1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Locul şi rolul organizaţiilor financiar-valutare din sistemul ONU în relaţiile economice internaţionale

Organizaţiile financiar-valutare şi bancare internaţionale ocupă un loc important în sistemul relaţiilor economice internaţionale. In primul rând, activitatea lor permite introducerea unui început de reglementare şi o anumită stabilitate în unitatea contradictorie a economiei mondiale, asigurând în ansamblu funcţionarea fără întreruperi a sferei valutar-financiare. In al doilea rând, ele sunt chemate să servească drept forum pentru întreţinerea colaborării dintre ţări. In rândul al treilea, creşte importanţa lor în sfera studierii, analizei şi generalizării informaţiei privind tendinţele de dezvoltare şi a elaborării recomandărilor în cele mai stringente probleme ale economiei mondiale.

În funcţie de obiectivele şi gradul lor de universalitate instituţiile financiar-valutare internaţionale se divizează în organizaţii de importanţă mondială, regională şi care au atribuţie numai la o anumită sferă a economiei mondiale. Din organizaţiile de primul tip fac parte, spre exemplu, Grupul Băncii Mondiale şi Fondul Monetar Internaţional.

Grupul Băncii Mondiale

Banca mondială (BM) - reprezintă o organizaţie de creditare, ce include în componenţa sa şase organizaţii strâns legate între ele care întră în sistemul ONU, având un scop comun - ajutorul financiar ţărilor în curs de dezvoltare din contul ţărilor dezvoltate.

Grupul Băncii Mondiale include [16, p.103]:

  1. Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), creată în anul 1945 cu scopul de a oferi credite ţărilor în curs de dezvoltare.
  2. Asociaţia Internaţională de Dezvoltare (AID), creată în 1960 cu scopul de a oferi credite preferenţiale ţărilor sărace în curs de dezvoltare.
  3. Corporaţia Internaţională Financiară (CIF), creată în 1956 cu scopul de a contribui la dezvoltarea economică a ţărilor în curs de dezvoltare prin acordarea ajutorului sectorului privat.
  4. Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (AMGI), creată în 1988 în scopul protejării investiţiilor în ţările în curs de dezvoltare, dând garanţie investitorilor internaţionali, în caz de pierderi, ca rezultat a riscurilor comerciale.
  5. Centrul Mondial de Reglementare a litigiilor (contraverselor) Investiţionale, creat în 1966 cu scopul de a contribui la sporirea fluxurilor Investiţionale, acordând servicii de arbitraj la rezolvarea litigiilor (contraverselor) dintre Guverne şi investitorii străini.

Acest grup investiţional internaţional s-a transformat într-o cea mai mare instituţie investiţională din lume. Grupului Băncii Mondiale îi revine circa jumătate din volumul anual de mijloace alocate de către toate organismele economice internaţionale ţărilor în curs de dezvoltare. Banca Mondială are menirea de a contribui la integrarea tuturor ţărilor-membre cu centrele de bază ale sistemului economic mondial.

Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD sau BM)

BIRD a fost creată în 1945 în rezultatul semnării de către 28 de ţări a Acordurilor de la Bretton-Woods (iulie 1944). În 1947 Asambleea Generală a ONU a adoptat aceste Acorduri, care determină relaţiile BM cu ONU. Conform statutului BM este un organism internaţional independent. Contractul prevede reprezentanţa BM în Asambleea Generală a ONU, Consiliul Economic şi Social, Comisiile economice regionale ale ONU, în programul de Dezvoltare a ONU.

Statutul ONU a fost modificat de nenumărate ori. Membrii BM pot fi numai membrii Fondului Internaţional Mondial. În componenţa BIRD întră 180 de ţări .

