1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Conceptul de turism a apărut după cel de turist. Noţiunea de turism vine de la transcripţia în limba engleză a cuvântului francez „tour", utilizat în Anglia în secolul al XVIII-lea. „Marele Tour" („The Tour") evoca, în acea perioadă, călătoria de studii, dezinteresată, pentru descoperiri culturale, cu precădere, pe care o efectua, în Europa, tânărul aristocrat englez. Această călătorie iniţiatică, menită să permită cunoaşterea unor culturi străine, avea ca finalitate perfecţionarea educaţiei respectivilor tineri.

Efectuarea acestui „tur" îl consacra, de fapt, pe respectivul tânăr, ca „Gentleman". Aşadar, în acea perioadă, cuvântul „turist" era aplicabil, îndeosebi, călătorilor englezi şi abia în secolul al XIX-lea avea să fie extinsă şi pentru călătorii francezi, în bună măsură datorită publicării operei lui Stendhal, intitulată Memoriile unui turist (1838) .

La sfârşitul secolului al XIX-lea s-a ajuns la o anumită uniformizare a terminologiei privind turismul, astfel că, puteau fi regăsite, în multe limbi, cuvinte precum turism şi turist.

Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) defineşte turistul ca fiind „orice persoană care se află într-o altă ţară sau în alt loc, situat în ţara sa de reşedinţă, altul decât cel ce corespunde domiciliului său obişnuit şi pentru care motivul principal al vizitei este altul decât acela de a exercita o activitate remunerată la locul vizitei sale".

La rândul său, OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), referindu-se la turiştii străini, îi defineşte pe aceştia ca fiind persoane care nu îşi au reşedinţa în ţara de destinaţie şi sunt admişi în acea ţară pe baza unei vize (dacă aceasta este cerută), pentru motive de petrecere a timpului liber (agrement), recreare, vacanţă, vizite la prieteni şi rude, sănătate sau tratament medical sau pentru pelerinaje religioase. Turiştii trebuie să petreacă cel puţin o noapte (să înnopteze) într-o unitate de cazare colectivă sau privată, în ţara de destinaţie, iar durata sejurului lor nu poate depăşi 12

luni[1].

În privinţa turismului, OECD a formulat propria sa definiţie, respectiv: „activităţile persoanelor care călătoresc către sau îşi petrec sejururile în afara mediului lor obişnuit, pentru o perioadă consecutivă de mai puţin de un an, pentru plăcere, afaceri sau alte motive, cu nu au legătură cu exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat"[2].

Definiţia dată noţiunii de turism, de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) este următoarea[3]: Activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei lor obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir*, pentru afaceri sau alte motive.

Turismul reprezintă o componentă a călătoriei, prin călătorie înţelegând, în sens larg, deplasare, de la o localitate, la alta. Turismul înseamnă activitatea de a călători în afara mediului obişnuit al unei persoane, în orice scop (cu câteva excepţii, în primul rând atunci când persoana respectivă urmează să desfăşoare, în locul în care călătoreşte, o activitate remunerată sau se află în situaţii precum efectuarea de tratamente clinice, arest, închisoare, etc.).

 

[1]  Recommendations on Statistics of International Migration, Revision 1, Statistical papers, Series M, Nr. 58, United Nations, New York, 1998 (Glossary)

[2]  Tourism Satellite Account: Recommended Methological Framework, Eurostat, EECD, WTO, UNSD, 2001

[3] O.M.T., Recommandations sur les statistiques du tourisme, Nations Unies, New York, 1993, p. 5

* Noţiunea de loisir semnifică timp liber, respectiv "timpul liber de care poate dispune o persoană în afara ocupaţiilor sale obişnuite...", ca factor de influenţă a cererii turistice [vezi Gabriela Stănciulescu (Coordonator), Lexicon de termini turistici, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2002, p. 177].

Loading...