1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pînă nu demult ţările lumii aveau o clasificare simplă şi duală: ţări dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare. Ţările socialiste din blocul estic pretindeau că sunt dezvoltate şi astfel s-a creat după categoria A (dezvoltate), categoria B (specială) şi a mai apărut şi blocul latino-american în cadrul celor 75 (gruparea ţărilor în curs de dezvoltare în număr de peste 120).

Dar iată că apare după 1990 un fenomen nou. Patru ţări saltă din grupul ţărilor în curs de dezvoltare, atît de brusc, total şi neaşteptat, încît sunt numite „mici dragoni" (Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong şi Taiwan). Toate sunt asiatice, trei au populaţie predominant chineză, toate au ieşire la mare (insule sau peninsule), sunt mai mult mici decât mari. Aceste teritorii şi state s-au remarcat prin creştere economică susţinută. La începutul anilor 1960, unele dintre aceste ţări erau la un stadiu de dezvoltare economică similar ţărilor africane, care, în mare parte, au rămas la acelaşi nivel. Tigrii asiatici au beneficiat însa din plin de o populaţie în general mai bine educată, acces mai uşor la pieţele internaţionale (acces la coastă şi râuri navigabile) precum şi investiţii străine care au ajutat la declanşarea creşterii economice. În timp, termenul de tigru a început să fie aplicat oricărei ţări cu o creştere economică spectaculoasă datorată unei strategii de comerţ axată pe exporturi. În Asia de Sud Est, Indonezia, Filipine, Tailanda şi Malaysia sunt cunoscute ca tigrii.

Mai puţin dinamic, mai greoi, dar mai masiv s-a mişcat cu aceeaşi ambiţie tenace un grup numeros de ţări, 26 la număr, în direcţia unei imense ieşiri din starea „în dezvoltare". Ele au căpătat numele de emergente. Ele sunt în Asia: China, India, Indonezia, Malaysia, Pakistan şi Filipine; în America Latină: Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Peru, Venezuela; în Africa şi Orient: Egipt, Israel, Iordania, Maroc, Arabia Saudită, Africa de Sud; în Europa: Rusia, Cehia, Ungaria, Polonia şi Turcia. Adunăm 26 cu cei 4 dragoni şi rezultatul e 30. În această clasificare includem şi ţările din Golf, care prin indici stau chiar în fruntea emergenţilor: Kuweit, Bahrein, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi Oman. Astfel ajungem la 35 de ţări.

Trăsăturile distinctive ale acestor ţări emergente sunt următoarele :

  • Rata ridicată de creştere a PIB-ului. În două treimi din ele PIB-ul creşte cu un procent între 5-9%, campionul mondial total şi continuu fiind China cu 10%. Emergenţii asiatici se disting la ritmul creşterii, după previziunile FMI, în următorii cinci ani vor creşte cu 8% în medie faţă de latino-americani, cu 4% ;
  • Indicele ridicat de creştere a producţiei industriale, tot două treimi din aceste ţări între 5­15%;
  • Mari rezerve financiare: lăsînd la o parte China cu trilionul său (o mie de miliarde de dolari), trei au peste 200 miliarde şi trei depăşesc 100 miliarde, cinci peste 50 miliarde, restul avînd rezerve confortabile ;
  • Investiţii masive în cercetare şi dezvoltare, în educaţie şi în formarea solidă a profesioniştilor începînd cu industria ;
  • Prezenţa corporaţiilor multinaţionale, emergenţii nu sunt timizi în a deschide acest capitol. Un grup de studii din Boston a compus lista multinaţionalelor din ţările emergente, şi a ajuns la cifra de 100. Criteriile au fost stricte începînd cu veniturile peste 1 miliard în 2006. Evident vreo 40 din listă sunt chineze. În China funcţionează cea mai mare uzină de producţie a bateriilor nichel-cadmiu, iar în India cea mai mare industrie de fibre şi fire de poliester din lume. Emergenţii caută parteneri. În 2007 au achiziţionat active în ţările bogate de circa 171 miliarde de dolari.
  • Dinamism economic puternic şi sferă largă de acţiune a companiilor sale ce împînzesc întreg globul. Patronii marilor firme emergente au la activ realizări considerabile. Tata Motors din Grupul Tata, cel mai mare conglomerat industrial al Indiei, a lansat un automobil pentru cîştigarea pieţei Sud-Estului asiatic, cu preţul modest de 2500 dolari. O altă firmă care deţine Ranbaxy, una dintre cele mai mari firme din lume în materie de medicamente, priveşte în exterior când cumpără un brand de ceai englezesc sau o firmă de oţel din Singapore. Exemplele abundă. Tata Consulting Services e pe piaţa mondială a informaticii. China vrea să îşi deschidă uzine de automobile în Europa de Est, America Latină şi Orientul Mijlociu. Hong Kongul controlează jumătate din piaţa mondială de motoare electrice mici. Cemex din Mexic a înghiţit un mare grup de ciment din Anglia. Iar Brazilia este al treilea producător de avioane jet regionale. Două firme mari braziliene de alimente exportă jumătate din producţie. Grupul chinez Hisense vinde în prezent circa 10 milioane de aparate TV, 3 milioane de aparate de aer condiţionat (vândute bine în Franţa) şi are fabrici în Algeria, Uruguay, Iran, Pakistan şi Africa de Sud.