Scopul BIRD este:

  • ajutorul la reconstruirea şi dezvoltarea ţărilor-membre stimulând investiţiile în scop de producţie;
  • protejarea capitalului străin privat, acordarea împrumuturilor în scop de producţie;
  • contribuirea la creşterea volumului comerţului exterior şi asigurarea echilibrată a balanţei comerciale asigurând stimularea investiţiilor străine la dezvoltarea resurselor de producţie a ţărilor-membre a BM

Principalele direcţii de activitate ale BIRD sunt:

  • acordarea creditelor şi împrumuturilor de lungă durată în scopuri de producţie: de dezvoltare a agriculturii, energeticii; garantarea stingerii datoriilor guvernamentale; acordarea împrumuturilor pentru anumite proiecte concrete;
  • acordarea împrumuturilor ţărilor în curs de dezvoltare la crearea infrastructurii: şoselelor, căilor ferate, la dezvoltarea învăţământului, culturii, medicinii, pregătirea cadrelor etc.;
  • acordarea împrumuturilor acelor ţări în curs de dezvoltare care nu-s în stare să achite procentele de rambursare a creditelor obţinute;
  • creditarea ţărilor sărace care nu-s în stare să obţină credite pe piaţa financiară internaţională (împrumuturile le acordă Asociaţia Internaţională de dezvoltare);
  • acordarea împrumuturilor de lungă durată ţărilor-membre a BM, inclusiv şi firmelor particulare;
  • acordarea ajutorului tehnic în diverse forme ţărilor în curs de dezvoltare;
  • elaborarea şi implementarea diferitor proiecte finanţate;
  • promovarea cercetărilor pe probleme economice şi tehnico-ştiinţifice;
  • finanţarea proiectelor şi activităţilor în domeniul ocrotirii mediului ambiant a ţărilor în curs de dezvoltare;
  • acordarea consultaţiei ţărilor în curs de dezvoltare pe problemele financiar-creditar- bancare;
  • oferirea ţărilor-membre ale BM informaţia respectivă despre implementarea diferitor proiecte, rezultatele expertizelor; programelor naţionale de ocrotire a mediului; dezvoltarea unor ţări şi sectoare ale economiei etc.

Organul suprem al BM este Consiliul Administraţiei, având funcţiile de determinare a politicii generale a Băncii; primire a noilor membri; determinarea volumului fondului statutar al Băncii, repartizarea venitului net. Organul executiv al BM este Directoratul din 24 directori - ordonatori, 5 - sunt numiţi de către ţările-membre care deţin cele mai multe acţiuni, iar 19 sunt aleşi de către administratori din numărul celorlalte ţări-membre.

Mijloacele financiare ale BM sunt formate din contul cotizaţiilor ţărilor-membre, din împrumuturi pe pieţele internaţionale a capitalului de împrumut şi a profitului bancar.

Fondul statutar al BIRD, creat de ţările-membre la început era de circa 10 miliarde dolari. Re-orientarea activităţii spre asistenţa ţărilor în curs de dezvoltare au impus conducerea Băncii de a tot mări volumul mijloacelor creditare. Capitalul statutar a fost mărit în 1959, 1980, 1988. În 1997 el deja constituia 182 miliarde dolari, dintre care 11 miliarde era capital achitat şi 171 miliarde dolari - este partea de obligaţiuni care poate fi solicitată de către BM numai în cazul lipsei de resurse pentru achitarea urgentă a angajamentelor sale. Anume această parte a capitalului şi serveşte fondul de garanţie, sub care BIRD dă împrumuturi, în primul rând pe piaţa financiară internaţională, făcând emisii de obligaţii pentru extinderea operaţiunilor sale creditare. În 1997 împrumuturile din afară ale BM constituiau 10 miliarde dolari. Din aceste mijloace BM finanţează operaţiunile sale creditare. O altă sursă de mijloace financiare este partea din profitul ne-repartizat a BM şi alte surse. BM acordă împrumuturi pe termen mediu şi de lungă durată guvernelor şi organizaţiilor particulare sub garanţia Guvernului şi controlează achitarea lor.

Ţările-membre sunt obligate să îndeplinească recomandările BM şi să prezinte informaţiile cerute.

În ultimele decenii s-au schimbat esenţial locul şi rolul grupului Băncii Mondiale în economia mondială. După obţinerea calităţii de membru al băncii de către statele din Europa de Est el a început să acorde o mai mare atenţie statelor din această regiune.

Spre exemplu, în anul financiar 1996 (s-a încheiat la 30 iunie 1966) resursele sumare acordate de Banca Mondială ţărilor în curs de dezvoltare au constituit 21,4 miliarde dolari. Deşi suma e destul de semnificativă, totuşi, în anul 1995 numai capitalul investit în ţările în curs de dezvoltare de către sectorul privat a însumat 170 milrd. dol..

