1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Cadrul operaţional al politicii monetare este relevat prin instrumentele şi procedurile utilizate de BCE pentru a-şi atinge obiectivele. Astfel,BCE foloseşte 3 tipuri de instrumente:

    • operaţiuni de piaţă;
    • facilităţi de credit/debit;
    • rezerve minime obligatorii.

(pot fi urmărite în tabelul 1)

                Tabel 1

Operaţiunile de politică monetară

Tipuri de tranzacţii

Maturitate

Frecvenţă

Procedură

 

Asigurarea lichidităţii

Absorbţia lichidităţii

     

OPERAŢIUNI DE OPEN-MARKET

Principalele operaţiuni de refinanţare

Tranzacţii reversibile

-

2 săptămâni

Săptămânal

Licitaţii standard

Operaţiuni de refinanţare pe termen mai lung

Tranzacţii reversibile

-

3 luni

Lunar

Licitaţii standard

Operaţiuni de reglaj fin

Tranzacţii reversibile

Swap-uri valutare

Swap-uri valutare

Atragerea de depozite pe termen fix

Tranzacţii reversibile

Nestandardizată

Neregulată

Licitaţii rapide

Proceduri bilaterale

Cumpărări definitive

Vânzări definitive

-

Neregulată

Proceduri bilaterale

Operaţiuni structurale

Tranzacţii reversibile

Emiterea de certificate de deposit

Standardizate/

nestandardizate

Regulate/ neregulate

Licitaţii standard

Cumpărări definitive

Vânzări definitive

-

Neregulate

Proceduri bilaterale

FACILITĂŢI DE REFINANŢARE ŞI DE DEPOZIT

Facilităţile de refinanţare

Tranzacţii reversibile

-

Overnight

Acces nelimitat pentru

 Contrapartide

Facilităţile de deposit

-

Depozite

Overnight

Acces nelimitat pentru

 Contrapartide

REZERVE MINIME OBLIGATORII

Lunara

Obligativitatea mentinerii unor solduri minime de lichiditati


1. Operaţiunile de piaţă

Operaţiunile de piaţă19 constituie cel mai important instrument de politică monetară a BCE având drept scop ghidarea ratelor dobânzilor, gestionarea condiţiilor de lichiditate pe piaţă şi indicarea orientării politicii monetare. Eurosistemul dispune de cinci tipuri de instrumente pentru efectuarea operaţiunilor de  piaţă monetară. Cel mai important instrument este reprezentat de tranzacţiile reversibile (aplicabile pe baza contractelor repo sau a creditelor colateralizate). Eurosistemul poate recurge şi la tranzacţii simple, emiterea de certifi cate de debit, operaţiuni de swap valutar şi atragerea de depozite la termen.

Operaţiunile de piaţă monetară sunt iniţiate de BCE, care decide, de asemenea, ce instrumente trebuie utilizate şi care sunt termenii şi condiţiile de efectuare a acestora. Aceste operaţiuni se pot realiza prin licitaţii standard, licitaţii rapide sau procedure bilaterale.

Operaţiunile de open market se efectuează la iniţiativa BCE care alege momentul şi modul de declanşare al acestora.

            Aceste operaţiuni se clasifică20 în:

  • operaţiuni de refinanţare de bază;
  • operaţiuni de refinanţare pe termen lung;
  • operaţiuni de reglaj financiar;
  • operaţiuni structurale.

Operaţiunile de refinanţare de bază sunt cele mai importante operaţiuni de piaţă conduse de BCE, având un rol central în urmărirea obiectivelor de control asupra dobânzii,de management al situaţiei lichidităţii pe piaţă şi în semnalarea evoluţiei politicii monetare.

Pe parcursul anului 2009, Consiliul Guvernatorilor a modificat de patru ori ratele dobanzilor reprezentative ale BCE. 

La data de 15 ianuarie 2009, acest organism a hotarât scaderea ratei dobânzii aferente OPR cu 50 puncte de bază până la nivelul de 2 %; noi reduceri au urmat  la data de cinci martie si doi aprilie când nivelul dobânzilor s-a plasat la 1,5% şi respectiv 1,25%.

În 2010 ratele dobânzilor  de referinţă ale BCE s-au menţinut nemodificate din data de 13 mai 2009, rata dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare, de referinţă, situandu-se la1%.

În ceea ce priveste operaţiunile de refinanţare pe termen lung(ORTL)21 acestea reprezintă operaţiuni de furnizare a lichidităţii cu frecvenţa lunara şi scadenţa la trei luni.

