să aibă acces în mod autonom la resurse financiare suficiente pentru a-şi îndeplini mandatele. BCE dispune de capital propriu, subscris şi vărsat de către BCN. De asemenea, are un buget independent de cel al celorlalte instituţii europene. În ceea ce priveşte BCN, statele membre nu trebuie să le pună pe acestea în situaţia de a nu putea dispune de resurse financiare suficiente pentru a-şi îndeplini atribuţiile naţionale şi pe cele proprii SEBC.

Loading...