1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Obiectivul principal  al politicii monetare  unice , stabilit prin Tratatul de instituire a Comunităţii Europene(redenumit ,prin tratatul de la Lisabona, Tratatul  privind funcţionarea Uniunii Europene ) îl reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor.Acesta va fi atins printr-o politică monetară adecvată insoţită de o politică financiară de evitare a deficitelor balanţelor de plaţi externe.10

Atribuirea unui asemenea obiectiv  politicii monetare unice s-ar justifica11:

  • pe de o parte, de deceniile de experienţă practică, precum si de numeroasele studii economice sugerează că o politică monetară orientată spre menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen lung contribuie la îmbunătăţirea performanţelor economice si la cresterea nivelului de trai al populaţiei. De altfel, realitatea economică din numeroase ţări evidentaza ca economiile in care inflatia este scazuta inregistreazâ, o crestere economica reala mult mai rapida pe termen lung.
  • pe de alta parte, de fundamentele teoretice ale politicii monetare(teoria monetaristă),precum si de experienţa dobadită din trecut care, dovedesc că politica monetară poate să influenţeze, în ultimă instanţă, numai nivelul preţurilor din economie. Prin urmare,menţinerea  stabilitaţii preţurilor este singurul obiectiv  pe care politica monetară îl poate atinge pe termen mediu.

Iniţial stabilitatea preţurilor a fost definită  ca fiind cresterea anuală a IAPC  pentru zona euro sub 2%. În mai 2003, Consiliul Director al BCE  a reconfirmat definiţia stabilitaţii preţurilor  adaugand o nuanţă.Astfel, Consiliul a stabilit că pentru a fi atinsă stabilitatea preţurilor e nevoie ca rata inflaţiei să fie menţinută  aproape de 2% pe termen mediu.12

Decizia Consiliului GuvernatorilorBCE de a publica o definiţie  cantitativă a stabilitaţii preţurilor a avut la bază mai multe argumente,printre care:

  • contribuie la transparenţa politicii monetare prin clarificarea obiectivului urmarit de aceasta;
  • contribuie la întărirea responsabilitaţilor BCE.Definiţia cantitativă a stabilitaţii preţurilor oferă publicului un punct de reper măsurabil , care-i permite să evalueze masura în care BCE si-a îndeplinit misiunea, ceea ce ar stimula organele de conducere să-şi îndeplinească cât  mai bine posibil mandatul;
  • permite sporirea credibilităţii si a eficienţei politicii monetare.Definirea stabilităţii preţurilor orientează anticipaţiile cu privire la evoluţiile viitoare ale preţurilor. În conditiile în care angajamenul BCE de a menţine stabilitatea preţurilor este credibil, se stabilizează anticipaţiile inflaţioniste, care, la rândul lor,  contribuie la sporirea eficienţei;
  • Expresia;indicele- armonizat al preţurilor de consum(IAPC),pentru zona euro reflectă că obiectivul de politică monetară al BCE este menţinerea stabilităţii preţurilor în întreaga zonă euro.IAPC, publicat de Eurostat este considerat indicele care evaluează cel mai bine variaţiile în timp  ale preţurilor pentru un coş reprezentativ de bunuri de consum şi servicii achiziţionate  de populaţia zonei euro;
  • Expresia: inferior nivelului de 2% evidenţiază stabilirea explicită a unei limite superioare pentru rata inflaţiei, măsurată pe baza IAPC , care este compatibilă cu stabilitatea preţurilor pe termen mediu.Menţionarea expresiei;apropiat de nivelul de 2% sugerează incompatibilitatea deflaţiei cu stabilitatea preţurilor.

Opţiunea pentru orientarea pe termen mediu a politicii monetare unice a avut la bază argumentul larg acceptat potrivit căruia este imposibil  pentru o bancă centrală să controleze strict evoluţia preţurilor pe termen scurt.Aceasta, deoarece politica monetară nu poate efectua  pe termen scurt,(în decurs de câteva saptămâni sau luni), reglaje fine la nivelul evoluţiilor preţurilor sau ale inflaţiei.Prin urmare, politica monetară nu poate contracara  toate şocurile neprevăzute cu efecte pe termen scurt asupra nivelului preţurilor( cum ar fi, de pildă, şocurile provocate de variaţiile preţurilor internaţionale la materii prime). În consecinţă, este inevitabilă manifestarea, pe termen scurt, a unui anumit grad de volatilitate a inflaţiei.

Stabilitatea preţurilor  semnifică evitarea ,atat a inflaţiei prelungite, cât şi a deflaţiei  şi contribuie la înregistrarea unor rate ridicate de crestere economică şi de ocupare a forţei de muncă. În anul 2009, ritmul anual de creştere a inflaţiei IAPC a coborât, în medie, la 0,3%,faţă de nivelul de 3,3% înregistrat în anul 2008 (tabel 3).