La data de 7 mai 2009, Consiliul Guvernatorilor a decis efecuarea a trei operaţiuni de furnizare a lichiditaţii ORTL cu scadenţa la 1 an.Primele două operaţiuni( decontate la 25 iunie si 1 octombrie) au fost derulate conform procedurilor de licitaţie la rata fixă, cu alocare integrală si spread zero în raport cu OPR.Rata dobânzii pentru ultima operaţiune a fost stabilită la nivelul ratei medii a dobânzii minime acceptate/ratei fixe aferente OPR pe durata acesteia(cu scadenţa la 371 zile).

Implementarea politicii monetare pe parcursul anului 2010 a continuat să fie marcată de  eforturile Eurosistemului vizând tensiunile de pe pieţele monetare în condiţiile  turbulenţelor financiare. Pe lângă derularea  tuturor operaţiunilor de refinanţare cu alocare  integrală, urosistemul a continuat să extindă scadenţa medie a operaţiunilor de piaţă prin apelul la ORTL cu scadenţa la un an. Aceste măsuri au vizat asigurarea accesului neîngrădit al băncilor solvabile la lichiditate, în schimbul unor garanţii corespunzătoare, contribuind astfel la  ameliorarea funcţionării defectuoase a pieţei monetare. Consiliul guvernatorilor BCE a decis ca toate operaţiunile principale de refinanţare (OPR), operaţiunile excepţionale de refinanţare cu scadenţa egală cu durata unei perioade de aplicare si ORTL cu scadenţa la 3 luni să fie  executate sub forma procedurilor de licitaţie cu rată fixa si alocare integrală cel puţin pâna la sfarşitul perioadei de  aplicare 8 decembrie2010-18 ianuarie 2011.

De asemenea,BCE poate efectua operaţiuni de reglaj fin22 , pentru furnizarea/absorbţia de lichiditate pe baze ad-hoc în vederea gestionării condiţiilor lichidităţii pe piaţă şi orientării ratelor dobânzilor. Decizia Consiliului guvernatorilor de a extinde accesul la operaţiunile de reglaj fin  începând cu data de 6 octombrie 2009, prin acordarea eligibilităţii tuturor  contrapartidelor care întrunesc condiţiile de participare la aceste operaţiuni de piaţă ale Eurosistemului bazate pe proceduri standard de licitaţie şi care îndeplinesc suplimentar anumite criterii de selecţie precizate de BCN, a fost menţinută în vigoare în anul 2010.

În anul 2009, BCE a derulat operaţiuni de reglaj fin numai în ultima zi a perioadelor

de aplicare. Cele 12 operaţiuni destinate absorbţiei de lichiditate au avut scadenţa la o

zi şi au fost efectuate sub forma licitaţiilor cu dobândă variabilă, cu o rată a dobânzii minimă acceptată egală cu rata fixă aferentă OPR.

Aceste operaţiuni se desfaşoară sub forma23:

  • tranzacţiilor reversibile;
  • tranzacţiilor complete;
  • swap valutar;
  • atrageri de depozite la termen.

            Operaţiunile structurale sunt utilizate în cazul în care BCE doreste ajustarea poziţiei structurale a Eurosistemului faţă de sectorul financiar.Pot lua forma tranzacţiilor reversibile dar şi a emisiunii de certificate de depozit.Prezintă urmatoarele caracteristici:

  • sunt operaţiuni de alimentare cu lichiditaţi;
  • frecvenţa lor poate fi regulată sau nu;
  • se execută sub forma licitaţiilor standarad;
  • toate instituţiile care îndeplinesc condiţiile generale de eligibilitate pot participa la  licitaţii.

Efectele politicii de open market

            Politica de ,,open market" exercită  două efecte:

  • un efect cantitativ, asupra mărimii masei monetare în circulaţie;
  • un efect preţ asupra ratei dobânzii predominante în economie.

            Efectul cantitativ al politicii de ,,open market" este evident: banca centrală cumpără sau vinde titluri pe piaţa monetară, titluri pe care, în modul acesta, le monetizează, sau demonetizează. Rezultatul acestor tranzacţii este , după caz, creşterea cantităţii de monedă legală în circulaţie (cumpărarea de titluri) sau scăderea acestei cantităţi (vânzarea de titluri).Moneda băncii centrale este o monedă fundamentală (,,high-powered money") în raport cu moneda băncilor comerciale , iar ca urmare, variaţiile cantităţii de monedă legală se traduc. Prin jocul multiplicatorului creditelor, prin variaţii ale întregii mase monetare.

            Consecinţele exacte ale acestor operaţiuni efectuate pe piaţa monetară sunt însă diferite, după cum banca centrală tranzacţionează titluri cu băncile comerciale sau cu agenţii din sectorul nebancar.

