1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Datorită reformelor din ultimele decenii, numeroase state latino-americane şi-au redus datoriile externe (Brazilia şi Chile au devenit state net creditoare), au redus substanţial inflaţia pînă la niveluri comparabile cu cele ale statelor dezvoltate şi şi-au sporit rezervele internaţionale, care să le servească drept tampon împotriva şocurilor internaţionale.

În ultimii patru ani, guvernele latino-americane au profitat de un mediu internaţional extrem de favorabil - inclusiv ratele scăzute ale inflaţiei şi dobânzilor, investiţii străine directe mari în regiune şi o creştere a preţurilor bunurilor - pentru a elimina vulnerabilităţile, în principal prin realizarea de surplusuri bugetare şi creşterea rezervelor internaţionale. În consecinţă, America Latină în ansamblu este în măsură să se situeze pe o treaptă destul de înaltă în economia mondială. Aproape toate ţările Americii Latine continuă să ia măsuri pentru a remedia multe din vulnerabilităţile naţionale care le expun economiile la influenţa turbulenţelor financiare internaţionale. Destul de important este faptul că preţurile mari la mărfuri permit multor guverne din aceste ţări să-şi consolideze rezervele valutare şi să-şi plătească datoriile externe, pentru a gestiona mai bine volatilitatea financiară globală. În general, America Latină a fost marcată de o serie de maladii, care au condus la criza datoriei externe de la începutul anilor 1980, care a lăsat regiunea deosebit de vulnerabilă la orice slăbiciune în economia mondială. Un sector bancar controlat de stat, supradimensionat, ineficient şi costisitor, combinat cu niveluri nesustenabile ale datoriei externe şi un slab management macroeconomic însemna că, atunci investitorii străini începeau să aibă îndoieli privind sănătatea pieţelor latino- americane şi începeau să-şi retragă banii din regiune, guvernele nu aveau instrumente pentru a răspunde, iar economiile naţionale primeau lovituri puternice.

Astfel, pieţele cereau acţiuni corective, iar autorităţile nu aveau altă opţiune decât să răspundă. Crizele economice de la sfârşitul anilor 1980 au forţat aplicarea de reforme şi ascensiunea globală, care a urmat întâmplător, la sfârşitul anilor 1990 şi începutul acestui deceniu, a facilitat reforma. Guvernele din America Latină au găsit voinţa politică pentru a introduce reformele costisitoare, dar necesare, care să întărească bazele financiare ale regiunii.

În ultimii patru ani, guvernele din America Latină au profitat de un mediu global extrem de favorabil. În consecinţă, America Latină este mai capabilă să răspundă fluctuaţiilor economice locale şi internaţionale. Unele dintre aceste reforme au vizat sectorul bancar în sine: în 1980, guvernele latino-americane deţineau două treimi din activele primelor zece bănci din regiune, obiectivele politice primau în faţa practicilor financiare sănătoase, iar sarcina de a absorbi datoriile legate de creditele neperformante revenea guvernelor. Ca reacţie, statul şi-a redus intervenţiile în pieţele de capital, în special în privinţa costului creditelor şi a controlului asupra tranzacţiilor de pe pieţele valutare şi de capital. Băncile au profitat de această relaxare şi libertate pentru a spori creditarea pînă dincolo de capacitatea normală, ceea ce a dus la deja faimoasele crize bancare din Argentina, Bolivia, Columbia, Ecuador, Mexic, Peru şi Venezuela din anii 1990. Păţite deja de două ori, autorităţile au instituit mecanisme mai stricte de control asupra criteriilor legate de creditare, rezerve proprii şi rezerve atrase, şi o abordare diferenţiată pentru depozitele şi creditele în dolari, pentru a gestiona riscurile valutare comune în multe crize bancare. În decembrie 1999, principalele state latino-americane au semnat Convenţia OMC privind serviciile bancare, de asigurare şi financiare, prin care acceptau să-şi deschidă pieţele financiare băncilor şi asiguratorilor străini.

