loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Economia mondială este unul din conceptele cu cea mai largă utilizare în gândirea şi practica internaţională. El desemnează, pe de o parte, realitatea obiectivă fundamentală a lumii contemporane, reprezentată prin ansamblul economiilor naţionale ale tuturor ţărilor şi altor entităţii economice privite în complexitatea legăturilor şi interdependenţelor dintre ele. Pe de altă parte, acest concept desemnează ştiinţa care studiază această realitate economico-socială din multiple perspective: componente de dezvoltare şi evoluţie, forme şi mecanisme, trăsături şi tendinţe, etc.

Datorita dezvoltarii fara precedent a economiei contemporane, cu o structura tot mai complexa, accentuarii dependentelor si interdependentelor pe plan international, dar si din necesitatea de a analiza si coordona aceasta dezvoltare, economia este organizata in plan orizontal, pe sectoare, ramuri etc, cat si in plan vertical, pe niveluri. Intr-o astfel de structurare - in plan vertical - in campul economiei se disting: microeconomia - care priveste viata economica la nivelul agentilor economici interni; mezoeconomia - priveste viata economica a subramurilor, regiunilor din interiorul unei economii nationale; macroeconomia - care reprezinta totalitatea proceselor si fenomenelor economice, care se formeaza la nivelul unei economii nationale; mondoeconomia - reprezinta ansamblul formelor de viata economica a relatiilor si legaturilor cauzale si functionale la nivelul relatiilor dintre economiile nationale.

Noţiunea „economie mondială" se utilizează de multă vreme. Fernand Braudel, membru al Academiei Franceze, în cunoscuta sa lucrare „Timpul lumii", îl evocă pe Simonde Sismondi, care în a sa lucrare „Nouveaux Principes d'economie politique" afirma că economia mondială se extinde la lumea Întreagă, ea reprezentând „piaţa întregului univers" şi desemnând „specia umană sau acea parte a speciei umane, care face comerţ împreună şi care nu mai formează astăzi, într-un fel, decât o singură piaţă".

Fernand Braudel utilizează însă noţiunea „economie-univers" (Economie-monde) pentru a „traduce o utilizare particulară a cuvântului german Welt-Wirtschaft" şi care „nu pune în discuţie decât un fragment din univers, o parte a planetei, economic autonomă, capabilă în esenţă să se satisfacă pe sine însuşi şi căreia legăturile şi schimburile interne îi conferă o anumită unitate organică".

Pornind de la zona Mediteranei din secolul al XVI-lea, zonă care „deşi practic divizată politic, cultural, social, acceptă o anumită unitate economică", constituită îndeosebi de la oraşele dominante ale Italiei de Nord -Veneţia, Genova, Milano, Florenţa - a căror activitate „transgresează hotarele imperiilor" (hispanic, turc), precum şi „limitele marcate şi puternic resimţite dintre civilizaţiile care îşi împart spaţiul mediteranean (grecească, musulmană, creştină), el formulează următoarea concluzie: „Din examinarea unui caz particular deducem că o economie-univers este o sumă de spaţii individualizate, economice şi neeconomice, regrupate de ea; că ea reprezintă o suprafaţă uriaşă (în principiu ea este cea mai vastă zonă de coerenţă într-o epocă anumită, într-o parte dată a globului); că ea transgresează de obicei limitele altor grupări masive ale istoriei" Chiar dacă „economiile-univers" nu au existat din totdeauna, cum afirmă Fernand Braudel, este evident că formarea unor zone în care schimburile economice cunoşteau o dezvoltare mai intensă şi care, în acelaşi timp, exercitau o mare influenţă şi atracţie pentru restul planetei, este un proces cunoscut, cu foarte multă vreme în urmă. Prin analiza unora dintre ele. Fernand Braudel a încercat să desprindă şi unele caracteristici generale, sau „reguli tendenţiale" prin care să definească raporturile dintre ele. „Nu există economie-univers", spune autorul, „fără un spaţiu propriu şi semnificativ din mai multe puncte de vedere: are anumite limite, care variază lent; implică un anumit centru ("de gravitaţie", am zice) reprezentat printr-un oraş (oraş cu vocaţie internaţională aflat într-o întrecere cu altele); este un spaţiu ierarhizat, sau „o sumă de economii particulare, sărace unele, modeste altele, una singură în centrul lui fiind relativ bogată - de unde rezultă şi o diviziune (internaţională) a muncii.

Cu timpul, atât limitele cât şi conţinutul activităţii, locul şi rolul acestor spaţii s-au modificat, s-a dezvoltat un proces de întrepătrundere între „economiile-univers", ajungându-se la ceea ce avea să devină ulterior economia mondială.

Succinta caracterizare a procesului de formare a economiei mondiale ca realitate a vieţii internaţionale, permite definirea mai precisă a noţiunii teoretice prin care reprezentăm această realitate în ştiinţa economică

Deşi această noţiune sau categorie economică are o largă utilizare nu numai în ştiinţă, ci şi în practica economică şi socială, în viaţa publică; ea nu are o definiţie unanim acceptată. Există chiar manuale şi tratate de ştiinţă economică (în literatura internaţională) în care nici măcar nu se încearcă o definire a economiei mondiale, deşi se vorbeşte despre acest subiect. Cu toate acestea, definirea conceptului este absolut necesară. Ceea ce în cele mai multe lucrări de specialitate se şi realizează.