În concluzie putem conchide clar că ţările emergente vor schimba cît de curînd cursul economiei mondiale. Unele din ele, precum Coreea de Sud, au făcut saltul la categoria superioară (de exemplu numărul de brevete este al patrulea din lume, după Japonia, SUA şi China şi mult înaintea Germaniei). Altele sunt pe pragul ei. Dar toate la un loc schimbă harta economică a lumii. Micii dragoni au fost fenomene punctuale, emergenţa constituie un val. Efectul valului se va vedea curând. De exemplu, laureatul Premiului Nobel, profesorul american Robert Fogel menţionează că în anul 2040 trei ţări mari asiatice vor reprezenta 54% din PIB-ul mondial: China (40%), India (12%), Japonia (2%), la care se adaugă cu 12% şase ţări emergente asiatice: Singapore, Malaysia, Thailanda, Hong Kong, Coreea de Sud şi Taiwan. Ceea ce face un total asiatic de 66%, adică 2/3 din PIB-ul mondial. Aceeaşi tendinţă se obervă şi la capitolul consumului de energie. Potrivit statisticilor prezentate în anul 2008 de compania petrolieră britanică British Petroleum (BP), ţările emergente au reprezentat 51,3% din consumul de energie primară al planetei. În 2008, consumul Chinei a crescut cu 7,2%, al Indiei, cu 5,6% şi al ţărilor din Orientul Mijlociu s-a majorat cu 5,9%. Uniunea Europeana (UE) a avut o evoluţie contrară acestora: consumul energetic a scăzut cu 0,5%, în timp ce Statele Unite l-au redus cu 2,8%. Iată unde se mută centrul avuţiei, economiei, producţiei şi comerţului în lumea globală. Un alt aspect destul de important este atractivitatea ţărilor emergente pentru investiţiile străine directe. Pieţele emergente oferă o serie de motive importante pentru care investitorii adoptă o viziune pozitivă pe termen lung. Motivele acestei atractivităţi sunt:

  • Creştere economică de 5% pentru anul 2009, pe cînd în ţările dezvoltate această creştere este prevăzută la 1%;
  • Un comerţ exterior foarte diversificat, multe dintre ele exportînd bunuri către pieţele noi şi scăzînd, astfel, dependenţa lor faţă de SUA;
  • Sectorul serviciilor este din ce în ce mai dezvoltat, în special în India şi China;
  • Infrastructură bine dezvoltată.

Fluxurile de ISD în Asia de Sud, de Est şi de Sud-Est au fost mai ridicate ca niciodată, ajungînd la 249 miliarde de dolari americani în 2007. Majoritatea subregiunilor şi a economiilor au primit influxuri mai mari. O combinaţie între percepţiile favorabile privind mediul de afaceri, progresul către o mai mare integrare economică regională, mediul mai favorabil pentru investiţii şi factorii specifici naţionali au contribuit la performanţa regiunii. China şi Hong Kong au rămas primele doua destinaţii din cadrul regiunii, precum şi din cadrul tuturor noilor state industrializate. Între timp, India - cel mai mare beneficiar din Asia de Sud - şi majoritatea ţărilor membre ale Asociaţiei Naţiunilor din Sud-estul Asiei (ASEAN) au atras numeroase influxuri.

