loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Organismele economice internaţionale au apărut ca rezultat al căutării unor măsuri eficiente pentru rezolvarea situaţiilor excepţionale sau de criză în activitatea ţărilor.

În cazul când încercările diplomaţiei naţionale nu erau în stare să rezolve problemele relaţiilor economice contemporane, guvernele se stăruiau să găsească mecanisme adecvate în relaţiile externe pentru a crea condiţii favorabile prin intermediul consultaţiilor multilaterale şi colaborare în direcţia dorită.

Astfel, după al 2-lea război mondial se observă o creştere bruscă a numărului de organisme internaţionale, atât inter-guvernamentale cât şi ne-guvernamentale sau regionale, ca necesitate de a rezolva diverse probleme la nivel global.

Creată în 1945 Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) în timpul de faţă s-a transformat într- un sistem, care include 18 instituţii specializate şi un şir de organizaţii şi misiuni pentru efectuarea diferitor operaţiuni. Actualmente funcţionează mii de organizaţii internaţionale, care activează în interesul asigurării stabilităţii politice, economice şi a bunăstării populaţiei din lume.

Organizaţiile economice internaţionale sunt instituţii ale relaţiilor interstatale, având scopuri de coordonare între ţările participante, competenţe, organismele sale permanente, statutul său, care determină modul de activitate, drepturile şi obligaţiile, procedura luării deciziilor etc. Ele pot convoca diferite adunări internaţionale, conferinţe, congrese pentru a discuta anumite probleme.

În timpul de faţă reglementarea relaţiilor economice internaţionale se asigură în baza:

  • contractelor internaţionale;
  • deciziilor (recomandărilor) organismelor internaţionale;
  • hotărârilor conferinţelor economice interstatale;
  • tradiţiilor interstatale. Drept, că tradiţiile internaţionale joacă un rol foarte redus în domeniul reglementării relaţiilor economice internaţionale.

Organismele internaţionale reprezintă o formă organizatorică de colaborare internaţională. Sistemul organismelor internaţionale include un număr de peste 4 mii, dintre care circa 300 - interstatale. În centrul acestui sistem se află ONU.

Organismele internaţionale pot fi clasificate (grupate) după anumite criterii:

  • După caracterul membrilor şi natura juridică a participanţilor organizaţiilor internaţionale se divizează în două grupe: interstatale (inter-guvernamentale) şi ne­guvernamentale.
  • După cercul participanţilor organismele internaţionale sunt universale, deschise pentru participarea tuturor ţărilor (ONU şi instituţiile sale specializate), şi regionale, membrii cărora pot fi participanţii anumitei regiuni.
  • După competenţe se divizează organisme internaţionale interstatale de competenţă generală (ONU, Consiliul European, Liga ţărilor arabe) şi competenţă specială (Organizaţia mondială a muncii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Agenţia Internaţională în domeniul Energiei Atomice ş.a.) sau se divizează conform direcţiilor de activitate - organizaţii politice, economice, sociale, culturale, ştiinţifice, regionale.
  • După caracterul drepturilor de care dispun organismele internaţionale se divizează în interstatale şi suprastatale (UE).
  • După condiţiile de participare ca membri OEI sunt deschise, unde orice ţară poate deveni membru după dorinţa sa, şi închise, unde primirea se face conform invitaţiei co- fondatorilor iniţiali (Alianţa Nord Atlantică - NATO).

Organismele internaţionale se creează într-o anumită ordine. Cea mai largă metodă de creare a Organizaţiilor Internaţionale este adoptarea contractelor internaţionale. Pentru aceasta se convoacă conferinţe internaţionale pentru a adopta textul contractului şi a statutului, iar mai apoi se creează toate structurile necesare ale organizaţiei.

În decursul activităţii sale practice Organizaţiile internaţionale elaborează şi adoptă anumite reguli şi mecanisme, prin intermediul cărora ele influenţează puternic asupra legislaţiei statelor şi normelor naţionale de drept.

Scopul şi funcţiile organismelor economice internaţionale, atât la nivel global, cât şi nivel regional sunt:

  • studierea şi rezolvarea celor mai importante probleme în domeniul relaţiilor economice internaţionale;
  • asigurarea stabilităţii valutare;
  • depăşirea barierelor comerciale şi contribuirea la dezvoltarea comerţului între state;
  • alocarea mijloace în adaos la capitalul privat pentru a ajuta sporirea progresului tehnologic şi economic;
  • stimularea ameliorării condiţiilor şi relaţiilor de muncă;
  • prezentarea anumitor recomandări în legătură cu crize şi deprecierea economică etc. Reglementările internaţionale se efectuează în următoarele direcţii de colaborare:
  • în sfera economică şi socială;
  • în domeniul transporturilor;
  • în sfera valutar-financiară;
  • în domeniul comerţului internaţional;
  • în domeniul proprietăţii intelectuale;
  • în domeniul standardizării şi certificării producţiei;
  • în domeniul investiţiilor;
  • colaborarea tehnico-ştiinţifică;
  • colaborarea în domeniul practicii comerciale internaţionale etc.

De exemplu, printre organizaţiile internaţionale ne-guvernamentale create în scopul de a contribui la dezvoltarea comerţului internaţional pot fi numite: Camera Internaţională a Comerţului, Biroul Internaţional de publicare a tarifelor comerciale, Institutul Internaţional de Unificare a Dreptului Privat (IUNIDRUA), care dă lămuriri privitor la termenii comerciali „INCOTERMS" etc.

Loading...