Concurenţa în creştere din partea sectorului privat şi a altor bănci regionale pentru dezvoltare a complicat vizibil activitatea BIRD şi a filialelor ei în ţările în curs de dezvoltare. Banca Mondială de asemenea s-a confruntat cu probleme noi în legătură cu politica promovată de către SUA, ce a generat reducerea volumului de resurse, ce trebuiau acordate Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare.

Ţările în curs de dezvoltare au acumulat datorii externe foarte mari. Cele mai mari datorii, ce depăşesc 100 milrd. dol. sau se apropie de această cifră, le au: Mexic (165), China (118), Indonezia (94), Argentina (90) (finele anului 1995) .

Activitatea grupului Băncii Mondiale, în primul rând a BIRD, în ultimii ani a fost apreciată ne-univoc. Se indică faptul că unele programe au fost insuficient de bine pregătite şi de aceea n- au atins obiectivele scontate. Adepţii mişcărilor ecologice critică banca pentru că unele proiecte, în special barajele construite cu susţinerea BIRD, aduc prejudiciu mediului înconjurător. Banca Mondială trebuie să-şi intensifice eforturile, pentru ca ţările în curs de dezvoltare să efectueze reforme mai profunde în gestiunea economiei, ridicarea gradului de eficienţă a sistemului bancar, să acorde o mai mare atenţie creării climatului investiţional favorabil, să găsească noi modalităţi de atragere a capitalului privat etc.

Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (AMGI)

Creată în 1988 ca filiala BM. În privinţa financiară este independentă. În calitate de organizaţie specializată întră în sistemul ONU. În componenţa AMGI în octombrie 2008 erau 173 ţări-membre, dintre care 25 de ţări dezvoltate şi 148 de ţări în curs de dezvoltare; 2 ţări - Nigeria şi Mexic se aflau în curs de aderare.

Scopurile AMGI sunt:

  • acordarea garanţiei la investiţiile alocate în scopuri de producţie, preponderent în ţările în curs de dezvoltare;
  • asigurarea şi reasigurarea contra riscurilor ne-comerciale;
  • de a contribui la elaborarea proiectelor şi asigurarea argumentării lor din punct de vedere a necesităţilor ţării concrete;
  • acordarea ajutorului tehnic în scopul stimulării atragerii investiţiilor străine în ţările în curs de dezvoltare;
  • efectuarea activităţii informaţionale.

Principalele direcţii de activitate ale AMGI sunt:

  • acordarea garanţiei la investiţiile alocate, dând garanţie investitorilor internaţionali, în caz de pierderi, ca rezultat a unor riscuri: ne-convertirea valutei locale; expropriaţii proprietăţii în ţara gazdă; război şi dezordine în societate; încălcarea contractului de către contra-agentul din ţara-gazdă ş.a.;
  • efectuarea operaţiunilor de asigurare sau reasigurare a investiţiilor de comun în unele ţări;
  • acordarea garanţiilor consorţiumurilor internaţionale,
  • acordarea ajutorului ţărilor în curs de dezvoltare la elaborarea proiectelor şi prezentarea cererilor la prestarea garanţiilor, argumentarea tehnico-economică în aspect financiar, economic, ecologic etc.;
  • acordarea ajutorului ţărilor în curs de dezvoltare în obţinerea investiţiilor străine directe; oferirea serviciilor de consultanţă la crearea climatului favorabil investiţional; obţinerea informaţiei necesare cu privire la proiectele noi investiţionale etc.

Organul suprem al AMGI este Consiliul de directori. Activitatea operativă este efectuată de către Directorat în număr de 20 membri. Preşedintele Directoratului este Guvernatorul BIRD.

Fondul Monetar Internaţional (FMI)

FMI, ca şi BM, a fost creat în 1945. în componenţa lui întră aceleaşi ţări-membre (în 2003 - 185 de ţări). Pentru a deveni membru BM mai întâi ţara trebuie să fie membru al FMI.