            În cazul efectului preţ Banca centrală intervine pe piaţa monetară fie în calitate de vânzător de titluri, fie în calitate de cumpărător de titluri, influenţând, astfel, preţul de echilibru al pieţei respective. Astfel, în cazul în care banca centrală vinde titluri, preţurile (cursurile) acestora scad, iar în cazul în care cumpără titluri, preţurile (cursurile) lor cresc.

            Consecinţe ale  efectului preţ:

  • modificarea costului datoriilor agenţilor economici.
  • modificarea ,,costului opţiunii" (,,opportunity cost") aferent plasamentelor bancare.

2. Facilităţile permanente24

Al doilea instrument major al politicii monetare a BCE ,facilităţile permanente, reprezintă relaţii permanente între bancile centrale naţionale si instituţiile de credit din zona euro, prin care , zilnic sunt oferite sau retrase lichiditati.Aceste operaţiuni nu au caracter sistematic , ca în cazul operaţiunilor de open market şi se realizează la iniţiativa instituţiilor de credit.

Existaă două facilitati permanente disponibile, ambele administrate de catre bancile centrale naţionale- de manieră descentralizată:

1.facilitatea de credit marginal;

2.facilitatea de depozit (pe termen scurt).

  1. 1. Prin creditele marginale , institutiile de credit pot obţine , pentru 24 ore (overnight) ,lichidiţati în cantitati nelimitate de la BCN , contra unor garanţii(active eligibile) acoperitoare, la o rată a dobanzii penalizatoare, care va deveni de referinţă pentru piaţa monetară în operaţiunile pe termen scurt.Cu alte cuvinte, nici o institutie de credit din zona euro nu va fi dispusa să plateasca o dobândă mai mare pentru a obţine din altă parte un împrumut.

2.Depozitele pentru 24 ore (de pe o zi pe alta/overnight)  sunt făcute de catre instituţiile de credit interesate la BCN , la rate ale dobanzii care vor deveni minimul de referinţaăpentru piaţa monetară; aceste depozite, remunerate la un nivel foarte scazut, sub cel al pieţei, reprezintă pentru instituţiile de credit ultima opţiune pentru plasarea disponibilitatilor bănesti, atunci când nu există  pe piaţa plasamente  alternative.

            Cele doua facilitaţi sunt propuse la rate ale dobanzi ,,prag” si respectiv „plafon”, ratele dobânzii la depozite reprezentând un minimum de  referinţă  si formând împreuna un „coridor”. Valorile ratelor dobânzii sunt cunoscute pieţei dinainte , însa BCE le poate modifica în orice moment.

Caracteristici25 ale facilităţilor permanente oferite de BCE (pot fi urmărite în tabelul 2)

            Tabel 2

 

Facilitatea

De credit       

 De depozit   

Funcţie

Injectare de lichiditaţi zilnice necesare

Absorbtia lichidităţilor zilnice excedentare

Obiectiv

Satisfacerea necesităţilor temporare de lichiditaţi

Antrenarea excedentelor temporare de lichiditati

Rata dobânzii

Anunţată în prealabil de către SEBC. În mod obisnuit este valoarea maximă a ratei dobânzii  înregistrată pe piaţa într-o zi

Aplicabilitate:în urmatoarea zi lucrătoare

Anunţată în prealabil  de către SEBC.În mod  obisnuit, este valoarea minimă  a ratei dobânzii înregistrată pe piaţă într-o zi

Aplicabilitate: în următoarea zi lucrătoare

Conditii

Identice pentru întraga zonă euro

Identice pentru întraga zonă euro

Executie

Descentralizată: la nivelul băncilor centrale naţionale componente ale Eurosistemului când sistemele naţionale RTGS  funcţionează

Descentralizată: la nivelul băncilor centrale naţionale componente ale Eurosistemului când sistemele naţionale RTGS  funcţionează

Procedura

Vanzarea-cumpararea de active cu răscumparare sau credite overnight

Depozite negarantate

Contrapartide

Făra restricţii:criteriile generale

Făra restrictii:criteriile generale

Acces

Automat: poziţie debitoare a unei entitaţi în contul deschis la banca centrală  la sfârsitul zilei.Cerere proprie înainte de ora 18

Cerere proprie înainte de ora 18:30


Cantitate

Nelimitată

Nelimitată

Scadenţa

Ziua urmatoare: la sistemelor naţionale RTGS

Ziua urmatoare: la sistemelor naţionale RTGS

Suspendarea

Facilitaţii

BCE poate în orice moment să suspende sau să modifice condiţiile stabilite

BCE poate în orice moment să suspende sau să modifice condiţiile stabilite

Sursa:Petra,  Mateos-Aparicio, Finanzas Internacionales ,Ediciones Academicas S.A.    

          Madrid, 2001, p.147.

