Scopul urmărit este coordonarea politicilor macroeconomice şi, în mod special, a politicii ratelor de schimb între ţările respective. Ţările membre ale grupului sunt cele mai puternice din lume, ele fiind acelea care determină raporturile de forţe pe plan internaţional, ordinea economică mondială.
In noiembrie 1975, s-a desfăşurat primul summit, sub auspiciile preşedintelui francez de atunci, Valéry Giscard d'Estaing. Doctrina mondialistă a grupului este ghidată de politicile stabilizării, liberalizării şi privatizării, „formalizate" in 1990 de economistul american John Williamson, sub denumirea de „consensul de la Washington". Cele cinci principii pe care se bazează G-7 sunt:
-l- disciplina fiscală (constînd în echilibrul bugetar şi scăderea taxelor); -l- liberalizarea financiară (rate fixe pe piaţa capitalurilor);
-l- liberalizarea comercială (suprimarea protecţiilor vamale; deschiderea totală a economiilor
la investiţiile directe;privatizarea ansamblului întreprinderilor); -l- dereglementarea (eliminarea tuturor obstacolelor din domeniul concurentei); -l- protecţia drepturilor de proprietate intelectuală ale firmelor multinaţionale.
Influenţa acestor mari puteri la nivel global ne este demonstrată prin ponderea impunătoare pe care o au în indicatorii macroeconomici mondiali: (pentru anul 2008) 12% din populaţia globului ; 57% din PIB - ul global (35.331.920 mil.$); 49% din producţia mondială; 62% din cheltuielile militare mondiale;
In 1997, cu prilejul celei de-a 23-a reuniuni, a fost invitată şi Rusia, evident nu pentru industria, ci, pentru resursele şi puterea ei militară.
Din luna iunie 2002, în grupul marilor ţări industrializate a fost inclusă şi Rusia. S-a trecut de la G7 la G8.
Rusia are un potenţial economic foarte ridicat, dacă ne raportăm la resursele sale naturale imense, la numărul şi valoarea oamenilor săi de ştiinţă. Din punctul de vedere al potenţialului valorificat ea se află, însă, mult în urma „celor 7". În afară de aceasta, Rusia are şi alte puncte slabe ce nu o fac demnă de acest grup şi anume:
-l- inflaţia, al cărei ritm de creştere este cel mai ridicat printre statele membre G8; -l- sectorul bancar, puternic dependent de împrumuturile din afară şi care suferă de lipsa acută de lichidităţi;
-l- sectorul metalurgic, ale cărui produse sunt exportate masiv în străinătate; -l- domeniul înaltelor tehnologii, unde, fără ajutorul Occidentului, Rusia nu poate afişa performanţe pe măsura unei mari puteri economice.
Se poate spune că acceptarea sa în acest grup s-a făcut în special, din considerente de ordin politico-militar.
