1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În majoritatea statelor lumii sunt acceptate şi utilizare clasificările de bază ale OMT privind categoriile de turişti, realizate în 1963, respectiv 1968, clasificări vizând două criterii principale: motivele călătoriei (sejurului) şi durata voiajului (sejurului).

Motivul principal al călătoriei (vizitei) este acel motiv în absenţa căruia călătoria sau vizita nu ar mai fi fost efectuată.

Motivul călătoriei este criteriul prin care se face distincţia dintre turişti şi ceilalţi călători.

În anul 1963, OMT a propus clasificarea în şase grupe a motivelor pentru care oamenii fac turism:

  • timp liber, odihnă, vacanţe;
  • vizite la rude şi prieteni;
  • afaceri, motive profesionale;
  • tratament medical;
  • pelerinaje şi alte motivaţii religioase;
  • alte motive.

În 1968, OMT a propus o clasificare a turiştilor în trei categorii:

  1. - turiştii propriu-zişi, care călătoresc de plăcere, în timpul lor liber;
  2. - turiştii de afaceri, cărora le sunt asimilaţi toţi cei care călătoresc din motive profesionale;
  3. alte categorii de turişti.

După durata sejurului pot fi identificate două categorii de vizitatori:

  1. excursioniştii (vizitatori de o zi, care nu înnoptează în locul vizitat)
  2. turiştii propriu-zişi (adică acei vizitatori care stau cel puţin o noapte în locul vizitat).
Loading...