În ansamblu, perspectivele de noi ISD în regiune rămîn foarte promiţătoare. Deci, creşterea economică susţinută, schimbările demografice, percepţiile favorabile ale mediului de afaceri şi noile oportunităţi de investiţii se numară printre factorii principali care au contribuit la buna performanţă a regiunii în 2007 şi ar trebui să continue să atragă ISD în viitorul apropiat.

În ceea ce priveşte afluxurile de ISD din Asia de Sud, de Est şi de Sud-Est, ele au ajuns la un nivel ridicat, de 150 miliarde de dolari americani, reflectînd importanţa din ce în ce mai mare a ţărilor emergente ca investitori externi. Fluxurile intra- şi inter-regionale reprezinta un element deosebit de important. STN din regiune s-au remarcat ca investitori semnificativi, contribuind la creşterea rapidă a capitalului de ISD externe: acestea au urcat de la 1.100 miliarde de dolari americani în 2006 la 1.600 miliarde în 2007.

Aspectul cel mai important pentru investitori constă în faptul că evaluările ţărilor emergente sunt în continuare pozitive. De asemenea, şi ţările de frontieră sunt din ce în ce mai interesante, putînd deveni ţările emergente de mîine. Financial Times a dechis o redacţie în Vietnam la începutul anului 2008, pentru a studia îndeaproape companiile de acolo şi din regiunea Mekong. În plus, ţările de frontieră mai mari, precum Slovenia, România, Croaţia, Kazahstan şi Ucraina încep şi ele să fie tentante.

Orientul Mijlociu este o regiune de mare interes şi va reprezenta subiectul unor viitoare cercetări. Performanţele economice ale Orientului Mijlociu sunt de-a dreptul impresionante, existînd un semnificativ potenţial de creştere şi dezvoltare, în special dacă se va menţine tendinţa actuală către implementarea reformelor politice şi economice.

Următorul miliard de posesori de telefoane mobile sau de utilizatori de internet va proveni din Africa, America Latină şi Asia. Pentru creşterea profiturilor, marii jucători din industria auto, IT, sau a bunurilor de consum mizeaza pe ţările emergente. China va deveni, pînă la sfîrşitul acestui deceniu, a doua mare producătoare de autovehicule, dupa SUA. Multe dintre acestea vor lua calea exportului, dar majoritatea se adresează consumatorului autohton. Cele mai ieftine modele costă pe piaţa chineză 4.000 de dolari, dar pe masură ce concurenţa se înteţeşte, preţul ar putea coborî şi mai jos. Toţi greii industriei auto sunt prezenţi pe piaţa chineză şi se pregătesc pentru un razboi dur. Nici firmele indiene nu stau deoparte, promiţînd modele cel puţin la fel de ieftine pentru piaţa autohtonă ca cele din ţara vecină. În India, există deja operatori de telefonie profitabili, care percep doar doi cenţi pentru costul unui minut de convorbire. Dacă indienii vorbesc tot mai mult la telefonul mobil, chinezii în schimb vor detrona SUA la numărul de utilizatori de internet. Conturul unui al boom IT apare şi în ţările din America Latină.

În paralel, banii aduşi din exporturi au creat într-o serie de ţări o clasă mijlocie, capabilă, pentru prima dată, să imite, chiar dacă în varianta "low cost", stilul de viaţă occidental. Noile state industrializate intră şi în vizorul furnizorilor de servicii financiare, care văd o piaţă cu potenţial gigantic. Din 2006, băncile şi societăţile de asigurare s-au extins către est. Rusia promite din nou să devină un pol pentru investitori, mai ales că Moscova a început să facă ordine pe piaţa financiară.

Creşterea nivelului de trai in Asia a schimbat modelele de consum al populaţiei. Orezul nu mai este singura alegere pentru chinezul de rînd. Cererea mărită de carne a făcut ca preţurile produselor agricole să explodeze. Brazilia a profitat cel mai mult de noua conjunctură.Această ţară sud- americană a devenit într-un deceniu o mare putere agricolă. De la zahăr la carne de pui şi de la ulei de soia la preparatele din carne de porc, brazilienii ii concurează serios pe americani, care dominau pînă de curînd piaţa agricolă mondiala.

Loading...