Ce este Economia Mondială?

  • • Economia mondială reprezintă un sistem alcătuit din componente fundamentale - economiile naţionale, societăţile transnaţionale, organizaţiile economice interstatale şi din elemente derivate, de conexiune - diviziunea mondială a muncii, relaţiile economice internaţionale şi piaţa mondială. (S.Dumitrescu)

Subiecţii Economiei Mondiale sunt:

  • Statele-naţiune ca participante autonome la viaţa economică internaţională
  • Întreprinderile şi organizaţiile cu activitate externă
  • Instituţii şi organisme internaţionale

Desprinderea economiei mondiale ca stiinta - ca ramura distincta din sistemul stiintelor economice, s-a realizat pe masura ce a crescut complexitatea schimbului reciproc de activitati si deci a devenit necesara analiza acestuia.

Abordarea teoretica a economiei mondiale, a evoluat in timp de la teorii izolate la un sistem de teorii, metode si principii. In plus, in teoria economiei mondiale se reflecta si pozitia diferitelor natiuni cu multiplele lor interese si preocupari, care sunt rezultatul atat al stadiilor lor de dezvoltare economica, cat si al particularitatilor formarii si dezvoltarii lor nationale si istorice. Ea, are sarcina sa descopere in spatele manifestarilor conjuncturale, esenta relatiilor economice internationale, formele eficiente de utilizare a lor pentru cresterea economica, principiile care trebuie sa stea la baza relatiilor economice internationale.

S-au exprimat însă puncte de vedere diferite. Mult timp, in analiza economiei mondiale, chiar dacă nu s-a dat o definiţie a acesteia, s-a operat cu accepţiunea din teoria ricardiană a schimburilor internaţionale (a avantajelor relative) care plasează statele sau economiile naţionale în poziţia centrală în raport cu economia mondială.

O asemenea abordare a fost pusă în discuţie îndeosebi în perioada de după cel de-al doilea război mondial, pornind de la contradicţia apărută între activitatea crescândă a corporaţiilor transnaţionale, care „omogenizează spaţiul mondial", pe de o parte, şi „paradigmele schimburilor internaţionale" fondate încă pe teoria lui David Ricardo - teorie care are la bază „disparităţile create de spaţiile naţionale", pe de altă parte, supralicitând rolul acestor corporaţii care, in viziunea respectivă, internaţionalizează atât de mult producţia şi comerţul încât în viitor nu va mai fi loc pentru statul - naţiune.

In această viziune, despre economia mondială nu se poate vorbi decât în perioada actuală, când ca urmare a expansiunii societăţilor transnaţionale are loc o „dislocare şi internaţionalizare a producţiei, într- o asemenea măsură încât .. ideea de economie mondială se confundă cu aceea de firmă multinaţională" [Charles Albert Michalet, „Le capitalisme mondiale",Presse Universitaires de France, Paris,1976,pg.114] într-un alt studiu, semnificativ intitulat „Emergenţa economiei mondiale", acelaşi autor, Charles Albert Michalet, scria: „în spatele acestei dezbateri teoretice se află termenii unei confruntări între cei doi agenţi principali ai economiei mondiale: societăţile multinaţionale şi Statele-Naţiune (subl. n.s.). Primele generează o strategie şi un spaţiu de funcţionare care au vocaţie planetară. Prin definiţie, ele depăşesc teritorii naţionale pentru a produce omogenitate. Celelalte (Statele Naţiune), dimpotrivă, nu-şi găsesc legitimitatea decât în diferenţierile naţionale, în fracţionarea spaţiului mondial in teritorii distincte legate exclusiv prin schimburile de mărfuri" In ultimele două decenii s-a adus discuţie îndeosebi trecerea integrării europene pe noi trepte care implică primordialitatea jurisdicţiei comunitare asupra celei naţionale şi limitarea suveranităţii naţionale. Sunt citate în acest sens ideile formulate de Jacques Delors care, cu autoritatea sa profesională şi politică de preşedinte (fost) al comisiei C.E.E. timp de 10 ani, afirma: „Paralelismul indispensabil între economie, social şi monetar, legătura irevocabilă dintre monede, gestionarea în comun a anumitor politici şi abandonarea suveranităţii ce decurge din acestea - toate vor fi realizate prin Uniunea Economică şi Monetară - ambiţie economică, profund politică şi totodată embrionul clar al unei veritabile comunităţi de destin

In majoritatea lucrărilor de specialitate, economia mondială este definită pornind de la unitatea dintre economiile naţionale, pe de o parte şi schimburile economice sistematice care au loc între acestea,pe de altă parte. In cea mai simplă formă, economia mondială este definită ca ansamblul economiilor naţionale ale statelor lumii, privite în interdependenţa legăturilor economice, care se derulează în mod sistematic între ele, pe baza diviziunii internaţionale a muncii.

Intr-o altă concepţie economia mondială este definită ca acel stadiu al schimbului reciproc de activităţi în care, sunt implicaţi, majoritatea agenţilor economici de pe glob.

Intr-o viziune care pune în centrul definiţiei numai relaţiile economice inter ţări şi suprastatale, economia mondială este definită şi ca „...ansamblul interdependenţelor economice, politice, comerciale şi financiar-valutare dintre economiile naţionale, structurile supranaţionale şi societăţile transnaţionale privite şi analizate în mod dinamic şi evolutiv".

Loading...