1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Diviziunea mondială a muncii, specializarea internaţională în producţie, au creat necesitatea stabilirii unor raporturi economice între statele-naţiune, între agenţii economici.

Relaţiile economice internaţionale reprezintă legăturile dintre economiile naţionale, dintre agenţii economici de pe glob, legături care se formează în virtutea diviziunii mondiale a muncii.

Aceste relaţii se desfăşoară într-un cadru economico-juridic determinat. Existenţa şi dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale presupun intervenţia activă a statului, intervenţie care se concretizează în încheierea de acorduri comerciale, de cooperare, în înfiinţarea unor reprezentanţe oficiale peste graniţă etc. Apreciindu-le în general putem afirma cu detaşare că ele au un rol pozitiv, contribuind la dezvoltarea economico-socială a diverselor zone ale lumii; dar, în acelaşi timp, nu trebuie să uităm că tot ele se desfăşoară pe fondul propagării unor interese diverse, de cele mai multe ori contradictorii, astfel încât unii dintre cei care participă la relaţiile economice internaţionale cel puţin pentru o perioadă stagnează sau regresează, dar nu din pricina relaţiilor economice internaţionale în sine, ci datorită incapacităţii lor de a le folosi în mod favorabil. Aceasta este de fapt una dintre problemele economice foarte des abordate în vasta literatură economică consacrată raporturilor economice dintre state de-a lungul mai multor secole. Prin urmare este foarte important ca relaţiile economice internaţionale să fie percepute în mod realist şi nu idilic, sentimental. Privite în acest mod ele dezvăluie faptul că sunt terenul de manifestare a unei acerbe lupte de concurenţă, chiar dacă aparenţele sugerează în prezent o anumită "relaxare" în domeniul barierelor vamale, întrucât regulile economiei de piaţă funcţionează cu toată intensitatea în schimburile economice internaţionale, dând câştig de cauză celor mai buni competitori, respectiv celor ce ştiu şi pot să folosească pârghiile şi mecanismele cu care este din plin dotat acest păienjeniş al economiei mondiale.

În modul cel mai direct importanţa şi rolul relaţiilor economice internaţionale în lumea contemporană sunt ilustrate prin amploarea, diversitatea şi consecinţele lor extraordinare. Din această perspectivă putem afirma cu toată certitudinea că omenirea ar fi fost mai puţin dezvoltată tară aceste legături economice, ar fi fost mai mult antrenată în diverse conflicte militare, ar fi cucerit mult mai puţin din universul ce ne înconjoară, ar fi fost mult mai fragilă în faţa neaşteptatelor, dar iminentelor catastrofe naturale.

Şi fără îndoială fiecare formă a relaţiilor economice internaţionale prin evoluţia sa, prin modul în care se implică în susţinerea progresului contemporan demonstrează că şi-a cucerit un loc important şi de neînlocuit în viaţa societăţii moderne.

Fără îndoială în politica economică fiecare ţară reflectă mai bine sau mai puţin bine problemele relaţiilor economice internaţionale şi cu certitudine acest fapt se repercutează asupra stării economico-sociale a naţiunii respective. Cert este că, în prezent şi cu certitudine în perspectivă, în ecuaţia dezvoltării unei ţări variabilele ce ţin de legăturile economice şi politice externe vor fi tot mai multe şi mai importante. Şi este clar că alcătuirea celei mai bune ecuaţii, folosind armonios factorii interni şi externi, evitând ciocnirile majore de interese, constituie o sarcină grea, dar inevitabilă pentru orice guvern democrat.

Realităţile au impus în mod implacabil regula potrivit căreia, în perioada actuală este imposibil de a se susţine dezvoltarea sau pur şi simplu existenţa normală a unui stat fără ca el să fie conectat mai mult sau mai puţin la schimburile economice internaţionale. Dar să recurgem la câteva argumente focalizate care demonstrează cu limpezime de ce fiecare stat al acestei planete trebuie (sau ar trebui) să acorde maximum de importanţă participării la relaţiile economice internaţionale:

  1. resursele economice sunt distribuite foarte inegal pe întinsul planetei (îndeosebi resursele naturale);
  2. specializarea statelor, de-a lungul unei perioade mari de timp, în producerea cu cheltuieli minime şi cu maximum de performanţe a unor bunuri şi servicii;
  3. nici un stat nu poate, sau mai bine-spus, nu este normal să producă pe teritoriul său gama integrală (nici chiar majoritatea) de bunuri care sunt produse în lume la un moment dat (critica autarhiei, izolaţionismului); (evident respectându-se criteriul

raţionalităţii economice);

  1. prin schimburi se obţin elementele necesare (bunuri, servicii, idei) organismului economico-social naţional pentru a-şi grăbi progresul în multiple domenii. Desigur, totul depinde de modul în care fiecare stat participă la aceste schimburi, de ce dă şi de ce primeşte. în privinţa avantajelor contează, după cum ştim, dacă eşti un simplu furnizor de materii prime ca şi de produse agricole neprelucrate sau te-ai specializat în producerea anumitor subansamble pentru echipamente tehnice de mare performanţă;
  2. relaţiile economice internaţionale au lărgit şi diversificat mult piaţa pentru întreaga producţie mondială, au făcut rapoartele economice mult mai stabile şi, am putea spune, că au o contribuţie însemnată la menţinerea pe un interval aşa mare (55 de ani) a păcii mondiale;
  3. ca să nu mai vorbim de ocuparea forţei de muncă în unităţile economice cu capital mixt, care, cert, sunt expresii (şi beneficiare) ale expansiunii excepţionale a relaţiilor economice internaţionale, mai ales în perioada postbelică.

