1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Economia mondială reprezintă un sistem alcătuit din componente fundamentale - economiile naţionale, societăţile transnaţionale, organizaţiile economice interstatale şi din elemente derivate, de conexiune - diviziunea mondială a muncii, relaţiile economice internaţionale şi piaţa mondială. Determinate de primele, acestea din urmă, la rândul lor, le influenţează dezvoltarea.

Economiile naţionale

Economia naţională nu reprezintă o trăsătură comună tuturor sistemelor economice şi sociale pe care le-a cunoscut omenirea; ea a devenit caracteristică pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, când s-a conturat procesul de formare a naţiunilor şi statelor centralizate. În acea epocă, burghezia a luptat din necesităţi de ordin economic, mai ales, pentru eliminarea fărâmiţării economice şi politice specifice Evului Mediu. Ca urmare, revoluţiile burgheze au declanşat un proces cu efecte centripete.

□ Un moment esenţial, decisiv, pentru procesul de constituire a economiilor naţionale reprezintă formarea pieţei interne, naţionale, fenomen determinat de factori economici (dezvoltarea factorilor de producţie, a diviziunii muncii, a producţiei pentru schimb), cât şi de factori politici (revoluţia burgheză, formarea statelor centralizate).

Economia naţională este o entitate rezultată din dezvoltarea schimbului reciproc de activităţi între membrii unei comunităţi umane, pe ansamblul teritoriului unui stat naţional.

Definiţia de mai sus necesită unele precizări. Dintre toate formele de comunitate umană, numai naţiunea a fost aceea care a putut contribui la apariţia acestor forme superioare de organizare, care sunt economiile naţionale. Determinată mai ales de cauze de ordin economic, naţiunea constituie, prin caracteristicile ei intrinsece, un factor primordial de progres economic şi social. Ea sporeşte considerabil rolul populaţiei ca factor de creştere economică.

  • Influenţa populaţiei asupra economiei naţionale este dublă: pe de o parte, ea furnizează cel mai important factor de producţie, pe de altă parte, în totalitatea ei, populaţia contribuie, prin cererea sa de consum, la dezvoltarea pieţei interne.
  • Rolul activ al populaţiei este amplificat de măsura în care ea este ocupată în ramurile economiei naţionale legate de progresul tehnic, unde productivitatea muncii este cea mai ridicată.

De regulă, economia naţională apare şi se dezvoltă pe baza activităţii conjugate a unei naţiuni şi a unui număr de naţionalităţi conlocuitoare. Se cunosc însă cazuri când mai multe naţiuni desfăşoară o activitate economică comună în cadrul unor state federative. Şi în aceste situaţii, datorită caracterului comun al activităţii economice, a existenţei unei pieţe interne unice, economia are un caracter unitar.

  • În ceea ce priveşte teritoriul naţional pe care are loc schimbul reciproc de activităţi, el reprezintă spaţiul, delimitat prin frontiere, asupra căruia se exercită suveranitatea statului naţional. Ca element al economiei naţionale, teritoriul naţional intră în categoria mijloacelor de muncă generale, în lipsa cărora activitatea economică, practic, nu se poate desfăşura. Infrastructura (căi de transport, de comunicaţii etc.) se dezvoltă în strânsă legătură cu caracteristicile teritoriului naţional şi cu necesităţile economice şi sociale ale epocii.
  • În fine, şi nu în ultimul rând, entitatea care este economia naţională presupune existenţa unui aparat de producţie (a „sistemului osos, muscular şi vascular al producţiei") care va fi o parte componentă a avuţiei naţionale.
  • La toate acestea se adaugă un sistem de instituţii, corespunzător unui anumit tip de societate.

Privită prin prisma structurii sale, economia naţională reprezintă totalitatea ramurilor de activitate economică existente la un moment dat, considerate în strânsa lor interdependenţă. Elementul de legătură dintre ramuri îl constituie piaţa naţională.

  • Prin ramură a economiei naţionale se înţelege ansamblul de activităţi organizate într-un mod specific şi desfăşurate în scopul producerii aceleiaşi categorii de produse sau al furnizării aceleiaşi categorii de servicii.

Dezvoltarea factorilor de producţie oferă posibilitatea materială a apariţiei unor noi ramuri. La rândul ei, diviziunea muncii transformă această posibilitate în realitate.

O economie naţională poate fi structurată nu numai pe „ramuri", ci şi pe „sectoare", care sunt compartimente mai cuprinzătoare: sectorul primar (agricultura, silvicultura, industria extractivă), sectorul secundar (ramurile industriei prelucrătoare, construcţiile), sectorul terţiar (serviciile). În ultimul timp, în ţările dezvoltate industrial se conturează un al patrulea sector - cel al cercetării ştiinţifice.

A treia revoluţie industrială reprezintă un nou moment de referinţă în evoluţia structurii economiilor naţionale. Alături de domenii clasice de activitate (textile, siderurgia, extracţia de cărbune etc.), apar altele noi (electronica, autonomia, informatica etc.). Ca o consecinţă a tendinţei generale de adâncire a specializării în producţie, numărul subramurilor sporeşte simţitor. În fine, într-o serie de ţări dezvoltate creşte ponderea sectorului terţiar în detrimentul celui primar. Structura economiilor naţionale cunoaşte, aşadar, un proces evolutiv, de la simplu la complex.

O adevărată revoluţie caracterizează sectorul serviciilor. El a ajuns să fie dominant în economiile multor ţări occidentale şi nu numai. Acest sector include „industrii" pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor, începând cu agenţii de voiaj, lanţuri hoteliere, de magazine şi restaurante şi terminând cu telecomunicaţiile, serviciile bancare şi de asigurare, asistenţa juridică. Totul computerizat. În acelaşi timp, atât producţia industrială, cât şi cea agricolă, presupun activităţi de servicii proprii, cu o valoare adăugată tot mai mare.

Structura unei economii naţionale se formează în timp, în raport cu o serie de condiţii interne, specifice fiecărei ţări. Totodată, un rol în această privinţă revine şi factorilor externi; atunci, însă, când influenţa lor devine excesivă, se poate ajunge la structuri economice deformate, neconforme cu interesul naţional.

Loading...