1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Noţiunea de voiaj are o sferă de cuprindere foarte largă şi acoperă o varietate importantă de forme de manifestare, referindu-se la aspecte foarte diferite, cu privire la: -motivaţia călătoriei; -durata călătoriei; -mijloacele de transport; -originea turistului.

Se impune utilizarea unui ansamblu de criterii de clasificare, delimitarea unor categorii omogene de voiaje, de forme de turism.

Criteriile de clasificare a formelor de turism sunt:

-motivul călătoriei;

-gradul de mobilitate a turiştilor;

-originea turiştilor;

-periodicitatea plecărilor în vacanţă;

-caracterul voiajului;

-modalitatea de comercializare a acestora.

  1. În funcţie de locul de provenienţă (originea) al turiştilor, deosebim urmatoarele forme de turism:
    • turism intern - practicat de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale;
    • turism internaţional - deplasarea populaţiei în afara ţării de reşedinţă. În funcţie de orientarea fluxurilor turistice, exista urmatoarele forme:

-turism emiţător (emitent) outgoing = turism de trimitere, turism pasiv şi se referă la plecările turiştilor autohtoni peste graniţă;

-turism receptor-de primire = turism activ,de incoming, ce cuprinde sosirile de turişti pentru petrecerea vacanţei în ţara primitoare.

Raporturile dintre numărul plecărilor şi numărul sosirilor de turişti în/din străinătate determină clasificarea unei ţări într-o categorie sau alta, iar acest raport influenţează aportul în valută al activităţilor turistice şi echilibrul balanţei de plăţi.

  1. În funcţie de modalităţile de comercializare a vacanţelor (de comercializare a prestaţiilor turistice), deosebim urmatoarele forme:

-turism organizat; -turism semiorganizat; -turism mixt.

  • • Turismul organizat - se caracterizează prin angajarea anticipată a prestaţiei, a tuturor serviciilor sau a principalelor servicii legate de deplasare şi sejur. Această

angajare se realizează prin intermediul unor contracte (bilet de odihnă, tratament,

voucher) sau alte tipuri de înţelegeri convenite între turist şi agenţiile de voiaj sau

alţi organizatori de vacanţe (hoteluri, companii aeriene).

În aceste înţelegeri sunt înscrise: condiţiile de plată, serviciile solicitate şi oferite şi alte obligaţii.

  • Turismul pe cont propriu (denumit, impropriu, şi turism neorganizat).

-este organizat de turist şi nu presupune angajarea prealabilă a unor prestaţii turistice;

-turistul hotărăşte singur asupra destinaţiei, duratei de deplasare, perioada de realizare, mijloacele de realizare.

Turistul apelează direct, pe parcursul călătoriei şi sejurului, la serviciile unor unităţi prestatoare de servicii din zona/ţara respectivă. Este o formă de turism practicată în special de turiştii cu multă experienţă, automobilişti, persoane cu venituri mai mari, deoarece costurile aferente sunt mai mari decât în cazul turismului organizat.

În ţările cu tradiţie turistică bogată, unde există o dotare superioară cu echipamente turistice şi informarea turiştilor este mai adecvată. În ţările vest-europene, ponderea turismului pe cont propriu este de cca 70% din totalul fluxurilor turistice.

  • Turismul mixt( semiorganizat)

A apărut mai recent şi îmbină avantajele călătoriei individuale cu cele ale siguranţei. Turismul semiorganizat îmbină trăsăturile specifice celor două forme, astfel încât, o parte a serviciilor (cazarea şi demipensiunea sau pensiunea completa) se angajează în prealabil, iar cealaltă parte se obţine pe măsura derulării călătoriei. Această formă de turism se adresează persoanelor individuale şi grupurilor de turişti. La începutul călătoriei, turismul este practicat în forma sa pe cont propriu, de către persoane cu disponibilităţi financiare ridicate şi de cei dornici de aventură, dar, pe măsura intensificării călătoriilor au apărut şi forme organizate de turism, consacrate ulterior, odată cu afirmarea turismului de masă.