Această variaţie este semnificativ diferită comparativ cu anii anteriori, când ritmurile anuale ale inflaţiei se situau în intervalul 2,1%-2,2%. În perioada 1999-2009, ritmul mediu de creştere a inflaţiei IAPC a fost de 2,0%. Spre deosebire de nivelurile ridicate înregistrate în anul 2008, valoarea substanţial redusă a inflaţiei IAPC în anul 2009 s-a datorat, în mare măsură, impactului exercitat de preţurile extrem de scăzute ale petrolului şi ale altor materii prime, inversându-se astfel şocul inflaţionist din anul 2008. Totuşi, valoarea redusă a inflaţiei s-a datorat şi temperării presiunilor inflaţioniste în contextul restrângerii puternice a activităţii economice şi al deteriorării rapide a condiţiilor pe piaţa forţei de muncă.

lnflaţia percepută de consumatori şi anticipaţiile pe termen scurt, care au atins nivelul maxim în anul 2008, au scăzut rapid, înregistrând valori extrem de reduse în anul 2009. Cu toate acestea, anticipaţiile pe termen lung, măsurate prin intermediul sondajelor, au fost foarte stabile, demonstrând faptul că acestea au fost în continuare ferm ancorate la obiectivul BCE de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%, pe termen mediu.

În cursul anului 2009, inflaţia IAPC anuală s-a redus într-o primă fază, coborând în palierul negativ la jumătatea anului şi urcând din nou în a doua parte a anului. În mod similar anului anterior, aceste evolutii puternic contrastante au fost dominate de dinamica preţurilor materiilor prime (îndeosebi a preţurilor petrolului), precum şi de efectele de bază associate.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, potrivit estimării preliminare a Eurostat, rata anuală a inflaţiei IAPC în zona euro s-a situat în luna noiembrie 2010 la 1,9%, nivel similar lunii anterioare. În urmatoarele luni, ratele inflaţiei IAPC vor fluctua în jurul nivelurilor actuale, urmând să  consemneze o nouă temperare pe parcursul anului viitor.

            În vederea realizării obiectivului, SEBC acţionează în conformitate cu principiul  economiei de piaţă deschisă în care concurenţa este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor. Stabilitatea preţurilor contribuie prin mai multe modalităţi la obţinerea unor niveluri ridicate de activitate economică şi de ocupare a forţei de muncă:

  • Stabilitatea preţurilor facilitează oamenilor recunoaşterea variaţiilor la nivelul preţurilor relative, ţinând cont de faptul că astfel de variaţii nu sunt eclipsate de fluctuaţiile preţurilor la nivel global. Aceasta permite firmelor şi consumatorilor să fie mai bine informaţi în adoptarea deciziilor privind consumul şi investiţiile, permiţând o alocare mai eficace a resurselor pe piaţă. Sprijinind piaţa în alocarea resurselor în domeniile în care acestea pot fi utilizate cu maximă productivitate, stabilitatea preţurilor creşte potenţialul productiv al economiei.
  • În cazul în care investitorii pot fi siguri de menţinerea stabilităţii preţurilor în viitor, aceştia nu vor solicita nicio „primă de risc de inflaţie” pentru compensarea riscurilor asociate cu deţinerea activelor nominale pe termen lung. Prin reducerea primelor de risc conţinute în ratele reale ale dobânzii, politica monetară poate contribui la o alocare eficientă a resurselor pe piaţa de capital şi astfel poate spori stimulentele necesare investiţiilor, ceea ce susţine prosperitatea economică.
  • De asemenea, dacă menţinerea stabilităţii preţurilor este plauzibilă, există şanse minime ca persoanele fizice şi firmele să devieze resursele din sfera productivă pentru a se asigura împotriva inflaţiei. De exemplu, în contextul unei inflaţii ridicate, agenţii economici sunt stimulaţi să facă rezerve de bunuri reale, ţinând cont de faptul că, în astfel de circumstanţe, acestea din urmă constituie o mai bună rezervă de valoare decât numerarul sau anumite active financiare. Totuşi, tezaurizarea bunurilor nu reprezintă o decizie investiţională eficientă şi prin urmare, împiedică creşterea economică.
  • Fiscalitatea şi sistemele de protecţie socială pot crea stimulente greşite care distorsionează comportamentul economic. În majoritatea cazurilor, aceste distorsionări sunt accentuate de fenomenul inflaţiei sau al deflaţiei. Stabilitatea preţurilor elimină costurile economice reale generate în momentul în care inflaţia amplifică efectele distorsionate exercitate de sistemele fiscale şi de protecţie socială.
  • Un mediu economic caracterizat prin preţuri stabile contribuie la menţinerea coeziunii şi stabilităţii sociale întrucât stabilitatea preţurilor previne redistribuirea arbitrară şi semnificativă a veniturilor şi a prosperităţii, fenomen întâlnit atât în mediul inflaţionist, cât şi în cel cu trăsături deflaţioniste. Diverse scenarii din secolul al XX-lea au demonstrat că ratele ridicate ale inflaţiei sau deflaţiei pot crea instabilitate politică şi socială.
  • Stabilitatea preţurilor contribuie, de asemenea, la stabilitatea financiară, deoarece elimină disfuncţionalităţile şi incertitudinile care apar la nivelul pieţelor ca urmare a instabilităţii preţurilor. De exemplu, stabilitatea preţurilor reduce nivelul primelor de risc încorporate în ratele dobânzilor, întrucât scade gradul de incertitudine asociat inflaţiei viitoare.
Loading...