Pentru a-şi impune politicile economice, G-8 se sprijină pe instituţiile financiare internaţionale, precum Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, în care ţările membre G-8 dispun de majoritatea capitalului. Cadrul economic al mondializării, de esenţa neoliberală, îl constituie Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). Aceasta trebuie sa servească drept model pentru reforma sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), acuzate de birocraţie şi ineficacitate. G-8 nu reprezintă o instanţă de putere formală: el nu impune măsuri efective nici statelor şi nici guvernelor ţărilor membre sau terţe. Dar nici o economie a lumii nu poate funcţiona fără adaptarea cadrului său instituţional la regulile stabilite de instituţiile mondiale citate sau la viziunile strategice pe termen lung pe care le elaborează experţii grupului. Supremaţia economică a G8 se poate demonstra prin indicatorii macroeconomici impunători de care dispune. [vezi tabelul 8.4.1]
Principalii indicatori macroeconomici ai G-8 ( anul 2008)
Tabelul 1
|
Ţara |
SUA |
Japonia |
Germania |
Franţa |
Marea Britanie |
Italia |
Canada |
Rusia |
|
Ind.mcr. |
||||||||
|
PIB*mil.$ |
14 196 521 |
4 395 398 |
3 302 252 |
2 567 210 |
2 738 278 |
2 092 781 |
1 419 952 |
1 284 698 |
|
PIB-c.loc. * $ |
44 594 |
34 348 |
39 979 |
40 408 |
45 060 |
35 545 |
43 191 |
9 016 |
|
Creştere economică % |
1.1 |
- 0.7 |
1.3 |
0.4 |
0.7 |
-1.0 |
0.4 |
5.6 |
|
Export Bunuri mil. $ |
1 162 980 |
709 668 |
1 317 604 |
549 679 |
434 899 |
488 239 |
416 464 |
355 464 |
|
Import Bunuri mil. $ |
2 017 330 |
619 857 |
1 051 545 |
610 955 |
615 462 |
501 104 |
386 929 |
245 365 |
|
Export |
479 150 |
129 153 |
208 618 |
130 438 |
277 236 |
113 598 |
62 904 |
38 600 |
|
servicii mil. $ |
||||||||
|
Import servicii mil. $ |
372 296 |
150 682 |
236 547 |
120 506 |
200 228 |
121 852 |
81 043 |
58 300 |
|
ISD Ieşiri bil.. $ |
314 |
73 |
168 |
225 |
266 |
91 |
54 |
47 |
|
ISD Intrări bil.. $ |
233 |
22,5 |
51 |
159 |
224 |
40 |
108 |
53 |
|
IDU* |
0.956 |
0.960 |
0.947 |
0.961 |
0.947 |
0.951 |
0.966 |
0.817 |
1 .PIB-Produs Intern Brut
- PIB-c.loc.-Produs Intern Brut pe cap de locuitor
- IDU-Indicele Dezvoltării Umane
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor UNCTAD, /www.unctad.org/manueldestatistique2009
Conform datelor reflectate în tabel aceste state deţin supremaţia în lume la nivel socioeconomic. Anume ele ocupă locurile de frunte în topul celor mai mari investitori de capital, celor mai mari exportatori de bunuri şi servicii, la fel şi primele poziţii la nivel de indice al dezvoltării umane. Toate ţările enunţate, cu excepţia Rusiei, fac parte din categoria statelor cu cel mai înalt Indice al Dezvoltării Umane.
Daca G-8 s-ar extinde prin includerea a cinci noi state - între care, Africa de Sud, Brazilia, China, India şi Mexic - grupul ar acoperi aproape 70 la sută din PIB la nivel internaţional şi 56 la sută din populaţia lumii.
Primele reuniuni G-8 din acest mileniu au fost în iulie 2001, la Geneva (Elveţia) şi în iunie 2002, la Kananaskis (în Canada), unde statele cele mai bogate ale planetei s-au angajat să sprijine ţările cele mai sărace în tentativa lor de a ieşi din sărăcie. Reuniunea membrilor G-8 la Geneva, în 2001, a pus în evidenţă o nouă generaţie militantă şi contestatoare, care-şi manifesta opinia negativă asupra mondializării neoliberale, pe planul social, al mediului şi al democraţiei. Între 1-3 iunie 2003, şefii de stat şi de guvern ai ţărilor cele mai bogate şi mai puternice ale planetei s-au reunit pentru a 28-a oară după 1975. Summit-ul următor al statelor puternic industrializate (G-8) a avut loc între 911 iunie 2004, la Sea Island, Georgia (SUA). Peste 200 de milioane de dolari SUA au fost alocate pentru asigurarea securităţii şefilor de stat şi de guvern care au participat la acest summit.
Progresiv, acest grup de conducători a devenit o instituţie mondială. În acest deceniu preocupările principale ale G-8 sunt evoluţia economiei mondiale şi viitorul instituţiilor financiare internaţionale. ATTAC, una din cele mai puternice organizaţii ale societăţii civile vest-europene îi contestă lui G-8 statutul neoficial de „guvern mondial", de „sindicat al acţionarilor majoritari ai economiei mondiale".