Scopul FMI este de a contribui la:

  • colaborarea valutară internaţională prin consultaţii şi interacţiuni pe problemele valutare;
  • crearea condiţiilor favorabile pentru lărgirea şi creşterea echilibrată a volumului comerţului exterior;
  • stabilizarea cursului valutar, susţinerea relaţiilor inter-valutare normale, excluzând devaluarea valutei în concurenţa reală;
  • crearea unui sistem multilateral de plăţi şi lichidarea restricţiilor în schimbul valutar, care împiedică dezvoltarea comerţului exterior;
  • acordarea mijloacelor financiare ţărilor-membre pe un anumit timp pentru corectarea balanţei de plăţi externe;
  • reducerea termenului şi dimensiunilor balanţelor de plăţi externe.

Funcţiile principale ale FMI sunt:

  • susţinerea sistemului general a conturilor de plăţi, conform regulilor specifice de împrumut reciproc;
  • monitorizarea stării sistemului valutar internaţional;
  • contribuirea la stabilitatea cursului de schimb valutar şi reglementarea operaţiunilor valutare internaţionale;
  • acordarea creditelor pe termen mediu şi de lungă durată;
  • completarea rezervelor valutare ale ţărilor-membre repartizând drepturi speciale de stingere reciprocă;
  • acordarea consultaţiilor şi participarea la colaborare etc.

FMI ţine legături strânse cu BIRD, OMC, Banca de transferuri internaţionale.

Organul suprem al FMI este Consiliul Guvernatorilor. În funcţiile lui întră: primirea noilor membri în FMI; corectarea paritetelor valutare pentru ţările-membre; revederea cotelor; repartizarea venitului net al FMI; alegerea Directorului executiv. Sesiunea Consiliului Guvernatorilor are loc anual. Deoarece FMI este creat după principiul societăţii pe acţiuni, numărul de voturi ai fiecărei ţări se determină conform ponderii capitalului. SUA şi ţările din Europa de Apus practic au posibilitate de a controla în deplin adoptarea hotărârilor în FMI. Ponderea ţărilor dezvoltate (22 de ţări) constituie 60,3% din numărul total de voturi. Activitatea operativă a FMI se efectuează de către Consiliul executiv.

În componenţa FMI întră 5 departamente: (1) pe întrebări de impozitare; (2) juridice; (3) vistierie, trezorerie; (4) servicii decontări şi calcule; (5) operaţii valutare şi de schimb, de asemenea Secretariatul de ajutor tehnic.

Ţările-membre sunt obligate să prezinte FMI informaţie cu privire la stocurile de aur şi rezervele valutare, situaţia economică, balanţa de plăţi, circulaţia monetară; investiţiile străine.

Resursele financiare ale FMI la 30 aprilie 1997 constituiau 198 miliarde dolari (ca cotizaţii a ţărilor-membre 145 miliarde drepturi speciale de tragere (DST).

Pentru creditele acordate FMI reţine taxe de comision în mărime de 0,5% din suma acordată. Accesul ţărilor-membre la resursele financiare ale FMI în mărimea limitelor corespunzătoare se determină de fiecare dată în parte în dependenţă de împrejurimile create în ţară.

Mecanismele creditare pot fi divizate în următoarele grupe :

  • mecanisme tradiţionale;
  • mecanisme speciale compensatoare;
  • ajutoare excepţionale;
  • mecanisme de ajutor ţărilor cu venituri mici.

(1) Mecanismele tradiţionale includ:

  • mecanismul ponderilor de rezervă (Reserve Tranche) (cota 25%);
  • mecanismul ponderilor creditare (Credit Tranche Policy) (cota 25%);
  • acorduri despre rezerve creditare (Stand-by Arrangements). Aceste credite de obicei se dau pe termen 12-24 luni. Ele cuprind aproximativ jumătate din operaţiunile creditare ale FMI;
  • mecanismul finanţării extinse (Extended Fund Facility - EFF), care completează mecanismul ponderilor de rezervă. El presupune creditarea în baza programelor pe termen mediu din contul rezervelor FMI. Restituirea mijloacelor valutare folosite trebuie reîntoarse în 12 porţii egale în termen de la 4/ până la 10 ani din ziua cumpărării valutei;

(2) Mecanismele speciale compensatoare includ:

  • finanţarea compensatorie din Fondul finanţării compensatoriu în cazuri neprevăzute - CCFF (Compensatory and Contingency Financing Facility);
  • finanţarea reorganizărilor sistemice din Fondul transformărilor sistemice - STF (Systemic Transformation Facility);
  • finanţarea rezervelor tamponatoare din Fondul rezervelor tamponatoare - BSFF (Buffer Stock Financing Facility);

(3) Ajutorul excepţional (Emergency Assistance) se acordă în formă de achiziţii de mărfuri în scop de a ajuta ţările-membre la rezolvarea problemelor balanţei de plăţi când apar calamităţi.

