1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Banca Centrală Europeană a anunţat strategia de politică monetară în octombrie 1998, aceasta constand în  definirea cantitativă  a stabilitaţii preţurilor si stabilirea celor două metode utilizate pentru  atingerea acestui obiectiv:

  • urmărirea cantităţii de monedă, pornind de la valoarea de referinţă a ratei de crestere a agregatului monetar M3;
  • urmărirea inflaţiei, pe baza unei evaluări a tendinţelor de creştere a preţurilor şi a riscurilor privind stabilitatea preţurilor în întreaga zonă euro.

În prezent,BCE aplică o politică prin care combină cele două tipuri de strategii.

            Urmărirea cantităţii de monedă se referă la tehnica prin care banca centrală estimează viitoarele presiuni inflaţioniste, supraveghind  masa monetară dintr-o economie.Termenul monedă include în acest caz mai mult decât bancnotele şi monedele aflate în circulaţie, oferta de monedă fiind folosită în sens sinonim cu termenii tehnici utilizaţi  pentru agregatele monetare M1, M2 si M3.Agregatul monetar M3 este cel mai cuprinzător şi este aproximativ egal cu totalul sumelor în numerar de care dispune populaţia,  la care se adaugă suma totală  a conturilor la vedere (operabile prin cecuri) ,depozitele la termen şi titlurile negociabile emise de instituţii monetar- financiare rezidente.Într-o exprimare simplă , agregatul M3 exprimă suma totală de bani dintr-o economie, suma disponibilă imediat pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii.

Oferta de monedă constituie un indicator principal utilizat pentru măsurarea  nivelului inflaţiei, be baza căruia băncile centrale, pot să îşi formeze o idee asupra eventualei creşteri sau descreşteri a consumului în viitorul apropiat.Dacă cererea de monedă este mai mare în comparaţie cu  oferta de monedă stabilită în fiecare an de BCE , atunci aceasta poate proceda la  mărirea ratelor de dobândă cu scopul de a descuraja împrumuturile si cheltuielile.Deoarece BCE nu are o istorie îndelungată , ea nu a stabilit încă  o legatură pe baze matematice  între oferta de monedă şi  rata inflaţiei  în Europa, motiv pentru care aplică şi strategia urmăririi inflaţiei , tehnică folosită în ţari precum Marea Britanie şi Suedia.În practică , aceasta înseamnă că, alături de urmărirea ofertei de monedă,BCE examinează îndeaproape nivelul şi evoluţia preţurilor, adoptând decizii care să permită  menţinerea în limitele prestabilite, independent de elementele care pot fi avute în vedere la calculul agregatelor monetare  în special al lui M3.

BCE defineşte modificarea nivelului preţurilor ca o creştere de la an  la an a Indicelui Armonizat al Preţurilor de Consum. Mai precis, BCE  a anunţat  ca va lua toate măsurile necesare  în planul politicii monetare pentru a asigura o rată a inflaţiei în limita a 2% sau chiar mai puţin.

Componentele principale ale IAPC sunt:

  • preţurile bunurilor de consum(61%);
  • preţurile serviciilor(38,9%).

Definiţia stabilităţii preţurilor este simetrică, în sensul că Banca Centrală Europeană este preocupată atât de prevenirea deflaţiei cât şi a inflaţiei. Pentru aceasta, politica monetară trebuie sa preîntampine riscurile  unor perioade prelungite de deflaţie.Astfel de riscuri pot fi reduse prin evitarea scăderii inflaţiei sub o marjă de siguranţa de 1%. Datorită , mărimii, complexitaţii şi diversităţii ţărilor ce compun Uniunea Europeană, Consiliul Guvernator al BCE examinează şi o serie de alţi indicatori specifici, cum ar fi creşterea volumului creditelor sau preţurile producătorilor şi nivelul de producţie obţinut în Italia în industrie.

           Banca Centrală Europeană studiază toţi aceşti factori astfel încât ea să poată realiza o evaluare a perspectivelor privind evoluţia preţurilor şi a riscurilor care pot distorsiona stabilitatea preţurilor.Asfel, strategia BCE în domeniul politicii monetare este una flexibilă, bazată pe doi piloni:13analiza economică şi analiza monetară- şi a fost astfel concepută pentru a se asigura luarea în considerare a tuturor informaţiilor relevante pentru evaluarea riscurilor la adresa stabilitaţii preţurilor.