Reuniunea G-8 din 2005 s-a desfăşurat la Genova (Italia).
Summit-ul G-8 de la Sankt Petersburg, din iulie 2006, a dezbătut principalele probleme cu care se confruntă economia mondiala: stabilitatea economică internaţională, supravegherea decalajelor şi a deficienţelor economice. Preocuparea centrală a fost stabilitatea economică şi dezvoltarea mediului de afaceri în statele Uniunii Europene. G-8 a obţinut angajamentul Rusiei de deschidere a sectorului energetic pentru investiţiile străine, deşi Moscova a refuzat să se angajeze că va aplica Carta pentru Energie a Uniunii Europene.
Summit-ul G-8 din 2007 s-a desfăşurat în iunie, la Hieiligendamm (Germania). Între temele de discuţie s-au aflat negocierile comerciale internaţionale şi sărăcia endemică a celei mai mari părţi a locuitorilor planetei.
Între 7-9 iulie 2008, Grupul G-8 al statelor industrializate a fost găzduit de Japonia, pe insula Hokkaido. Întîlnirea a fost marcată de majorarea preţurilor la alimente şi petrol, dar s-au discutat şi chestiuni precum încălzirea globală. Potrivit „tradiţiei" mai recente a acestor reuniuni, la deschidere, mii de japonezi au organizat proteste, acuzînd liderii G-8 ca nu fac decît să discute, fară a lua măsuri concrete.
Faţă de întîlnirea G-8 din 2007 s-a discutat mai mult despre majorarea preţurilor la alimente şi efectele acestui lucru asupra ţărilor sărace. Nivelul atins de preţul internaţional al petrolului a provocat, de asemenea, îngrijorare. Japonia a invitat la reuniunea celor mai bogate naţiuni alte doua mari puteri economice, dar şi mari consumatori - graţie numărului mare al populaţiei lor - cum sunt China şi India, potenţiale membre ale grupului, aidoma Rusiei, dar şi Africa de Sud, pentru a ilustra importanţa tot mai mare pe care acest continent o joacă în ţeserea intereselor geo-politice pe planeta. In timpul celor trei zile ale summit-ului s-a discutat şi despre acordarea de ajutor ţărilor sărace din Africa, despre programul nuclear al Coreei de Nord.
Prin deciziile oficiale şi neoficiale pe care le iau cu prilejul summit-urilor anuale, este clar că liderii G-8 - un grup select şi privilegiat de ţări ale planetei - influenţează net mersul evoluţiilor economice şi financiare din ţările lor, dar şi din ţările satelit, de unde ţările G-8 se aprovizionează cu materii prime şi unde-şi comercializează produsele companiilor transnaţionale ale căror sedii centrale se află, în marea lor majoritate, în statele G-8.
Rolul OCDE în economia mondială
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică s-a format în anul 1961 şi are sediul la Paris, Franţa. În prezent OCDE numără 30 de ţări-membre dezvoltate, unde domneşte democraţia şi economia de piaţă. [vezi tabelul 8.4.2] În cadrul acestei organizaţii fiecare ţară participantă îşi împărtăşeşte propriile experienţe la nivel de politică şi economie. OCDE colaborează şi cu alte 100 de state cum ar fi Brazilia, China, Rusia şi unele state din Africa. În acest sens, în mai 2007, ţările membre OCDE au decis să invite pe Chili, Estonia, Israel, Rusia şi Slovenia să discute în vederea aderării lor la această organizaţie, ca mai apoi să propună acelaşi lucru şi altor ţări precum Africa de Sud, Brazilia, China, India şi Indonezia. În luna decembrie 2008 au început negocierile cu privire la aderarea Estoniei, Rusiei, Sloveniei, Israelului şi Chili la OCDE, iar în februarie 2010, Chili a devenit membru oficial al OCDE.