(4) mecanismele de ajutor ţărilor cu nivelul veniturilor mici presupun acordarea resurselor financiare din Fondul reformărilor structurale - SAF (Structural Adjustment Facility) şi din Fondul lărgit a reformărilor structurale - ESAF (Enhanced Structural Adjustment Facility). Peste 72 de ţări s-au folosit de aceste resurse. Creditele se acordă pe termen de 4 ani acelor ţări unde reforma structurală efectuată dă rezultate satisfăcute şi care iau măsuri eficiente la reglarea balanţei de plăţi.

FMI tinde spre perfecţionarea sistemului creditar având ca scop simplificarea finanţării nu numai pentru ţările sărace în curs de dezvoltare, dar şi a statelor din Europa Centrală şi de Est.

Universalitatea Fondului Monetar Internaţional în comparaţie cu alte organizaţii este determinată de faptul că el îmbină funcţii reglatorii, consultative şi financiare .

Funcţia reglatoare constă în faptul că FMI efectuează supravegherea politicii statelor- membre, astfel încât aceasta să corespundă angajamentelor pe care şi le asumă ţara devenind membru al Fondului. Conform statutului său, în centrul atenţiei FMI se află aspectele ce ţin de supravegherea politicii ţărilor-membre în promovarea cursurilor valutare. De menţionat că în ultima perioadă se observă o intensificare a controlului strict din partea FMI asupra sistemului valutar mondial. Aceasta se explică prin modificările de profunzime ce au loc în economia mondială, în special ca urmare a globalizării ei.

Intensificarea supravegherii are loc în trei direcţii. Prima - se elaborează standardul prezentării de către ţările-membre a datelor statistice cu privire la starea economiei, ce trebuie să fie comunicate la timp FMI. A doua - Fondul intenţionează să efectueze un control permanent. Chestiunile privind dezvoltarea economică a unor ţări vor fi discutate mai frecvent la şedinţele Consiliului său de directori. A treia - obiectivul principal al consultaţiilor şi discuţiilor trebuie să devină politica statelor-membre referitor la cursurile valutare; starea balanţei de circulaţie a capitalului, precum şi atenţia sporită faţă de ţările, potenţialul economic al cărora are un anumit impact dincolo de hotarele lor.

Utilizarea de către o anumită ţară a resurselor FMI este posibilă doar cu anumite condiţii: ţara trebuie să prezinte Fondului argumente solide privind necesarul de resurse pentru finanţarea deficitului balanţei de plăţi; FMI trebuie să se convingă, că ţara ce a solicitat asistenţă este în stare să- şi îndeplinească angajamentele de stingere a datoriei faţă de Fond.

FMI înaintează condiţii, respectarea cărora are menirea să garanteze, că:

  1. politica promovată de membrii Fondului în termene acceptabile se va solda cu atingerea unui echilibru raţional al balanţei de plăţi şi creşterea economică stabilă în ţara respectivă;
  2. pe măsura necesităţii se întreprind paşi în direcţia transformărilor structurale;
  3. în ce priveşte soluţionarea problemelor structurale şi ale asanării balanţei de plăţi finanţarea şi măsurile de stabilizare se completează reciproc .

Prăbuşirea sistemului Brettonwood, o parte componentă a căruia erau FMI şi BIRD, a impus revederea rolului şi locului acestor organizaţii. Oportunitatea menţinerii instituţiilor financiare date şi în condiţiile noi este susţinută de majoritatea economiştilor şi oamenilor politici. E de aşteptat că în următorii ani ambele organizaţii şi, în primul rând, FMI să-şi continue orientarea spre restructurarea în profunzime a activităţii lor, ţinându-se cont de noul mediu mondial, ce s-a format după transformările fundamentale în economia mondială din anii 80-90 ai secolului trecut.