Prin urmare, nu greşim absolut deloc când reafirmăm că în prezent relaţiile economice au un rol excepţional în dinamica economiei mondiale. Se încheie, aşa cum ne informează frecvent mijloacele mass-media, între firme din diferite ţări, de cele mai multe ori sub patronajul guvernului, contracte de miliarde de dolari privind producerea şi livrarea pe termen lung, spre exemplu, de avioane (cazul Franţa-China şi S.U.A.-China) sau autoturisme (cazul Germania­China), ş.a.m.d. şi este firesc să ne întrebăm ce impact au asemenea contracte cu valori mari şi pe durate lungi de timp? Evident, efecte dintre cele mai dorite, şi anume: locuri de muncă, stabilitatea dezvoltării, prosperitate în zone tot mai întinse ale Terrei. De menţionat, însă că nu toţi cei ce intră în caruselul relaţiilor economice internaţionale ştiu sau pot să le exploateze în favoarea lor. De aceea vom găsi şi astăzi pe Planetă destul de multe ţări care nu pot afirma că beneficiază în mod substanţial cu ceva de pe urma angajării lor în schimburile economice internaţionale. Este, într-un anumit sens, normal să fie aşa, dacă ne raportăm la legităţile aspre ale economiei de piaţă. Şi cu toate acestea, în mod justificat, subliniem că schimburile economice internaţionale au crescut mult ca amploare şi rol, totuşi nu trebuie omisă realitatea fundamentului care demonstrează permanent că "rădăcina" dezvoltării se hrăneşte, în primul rând, din condiţiile interne ale fiecărei ţări. Dacă nu există voinţă politică şi angajament concret, consecvent şi de durată pe plan intern, nu se pot asimila şi valorifica favorabilităţile generate de relaţiile economice internaţionale. Realităţile de altfel au demonstrat cu prisosinţă că relaţiile economice internaţionale generează o sumă întreagă de favorabilităţi: acces la progresul tehnic, piaţă externă pentru o parte din producţia autohtonă (internă), dezvoltarea infrastructurii, specializarea producţiei naţionale ş.a.m.d.

Sunt ţări care, în ultimele 2-3 decenii, au dovedit că integrarea eficientă în schimburile economice internaţionale le asigură suportul unei ascensiuni dinamice spre vârfurile ierarhiei ţărilor dezvoltate (sunt deja în această ipostază "Cei Şapte Dragoni" sau ţările din "Zona Tigrului'" din Asia de Sud-Est, respectiv Malayesia, Thailanda, Hong-Kong, Taiwan, Corcea de Sud, Singapore, Brunei .

Este important că, nu trebuie să uităm că aceste relaţii economice internaţionale au apărut şi s-au extins în urma unor interese foarte clare, generate de nevoia satisfacerii mai bune a cerinţelor de pe piaţa internă. Este, de asemenea, notabil că acest lucru nu se realizează peste tot şi la acelaşi nivel, dar cu toate acestea nu se poate nega că ele (relaţiile economice internaţionale) formează cea mai bună cale pentru afirmarea unor surse puternice de progres. Prin urmare, expansiunea şi diversificarea relaţiilor economice este susţinută de însăşi avantajele certe pe care le produce:

  • creşterea productivităţii;
  • completarea sau chiar asigurarea necesarului de resurse;
  • pieţe avantajoase pentru desfacerea propriilor produse:
  • asigurarea unor perioade mai mari de timp de stabilitate în funcţionarea unor capacităţi economice;
  • contactul mai rapid cu noutăţile din variate domenii;

Privind lucrurile şi dintr-un alt unghi, putem spune că expansiunea fără precedent a relaţiilor economice internaţionale se datorează:

  • descoperirilor ştiinţifico-îehnice contemporane;
  • dezvoltării şi perfecţionării mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie
  • adîncirea diviziunii internaţionale a muncii
  • globalizării multora dintre problemele pe care trebuie să le rezolve în prezent statele lumii
  • poluarea
  • criza energetică
  • problemele alimentaţiei
  • perturbaţiile,care uneori pot fi foarte periculoase, ce au loc pe pieşele valutar-financiare.

