1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 1.00 (1 Vote)

Piaţa turistică este o componentă a pieţei, în mod general, şi a pieţei serviciilor, în mod particular. O primă definiţie a pieţei turistice trebuie realizată pornind de la conţinutul ce i-a fost atribuit de teoria economică. Astfel, piaţa turistică poate fi definită ca fiind ansamblul actelor de vânzare - cumpărare, al căror obiect de activitate îl reprezintă produsele turistice, privite în unitatea organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfăşoară.

Imaginea pieţei rămâne însă incompletă, fără luarea în considerare a celor două categorii corelative ale sale - cererea şi oferta. Din acest punct de vedere, piaţa turistică reprezintă sfera economică de interferenţă a ofertei turistice, materializată prin producţia turistică, cu cererea turistică, materializată prin consumul turistic.

Din această definiţie rezultă particularităţile pieţei turistice, ca atribut al celor două categorii: cererea şi oferta turistică.

O primă particularitate a pieţei turistice rezultă din rolul determinant al ofertei turistice. Oferta este percepută de către cerere sub forma unei „imagini", construită prin cumularea şi sintetizarea tuturor informaţiilor primite şi acumulate de fiecare turist potenţial. Astfel, decizia de consum turistic se poate adopta numai în raport cu imaginea ofertei. Mai mult, contactul direct cu oferta turistică se stabileşte de-abia în timpul consumului.

Rezultă, astfel, o altă particularitate a pieţei turistice şi anume că locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii. Există de altfel numeroase situaţii în care nu consumatorul este şi cel care decide asupra achiziţionării unui produs turistic.

Oferta turistică este rigidă, neelastică în timp şi spaţiu, nu poate fi stocată sau transformată şi, deci, odată neconsumată, ea se pierde, în schimb cererea turistică este foarte elastică şi supusă unor permanente fluctuaţii determinate de influienţa unei multitudini de factori. Aceste caracteristici ale ofertei şi cererii turistice implică întotdeauna un decalaj potenţial între ele, ceea ce conferă activităţii turistice un risc ridicat. Caracterul diferit al celor două componente ale pieţei face mai dificilă ajustarea lor şi poate conduce la apariţia unor combinaţii, ca de pildă: ofertă bogată şi cererea mică; cererea mare şi ofertă necorespunzătoare; ofertă dispersată şi cerere concentrată etc.

Pentru delimitarea şi diminuarea inconvenientelor amintite este necesară o aprofundare a conceptelor specifice pieţei turistice, precum şi folosirea unor tehnici de prevenire sau micşorare a riscului de piaţă.

Piaţa turistică, componentă a pieţei serviciilor, presupune mobilitatea cererii (turistul este cel care trebuie să se deplaseze), altfel piaţa nu ar exista, neavând loc confruntarea cererii cu oferta turistică.

Conţinutul pieţei turistice, examinat ca o categorie economică dinamică, nu poate fi limitată la suma proceselor economice care au loc în mod efectiv, ci trebuie extins şi asupra celor potenţiale respectiv asupra celor care ar putea avea loc. Intervin, astfel, o serie de elemente (în afara cererii şi ofertei reale), precum: cerere nesatisfăcută, cerere în formare, ofertă neconsumată, ofertă pasivă etc.

Apare, deci, posibilitatea existenţei, în mod virtual, a pieţei turistice, fără prezenţa concomitentă a celor două elemente ale sale, respectiv o piaţă turistică fără ofertă sau fără cerere. Noţiunea de piaţă turistică dobândeşte, în acest sens, accepţiuni practice cum sunt: piaţa turistică reală (efectivă), piaţă turistică potenţială şi piaţă turistică teoretică.

Piaţa turistică reală este formată din ansamblul cererilor care s-au întâlnit în mod efectiv, deci numărul actelor de vânzare - cumpărare finalizate. Acest tip de piaţă poate fi exprimat prin indicatori concreţi: număr de turişti, număr de zile - turist, volumul încasărilor din turism etc.

Piaţa turistică potenţială reprezintă dimensiunile pe care le-ar fi putut avea piaţa turistică în alte condiţii decât cele existente (altă ofertă, altă cerere manifestată etc) Diferenţa dintre piaţa turistică potenţială şi cea reală este dată de segmentul nonconsumatorilor relativi. Deci, în alte condiţii (ca, de pildă: subiectul cererii turistce să dispună de alte mijloace băneşti sau altfel distribuite în timp sau oferta să fie mai diversificată etc.), nonconsumatorii relativi se pot transforma în consumatori efectivi. Neconcordanţa, în timp şi spaţiu, a cererii turistice şi a ofertei determină fie oferta neconsumată, fie cererea nesatisfăcută.

Piaţa turistică teoretică este dată de dimensiunile globale pe care le-ar putea avea o piaţă în care toţi membrii societăţii ar fi participanţi la activitatea turistică. Diferenţa dintre piaţa turistică teoretică şi piaţa potenţială o reprezintă segmentul nonconsumatorilor absoluţi. Orice modificare s-ar produce în cadrul elementelor pieţei ei rămân nonconsumatori absoluţi.

Loading...