Importanţa organizaţiilor financiar-valutare şi creditare regionale

În ultimii ani au devenit evidente eforturile băncilor regionale pentru dezvoltare, care au început să facă o concurenţă mai serioasă grupului Băncii Mondiale (BIRD, AID, CIF şi AMIG).

Banca Asiatică pentru Dezvoltare acordă aproximativ o treime din credite în condiţii avantajoase. Prioritare pentru bancă sunt ramurile infrastructurii. Banca Africană pentru Dezvoltare alocă resurse în scopul dezvoltării ţărilor africane, acordându-le de asemenea asistenţă sub formă de servicii de expertiză şi în domeniul pregătirii cadrelor. Ambele bănci dirijează fondurile de dezvoltare, respectiv - Asiatic şi African cu regim facilitat de creditare.

Banca Inter-americană pentru dezvoltare îşi direcţionează investiţiile în energetică, agricultură şi piscicultură. Pentru această bancă e caracteristic gradul înalt de concentrare la acordarea creditelor. Cele mai multe resurse către începutul anilor 90 au fost acordate Argentinei, Braziliei şi Mexicului, care sunt mai dezvoltate în comparaţie cu alte ţări latino- americane.

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care şi-a început activitatea în anul 1991, a reuşit să depăşească dificultăţile de formare şi a devenit un investitor solid pentru ţările din Europa de Est. Această bancă acordă resurse în condiţii mai avantajoase, decât băncile private obişnuite. Bunăoară, către mijlocul anului 1995 BERD a acordat statelor din regiune credite în sumă de peste 4,5 miliarde ECU. Aproximativ 70% din investiţii au fost acordate pentru sectorul privat. Dat fiind faptul că BERD are dreptul să acorde credite depăşind 35% din volumul necesar de capital pentru realizarea proiectului, ea foloseşte pe scară largă credite sindicalizate.

Experienţa, acumulată de BERD se aplică la crearea altor bănci similare, în special pentru ţările din bazinul Mării Mediterane. În noiembrie 1995 au fost semnate Articolele din acordul cu privire la crearea Băncii pentru Dezvoltare din Orientul Apropiat. În luna octombrie 1996 unsprezece ţări din reuniunea Colaborarea Economică la Marea Neagră, din care face parte şi Republica Moldova, au convenit cu privire la fondarea Băncii pentru Dezvoltare de la Marea Neagră etc.

Un rol important în procesele de integrare economică în Europa de Vest îl joacă instituţiile valutar-creditare şi financiare, create în cadrul Comunităţii Economice Europene (astăzi Uniunea Europeană): Institutul Valutar European (IVE, cu sediul la Frankfurt-pe-Main); Banca Europeană de Investiţii; Fondul European pentru Dezvoltare (din anul 1958); Fondul European pentru Orientarea şi Armonizarea Agriculturii (din anul 1962); Fondul Social European (din anul 1960); Fondul European pentru Dezvoltarea Regională (din anul 1975) etc.

De la 1 ianuarie 1989 au intrat în vigoare reformele fondurilor structurale ale UE, promovate în conformitate cu Actul European Unic (1987), ce prevede criterii mai clare de selectare a proiectelor şi o atenţie sporită faţă de susţinerea celor mai puţin dezvoltate regiuni ale CEE (UE).

Însă, la distribuirea resurselor se observă şi contradicţii acute, provocate, printre altele, de tendinţa fiecărei ţări, în care există regiuni rămase în urmă ca dezvoltare, de a obţine mai multe resurse din fondurile structurale.

Un loc important în reglementarea circulaţiei monetare îl are sistemul bancar, ce dispune de un set propriu de instrumente: operaţiuni cu hârtii de valoare, dobânzi, rezerve bancare, intervenţii administrative .

De menţionat că organizaţiile financiar-valutare şi bancare, fiind parte a structurii instituţionale a economiei mondiale, interacţionează cu organizaţii create în alte sfere, în special cu Organizaţia Mondială a Comerţului. Intensificarea tendinţelor de globalizare, aprofundarea tendinţelor integraţioniste într-o serie de regiuni ale lumii, liberalizarea tot mai mare a regiunilor comerciale, modificările esenţiale în aprecierea locului şi rolului investiţiilor străine - toate acestea creează necesitatea obiectivă de perfecţionare în continuare a activităţii instituţiilor financiar-valutare şi bancare internaţionale.

Loading...