Mulţumită unui mediu macroeconomic global mai stabil şi unui efort al statelor latino- americane de a duce reformele mai departe - inclusiv permiţînd instituţiilor non-bancare să furnizeze servicii de bază ca depozite, retrageri şi împrumuturi - sectorul bancar s-a dezvoltat semnificativ în întreaga regiune, atît din punct de vedere geografic, cît şi din cel al lichidităţii. Poate chiar mai importante au fost reformele în alte domenii economice, care au facilitat o mai mare stabilitate. Statele Americii Latine au încercat întîi să-şi reducă datoria externă, care ajunsese să înghită o bună parte din bugetele de stat (peste 50 la sută în Mexic în 1987). Guvernele nu-şi puteau plăti datoriile tipărind pur şi simplu mai mulţi bani sau contractînd noi împrumuturi. Soluţia a fost o combinaţie între o politică fiscală austeră (inclusiv prin vinderea întreprinderilor de stat, pentru a obţine fonduri) şi o politică monetară ghidată de bănci centrale tot mai autonome sau chiar proaspăt independente, a căror prioritate să fie ţintirea inflaţiei. Un aspect foarte important în aceste ţări sunt investiţiile străine directe. America Latină au cunoscut creşteri ale influxurilor cu 36%, ajungînd la un nivel istoric de 126 miliarde de dolari americani. (2007) Aceasta a fost cea mai mare creştere din America de Sud (66%), unde cea mai mare parte a influxurilor în valoare de 72 miliarde de dolari americani s-au îndreptat către industriile extractive şi către producţia bazată pe resurse naturale. Afluxurile de ISD din regiune au scazut cu 17%, la 52 miliarde de dolari americani, reflectînd în principal o întoarcere la niveluri mai „normale" de investiţii externe din Brazilia. CTN din America Latină, în special din Mexic şi Brazilia, au continuat să se internaţionalizeze, intrînd în competiţia pentru poziţii de vîrf în industrii precum cea de petrol şi gaze, metale şi minerit, ciment, oţel,
produse alimentare şi băuturi. În plus, multe companii noi din America Latină au început să se lanseze în noi sectoare, precum cel de software, cel petrochimic şi al biocombustibililor.

ISD înspre şi dinspre America Latină şi Caraibe sunt de aşteptat să crească în continuare în 2008. Influxurile ar fi atrase în principal de catre America de Sud, unde preţurile ridicate la mărfuri şi consistenta creştere economică subregională ar trebui să continue să mărească profiturile CTN. Totuşi, nivelul influxurilor viitoare în America Centrală este nesigur, întrucît încetinirea creşterii economice din SUA şi un dolar slăbit le-ar putea afecta negativ activităţile de producţie orientate catre export. Afluxurile sunt asteptate sa crească datorită CTN din Brazilia şi Mexic.

Astăzi, America Latină luptă intensiv să se afirme pe piaţa mondială. Eforturi considerabile sunt depuse de fiecare ţară în parte, cu toate că au încă un şir de lacune în sistemul de dezvoltare. De la pămînturi agricole fertile, la petrol şi materii prime, trebuie adăugate de acum înainte industriile exportatoare. Marile ţări ale continentului cunosc aşadar o creştere susţinută.

 

Principalii indicatori macroeconomici ale altor ţări din zonă

Tabelul 9.1.2

Ţara

Populaţia în milioane

PIB 2007 (mld.$)

PIB/locuitor 2007

Creştere 2008

%

Creştere 2009

%

Barbados

0,3

3,4

10880

1,1

0,3

Belize

0,3

1,3

5100

3,9

1,8

Bolivia

9,7

13,1

4,140

5,8

4,3

Columbia

46,5

172

6640

3,9

2,8

Costa Rica

4.5

25,2

8340

3,9

2,8

Republica Dominicana

0,07

0,3

5650

2,5

2,1

Ecuador

13,5

44,2

7040

2,9

2,3

Guatemala

13,7

33,3

4120

4,4

3,3

Guyana

0,7

1,0

2600

4,5

3,8

Honduras

7,2

12,2

3160

4,1

3,3

Nicaragua

5,7

5,7

2080

2,9

2,8

Panama

3,4

19,7

8340

8,2

7,1

Paraguay

6,2

12

4380

5,4

3,5

Peru

28,2

109

7240

9,1

6,3

Salvador

6,9

20,2

4840

2,9

1,9

Suriname

0,5

2,2

6000

6,4

4,1

Uruguay

3,4

23,1

11040

6,4

4,8

Sursa: www.worldbank. org

 

În final putem concluziona că deşi aceste ţări emergente au anumite dificultăţi economice, începînd din 1997, "baza" lor economică este solidă, în special în Asia de Sud Est. Aceste state au

rate ridicate de economisire şi de investire, şi mai ales o forţă de muncă excelentă din punct de vedere al costului, aceste lucruri ajutîndu-le să înregistreze rate de creştere economică ridicate.

Loading...