Dezvoltarea şi diversificarea transporturilor şi în special a automobilismului, au stimulat dorinţa turiştilor de a călătorii pe cont propriu.

Avantajele şi limitele turismului organizat şi semiorganizat.

Aceste forme oferă posibilitatea planificării prealabile a acţiunilor, asigurând o utilizare raţională a capacităţii de cazare şi a mijloacelor de transport, dar presupun o anumită incertitudine a încasărilor. Prin facilităţile de preţ acordate turiştilor, se stimulează mişcarea turistică în ansamblu şi se atenuează caracterul sezonier al manifestării cererii.

Din punct de vedere al turiştilor, formele organizate şi semiorganizate prezintă garanţia realizării vacanţelor, a primirii serviciilor în condiţii de confort convenite, eliberarea de grija organizării călătoriei şi concentrarea pentru petrecerea cât mai plăcută a timpului liber.

Dezavantajele turismului organizat şi semiorganizat.

-pentru organizatorul vacanţei (prestatorul de servicii): încasări mai mici pe zi turistică datorită facilităţilor de preţ practicate şi obligativitatea respectării riguroase a condiţiilor contractuale;

-în privinţa turistului, aceste forme conduc la îngrădirea libertăţii de mişcare, în sensul că este nevoie să participe la un program ce nu corespunde în totalitate dorinţelor sale.

Avantajele turismului pe cont propriu.

-avantaje pentru prestator: încasări mai mari pe zi turistică şi asigură o valorificare superioară a bazei tehnico-materiale;

-pentru turişti: sunt create condiţii de organizare a vacanţelor după propria voinţă, se asigură o mobilitate mai mare şi posibilităţi de a vizita mai multe obiective turistice într-un timp scurt.

Dezavantajele turismului pe cont propriu:

-decurg din sezonalitatea accentuată a manifestării cererii şi exprimării ofertei; -se înregistrează o suprasolicitare a bazei materiale a turismului, în perioadele de vârf de sezon (în special a capacităţilor de cazare, alimentaţie, transport, agrement) şi folosirea incompletă a acestora în extrasezon.

Din punct de vedere al turiştilor, există riscul imposibilităţii satisfacerii cererii sau a satisfacerii ei la parametrii inferiori dorinţelor, datorită capacităţii limitate a ofertei de spaţii de cazare, de mijloace de transport, agrement, dar şi a condiţiilor naturale: suprafaţa peisajelor, a pârtiilor de schi, etc.

Cu toate aceste dezavantaje, la care se adaugă preţul mai ridicat, turismul pe cont propriu este tot mai solicitat, datorită dorinţei turiştilor de a-şi organiza singuri voiajul, de a nu fi obligaţi să respecte un program prestabilit. În sporirea ponderii acestor forme de turism un rol important l-a avut creşterea gradului de dotare cu maşini, cu echipamente pentru turişti (rulote, corturi), dar şi creşterea experienţei turiştilor. Organizatorii de vacanţe acţionează pentru diversificarea ofertei de programe, în acordarea de noi facilităţi, pentru a creşte interesul faţă de formele organizate de turism.

Turismul organizat continuă să fie solicitat de turişti cu mai puţină experienţă si cu venituri mai mici. Turismul organizat se regăseşte îndeosebi în cazul deplasărilor în străinătate, ce presupun riscuri pe care turiştii nu şi le pot asuma.

Formele turismului organizat şi semiorganizat se particularizează în funcţie de mijlocul de transport utilizat, luând naştere, astfel, o serie de angajamente: -voiaj forfetar sau angajament INCLUSIVE TOURS (IT); -călătoriile CHARTER;

-forme combinate de transport: FLY&DRIVE, RAIL&ROUTE.