Analiza economică: are în vedere analiza pe termen scurt,  mediu şi lung a factorilor care  determină dinamica preţurilor (situaţia financiară şi  evoluţia economiei reale – cererea

de bunuri şi servicii pe piaţă, oferta de bunuri şi  servicii / factori de producţie).

Analiza monetară: analiza pe termen scurt, mediu şi lung a  evoluţiei indicatorilor monetari (masa monetară, volumul creditelor, evoluţia  dobânzilor, volumul depozitelor bancare), asigurarea ca toti factorii necesari au fost luaţi în calcul în evaluarea strategiilor de politică monetară.

 Strategia monetară adoptată de Banca Centrală Europeană se axează pe inflaţie şi presupune ajustarea ratei dobânzii în funcţie de obiectivele pe care şi le propune şi valorile previzionate ale inflaţiei pentru anumite perioade determinate.

Evoluţia ratelor dobânzii pentru principalele instrumente monetare prezentată în subcapitolul anterior a fost fundamentată în funcţie de contextul economic din perioada analizată, iar influenţele din mediul economic care au variat considerabil pe parcursul anilor şi-au pus vizibil amprenta pe evoluţia inflaţiei din zona euro.

În anul 2009, ritmul anual de creştere a inflaţiei IAPC14 a coborât, în medie, la 0,3%, faţă de nivelul de 3,3% înregistrat în anul 2008. Această variaţie este semnificativ diferită comparativ cu anii anteriori, când ritmurile anuale ale infaţiei se situau în intervalul

2,1%-2,2%. În perioada 1999-2009, ritmul mediu de creştere a inflaţiei IAPC a fost de 2,0%. Spre deosebire de nivelurile ridicate înregistrate în anul 2008, valoarea substanţial redusă a inflaţiei IAPC în anul 2009 s-a datorat, în mare măsură, impactului exercitat de preţurile extrem de scăzute ale petrolului şi ale altor materii prime, inversându-se astfel şocul inflaţionist din anul 2008. Totuşi,valoarea redusă a inflaţiei s-a datorat şi temperării presiunilor inflaţioniste în contextual restrângerii puternice a activităţii economice şi al deteriorării rapide a condiţiilor pe piaţa forţei de muncă.

În cursul anului 2009, inflaţia IAPC15 anuală s-a redus într-o primă fază, coborând în palierul negativ la jumătatea anului şi urcând din nou în a doua parte a anului. În mod similar anului anterior, aceste evoluţii puternic contrastante au fost dominate de dinamica preţurilor materiilor prime (îndeosebi a preţurilor petrolului), precum şi de efectele de bază asociate.

Declinul economic mondial din a doua jumătate a anului 2008 a antrenat scăderea rapidă a preţurilor materiilor prime, acestea consemnând niveluri relativ reduse la începutul anului 2009, comparativ cu valorile extrem de ridicate înregistrate în vara anului 2008. Astfel, de la ritmul anual de creştere de 1,6% din luna decembrie 2008, care s-a temperat rapid comparativ cu maxima de 4,0% consemnată la jumătatea anului 2008, inflaţia IAPC s-a menţinut pe un trend descendent în prima parte a anului 2009, în special datorită efectelor de bază negative. Inflaţia IAPC a înregistrat pentru prima dată valori negative în luna iunie 2009, atingând nivelul minim de -0,7% în luna iulie 2009 şi menţinându-se pe palierul negativ până în luna octombrie.

În ultimul trimestru al anului, inflaţia IAPC anuală a revenit rapid pe un trend ascendent, depăşind nivelul minim înregistrat, ca urmare a efectelor cumulate exercitate de majorarea preţurilor materiilor prime şi de efectele de bază semnificative.

Acestea din urmă au devenit pozitive, întrucât impactul declinului abrupt al preţurilor materiilor prime din toamna anului 2008 a fost exclus din măsurarea inflaţiei anuale. Ritmul anual de creştere a inflaţiei IAPC a revenit pe palierul pozitiv în luna noiembrie 2009, situându-se la 0,9% în luna decembrie 200916.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, potrivit estimării preliminare a Eurostat, rata anuală a inflaţiei IAPC în zona euro s-a situat în luna noiembrie 2010 la 1,9%, nivel similar lunii anterioare. În urmatoarele luni, ratele inflaţiei IAPC vor fluctua în jurul nivelurilor actuale, urmând să  consemneze o nouă temperare pe parcursul anului viitor.

Loading...