Relaţiile economice internaţionale se manifestă prin două forme: bilaterism şi multilaterism. Pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale se creează în multe cazuri, pe lîngă un cadru juridic, şi un cadru instituţional,prin constituirea de comisii mixte pentru schimburi comerciale şi cooperare economică. Cadrul instituţional include în cazul unor ţări, pe lîngă comisiile mixte, şi alte organisme şi forme specifice.

Cadrul juridic al bilaterismului este mai variat decît cel instituţional. Iată principalele instrumente de politică economică:

  • convenţii şi acorduri de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică
  • convenţii comerciale: tratate de comerţ şi navigaţie, acorduri comerciale, protocoale privind schimburile comerciale, convenţii comerciale auxiliare;
  • convenţii financiar-valutare: acorduri de credit, acorduri de barter. acorduri pentru evitarea dublei impuneri;
  • contracte economice în diverse domenii: vânzare-cumpărare; coimision; consignaţie; construcţii-montaj; realizări de investiţii pe bază de antrepriză; licenţă; asistenţă tehnică; service; concesiune; depozit; specializare în producţie.

Cu un cadru juridic şi instituţional în continuă lărgire, bilateralismul se dezvoltă în continuare în economia mondială. Sferele sale principale de manifestare sunt cele practicate de mult timp în relaţiile economice internaţionale:

  • comerţul între ţări sau entităţi economice din diverse ţări, de bunuri şi servicii;
  • cooperarea în producţie, prin construirea în comun de obiective economice noi sau extinderea celor existente;
  • investiţiile străine de capital, cu participare sută la sută a capitalului străin sau prin formarea de societăţi mixte;
  • transferul de tehnologie, fie prin contracte separate, fie prin acţiunile de cooperare convenite;
  • serviciile în domeniul transporturilor şi comunicaţiilor internaţionale; al asigurărilor şi alte domenii;
  • turismul internaţional, care cunoaşte o dezvoltare şi diversificare sporite, datorită mai ales facilităţilor create de perfecţionarea mijloacelor de transport internaţional;
  • transferul de resurse financiare, altele decât investiţiile directe de capital, cum sunt creditele, unele din acestea concesionale, creditele nerambursabile, ajutoarele şi altele.

Sistemul bilateral continuă, prin urmare, să joace un rol important în dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale. El nu rămâne însă neschimbat în formele sale concrete de manifestare. Dimpotrivă, aceste forme se perfecţionează continuu, iar cele depăşite de condiţiile vieţii materiale internaţionale sunt eliminate.

Una dintre trăsăturile noi ale relaţiilor economice internaţionale postbelice, cu largi implicaţii, o constituie dezvoltarea multilateralismului -ansamblul de raporturi simultane şi coordonate, la scară subregională, regională sau mondială, între statele independente.

  • Pe plan economic, necesitatea relaţiilor multilaterale este determinată de accentuarea, în proporţii fără precedent, a interdependenţelor între economiile naţionale ca urmare a adâncirii tendinţelor de specializare internaţională, sub influenţa revoluţiei ştiinţifico- tehnice.
  • Multilateralizarea relaţiilor economice internaţionale decurge, totodată, din necesitatea rezolvării problemelor globale cu care este confruntată omenirea. Probleme la scară planetară cum sunt cea valutară, a datoriilor externe, alimentară, a mediului ambiant, dar, mai ales, subdezvoltarea, incumbă soluţii globale, a căror transpunere în practică presupune angajarea şi conlucrarea tuturor statelor lumii, coordonarea eforturilor în vederea unei acţiuni eficiente.
  • Faţă de relaţiile internaţionale bilaterale clasice, multilateralismul oferă, în principiu, noi posibilităţi de conlucrare reciproc avantajoase, introduce mai multă stabilitate în relaţiile interstatale şi, mai ales, reduce considerabil riscul confruntărilor.
  • Care sunt raporturile dintre multilateralism şi bilateralism, sunt ele fenomene antagonice sau, dimpotrivă, se condiţionează reciproc?

Practica de până acum a relaţiilor economice internaţionale arată că răspunsul la această întrebare depinde de măsura în care în relaţiile dintre state se respectă principiile dreptului internaţional. Dacă este bazat pe cooperare, în adevăratul sens al cuvântului, multilateralismul conduce la egalitatea de tratament a partenerilor, oferă şanse egale de dezvoltare fiecărui stat. Aşa stând lucrurile, el nu poate să însemne pierderea drepturilor fiecărui stat de a subscrie la reiaţii bilaterale. De altfel, acestea din urmă constituie fundamentul dezvoltării unor reiaţii multilaterale; într-adevăr, stadiul multilateralismului presupune existenţa prealabilă a unui climat de încredere reciprocă în relaţiile bilaterale. Se poate vorbi, deci, despre o compatibilitate între multilateralism şi bilateralism, despre o interdependenţă profitabilă pentru toate statele lumii, atâta timp cât principiile dreptului internaţional sunt respectate cu stricteţe.

Loading...