III. În funcţie de gradul de mobilitate a turiştilor, deosebim urmatoarele forme:

  1. turism itinerant (de circulaţie) - se caracterizează printr-un grad ridicat de mobilitate; programul cuprinde vizitarea mai multor locuri cu şedere de scurtă durată în aceeaşi localitate sau zonă;
  2. turismul de sejur - cu grad redus de mobilitate, ce presupune petrecerea vacanţelor în aceeaşi staţiune, indiferent de durată:

-sejur scurt: evenimente ocazionale (culturale, sportive); -sejur mediu 12-15 zile;

-sejur lung (rezidenţial) - atunci când depăşeşte 30 zile (turism de tratament balneo-medical, turism pentru cei cu venituri mari şi disponibilităţi mari de timp).

Turismul de sejur, indiferent de durată, răspunde motivaţiilor de călătorie ale persoanelor mature şi ale celor de vârsta a III-a, care preferă zonele liniştite, vacanţele de odihnă. Turismul itinerant este specific populaţiei tinere, dornică de a cunoaşte cât mai multe locuri; practicarea sa depinde de existenţa unor mijloace proprii de deplasare.

Este important faptul că turismul itinerant, nefiind legat de un anumit sezon, se poate practica şi în perioade de maximă concentrare a activităţii turistice, ceea ce favorizează exploatarea superioară a bazei materiale.

  1. În funcţie de frecvenţa de manifestare a cererii, exista doua forme de

turism:

-turism continuu (permanent) - se desfăşoară pe întreaga perioadă a anului: turism balnear, cultural, de afaceri;

-turism sezonier - este legat de existenţa anumitor condiţii naturale sau a unor evenimente culturale, artistice, sportive.

Sezonalitatea activităţii turistice are cauze multiple: existenţa unor condiţii naturale adecvate pentru practicarea unor sporturi (alpinism, schi), de organizare a unor manifestări (târguri, expoziţii, sărbători, tradiţii);

-turism de iarnă - deplasările sunt motivate de practicarea unor sporturi specifice sau pentru a beneficia de cure helio-terapeutice montane;

-turism de vară - specific zonelor de litoral şi este motivat de cura helio-marină; -turism de circumstanţă (ocazional) - este determinat de participarea la diferite manifestări.

  1. În funcţie de tipul mijloacelor de transport utilizate în efectuarea călătoriei: -drumeţia - cuprinde deplasările pedestre în zone nepoluate (alpinismul); -turismul ecvestru;

-turismul: rutier (ciclism, motociclism, automobilism);

-turismul feroviar,

-turismul naval, nautic sportiv,

-turismul aerian (pe distanţe lungi şi foarte lungi, datorită vitezei mari de deplasare şi confortului).

  1. În funcţie de motivaţia călătoriei.

Categorii de motivaţii turistice:

  • loisir (petrecerea plăcută a timpului liber, inclusiv odihnă);
  • vizite la rude, prieteni;
  • afaceri şi vizite profesionale;
  • sănătate;
  • religie (în special pelerinaje);
  • alte motive;
    • Formele de turism se grupează şi după caracteristicile socio-economice ale

cererii (ale clientului):

-turism privat (particular):

  • • Cei care călătoresc pe cont propriu, fiind specific celor cu venituri mari, cu experienţă în domeniul călătoriilor, dispuşi să-şi asume riscuri. Există turişti care manifestă exigenţă sporită faţă de calitatea serviciilor, rezultând unele forme de turism privat ce se identifică cu cele ale turismului de lux. -turism social:
  • Este specific turismului de masă;
  • Se adresează acelor categorii de populaţie cu posibilităţi financiare modeste, în general tineri, studenţi, şomeri, persoane de vârsta a III-a, locuitori ai satelor;
  • Serviciile la care se apelează sunt de nivel mediu sau sub mediu , în privinţa calităţii, şi care se găsesc într-o varietate redusă;
  • Presupune existenţa facilităţilor: subvenţii, scăderea tarifelor, astfel încât să asigure accesul la vacanţe al unor categorii defavorizate ale populaţiei, având, astfel, rolul de protecţie socială.

O formă particulară o constituie turismul de tineret, care încurajează dezvoltarea călătoriilor turiştilor tineri, prin unele facilităţi acordate acestora.

Loading...