            Nevoia de credite pentru 24 ore sau disponibilitatea de a face plasamente pentru acelaşi termen, poate fi pusă  în legatură   cu participarea institutiilor de credit pe piaţa interbancară si cu sistemele de plaţi şi compensări(RTGS) naţionale sau cu sistemul Target.Astfel, la nivelul băncilor, la sfârsitul fiecarei zile, pot apărea poziţii debitoare sau creditoare care să necesite resurse pe termene foarte scurte, sau care să genereze asemenea disponibilitaţi.

Având  în vedere nivelul dobânzilor practicat de BCE, instituţiile de credit apelează ocazional la facilităţile permanente, după  cum rezultă si din tabelul urmator:

Utilizarea facilităţilor permanente de către instituţiile de credit la data de 26 aprilie 2008.

            Tabel 3

Facilitatea

Rata dobânzii

Utilizarea

De credit

3%

42 milioane EUR

De deposit

1%

30 milioaneEUR

Sursa: http://www.ecb int.                     

Pe parcursul anului 2009, Consiliul guvernatorilor a modificat de patru ori ratele

dobânzilor reprezentative ale BCE.

Conform măsurii adoptate de Consiliul guvernatorilor în data de 18 decembrie 2008, respectiv revenirea la coridorul de 200 puncte de bază alcătuit de ratele dobânzilor la facilităţile permanente, aceste decizii au implicat faptul că rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a fost stabilită la 3,00%, 2,50% şi, respectiv, 2,25%, iar rata dobânzii la facilitatea de depozit s-a situat la 1,00%, 0,50% şi, respectiv, 0,25%. La data de 7 mai 2009, Consiliul guvernatorilor a decis reducerea ratei dobânzii la OPR până la nivelul de 1,00%, scăderea ratei dobânzii la facilitatea de  creditare marginală la 1,75% şi menţinerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la valoarea de 0,25%. Astfel, coridorul de variaţie al ratelor aferente facilităţilor permanente s-a restrâns cu 50 puncte de bază, până la 150 puncte de baza incepand cu data de 13 mai 2009.

 Apelul mediu zilnic la facilitatea de creditare marginală s-a cifrat  in 2009 la 1 miliard EUR (faţă de 6,7 miliarde EUR în perioada octombrie-decembrie 2008). Această scădere poate fi corelată cu reducerea incertitudinilor referitoare la necesarul de lichiditate al fi ecărei instituţii de credit, ameliorarea funcţionării segmentului negarantat al pieţei interbancare overnight(ilustrată, de exemplu, de redeschiderea liniilor de credit) şi cu volumele semnificative alocate în cadrul operaţiunilor de refinanţare.

În 2010 ratele dobanzilor de referinta ale BCE s-au menţinut nemodificate din data de 13 mai 2009,  rata  dobânzii la facilitatea de creditare marginală situandu-se la 1.75% iar cea aferentă facilitaţii de depozit la 0,25%.

3. Rezervele bancare minime obligatorii

Rezervele minime obligatorii vizează toate instituţiile de credit care funcţionează în zona euro, Banca Centrală Europeană fiind abilitată să impună acestora constituirea de rezerve obligatorii la BCE şi la băncile centrale naţionale.                                                           

În anul 2010 , similar perioadei parcurse din anul 1999, nivelul rezervelor minime obligatorii a reprezentat 2% din baza de calcul al rezervelor instituţiilor de credit, situându-se, în medie, la 216 miliarde EUR, nivel cu numai 3% superior mediei consemnate în anul anterior. Dat fiind că  pentru fiecare perioadă de constituire a rezervelor minime obligatorii, Eurosistemul bonifică pentru deţinerile de rezerve o dobândă egală cu media ratelor dobânzilor marginale aferente OPR (în cazul derulării licitaţiilor cu rată variabilă) sau cu rata fixă aferentă OPR (în cazul licitaţiilor cu rată fixă), sistemul rezervelor minime obligatorii nu presupune costuri substanţiale pentru sectorul bancar. În acelaşi timp, acest sistem îndeplineşte două funcţii importante pentru cadrul de implementare a politicii monetare: în primul rând, acesta contribuie la stabilizarea ratelor  dobânzilor pe piaţa monetară pe termen scurt prin mecanismul de constituire a rezervelor ca medie pe parcursul perioadei de aplicare, ceea ce permite instituţiilor de credit echilibrarea intrărilor şi ieşirilor temporare şi neanticipate aferente  conturilor lor; în al doilea rând, extinderea deficitului de lichiditate al sistemului bancar, respectiv a necesarului global de refinanţare a băncilor de la Eurosistem, asigură astfel o cerere uniformă şi previzibilă pentru refi nanţarea de la Eurosistem, ceea ce facilitează orientarea de către Eurosistem a ratelor dobânzilor pe termen scurt pe piaţa monetară.

Loading...