Ţările membre OCDE
|
Tabelul 2
|
|
19. Mexic |
18 mai 1994 |
2.351 |
|
20. Norvegia |
4 iulie 1961 |
1.013 |
|
21. Noua Zelanda |
29 mai 1973 |
0.316 |
|
22. Olanda |
13 novembre 1961 |
2.162 |
|
23. Polonia |
22 noiembrie1996 |
0.879 |
|
24. Portugalia |
4 august 1961 |
0.577 |
|
25. Slovacia |
14 decembrie 2000 |
0.143 |
|
26. Cehia |
21 decembrie 1995 |
0.380 |
|
27. Marea Britanie |
2 mai 1961 |
7.622 |
|
28. Suedia |
28 septembrie 1961 |
1.186 |
|
29 Elvetia |
28 septembrie 1961 |
1.489 |
|
30. Turcia |
2 august 1961 |
0.898 |
|
Sursa : www.ocde.org |
OCDE este o organizaţie importantă la nivel global care publică anual cîte 250 de articole, rapoarte, studii etc. Limbile oficiale a le acestei organizaţii sunt engleza şi franceza, are 2500 de agenţi secretariali, iar Secretarul General al OCDE este Angel Gurria.
Scopurile OCDE sunt multiple, printre care:
- Promovarea unei creşteri economice durabile;
- Creşterea nivelului de viaţă;
- Menţinerea stabilităţii financiare;
- Să ajute alte ţări să-si dezvolte economia;
- Să contribuie la creşterea şi dezvoltarea comerţului mondial;
- Să îndemne societatea civilă să profite din plin de avantajele pe care le oferă globalizarea;
În afară de analizele pe care le face şi sfaturile pe care le dă în domeniul economic, OCDE este o sursă impresionantă de date statistice în plan economic şi social. Baza de date statistice a organizaţiei dispune de informaţie şi din alte domenii cum ar fi conturile naţionale, schimburi comerciale, migraţiune, educaţie, agricultură, energie şi sănătate. În afară de colectarea datelor statistice, OCDE studiază, analizează şi previzionează evoluţia economică a ţărilor membre.
OCDE elaborează instrumente, decizii şi recomandări recunoscute la nivel internaţional pentru a promova noi reguli de joc în numeroase domenii cum ar fi lupta contra corupţiei în tranzacţiile comerciale internaţionale, politica de informare şi de comunicare, fiscalitatea şi mediul. În acelaşi timp, OCDE pe lîngă faptul că contribuie esenţial la dezvoltarea economiilor ţărilor membre, încearcă să promoveze relaţii intensive şi cu alte 100 de state ne-membre.
Importanţa globală pe care o are OCDE în economia mondială este demonstrată prin următoarele date procentuale:
- 71,9 % din PIB mondial (USD)
- 60,5 % din comerţul internaţional
- 18 % din populaţia mondială
- 0,7 % de creştere a PIB în 2007
- 94,9 % din ajutorul public pentru dezvoltarea lumii
- 45,9 % din emisiile mondiale de CO2
- 32,6 % din producţia mondială de energie
- 56,8 % din consumul mondial de electricitate
Bugetul OCDE pe anul 2008 a constituit 342,9 milioane Euro, iar pe anul 2009, acesta a fost stabilit la 303 milioane Euro. PIB-ul zonei OCDE a scăzut record cu 1,5% în trimestrul patru al anului 2008. Conform estimărilor preliminare această scădere esenţială a PIB-ului este cea mai mare de la fondarea organizaţiei. În SUA, în acelaşi trimestru a scăzut PIB-ul cu 1%, după o scădere de
- 1% în trimestrul precedent, adică trimestrul trei al anului 2008. În trimestrul patru al anului 2008 a scăzut şi PIB-ul Japoniei cu 3,3%, după o scădere de 0,2 % în trimestrul precedent, însă în aceeaşi perioadă în UE, PIB-ul a scăzut cu 1,5%. Scăderea PIB-ului în aceste state a perturbat grav situaţia economică a OCDE. Consecinţe grave au apărut şi în urma crizei financiare, ce îşi are rădăcinile tot în SUA. Ea a dus la un dezechilibru în întreaga economie mondială.