1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Comerţul internaţional reprezintă totalitatea schimburilor de bunuri şi servicii dintre două sau mai multe state, pe zone geografice. Comerţul mondial cuprinde comerţul tuturor statelor lumii.

Comerţul exterior reprezintă comerţul unei ţari cu restul lumii. Comerţul exterior este parte integrantă a comerţului internaţional şi include exportul, importul, reexportul şi tranzitul.

Obiectul comerţului internaţional cuprinde schimburile de bunuri şi servicii.

Exportul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele autorizate de a vinde bunuri şi servicii în alte ţări.

Importul este reprezentat de activitatea desfăşurată de persoanele autorizate pentru cumpărarea de bunuri şi servicii din diverse ţări pentru ţara căreia îi aparţin importatorii.

Reexportul este activitatea desfăşurata de persoanele autorizate de a cumpăra mărfuri din unele ţări şi a le revinde în altele. Când această activitate se practică raţional şi pe scară largă, ea poate fi o sursă importantă de profit şi constituie un mijloc de dezvoltare a comerţului internaţional.

Tranzitul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele autorizate pentru transportarea mărfurilor străine pe teritoriul naţional, dar şi în activitatea de depozitare temporară a acestor mărfuri în condiţii de securitate, fiind considerat un comerţ invizibil.

Balanţa comercială caracterizează cu ajutorul unui sistem de indicatori relaţia dintre valoarea exportului şi importului unei anumite ţări într-o perioadă determinată de timp (an, semestru, lună). Balanţa comercială poate fi activă (excedentară) cînd valoarea exportului depăşeşte valoarea importului şi pasivă (deficitară), cînd valoarea exportului este inferioară valorii importului. Balanţa comercială este echilibrată atunci cînd valoarea exportului este egală cu valoarea importului. Ea se poate calcula evidenţiind exporturile în condiţiile FOB (free on board- livrare la bord) şi importurile în condiţii CIF (cost, insurance, freight - costul transportării plus asigurare).

Pentru a măsura gradul de echilibru al schimburilor comerciale se poate calcula gradul de acoperire a exporturilor prin importuri care priveşte fie ansamblul balanţei comerciale, fie comerţul cu un anumit produs.

Gradul de acoperire= (Valoarea exporturilor FOB/Valoarea importurilor CIF)*100

Pentru dezvoltarea comerţului exterior este importantă dezvoltarea de bunuri şi servicii şi, deci, politica economică a unui stat prin care se urmăreşte liberalizarea şi sprijinirea tranzacţiilor comerciale externe.

Comerţul internaţional (CI) reprezintă o formă de legătură între pieţele naţionale, între producătorii de mărfuri din diferite ţări, care se formează pe baza Diviziunii Internaţionale a Muncii (DIM) şi care exprimă interdependenţele economice dintre state; totalitatea legăturilor

comerciale de vînzare-cumpărare de bunuri şi servicii ce se desfăşoară între diferite state pe baza DIM.

Comerţul internaţional reprezintă o parte componentă a circuitului economic mondial. Totalitatea fluxurilor economice internaţionale, privite în strânsa lor interdependenţă, formează circuitul economic mondial. Circuitul economic mondial exprimă împletirea unor forme ale schimbului reciproc de activităţi dintre diverse economii naţionale, care, pe lângă sfera circulaţiei, cuprind şi sferele producţiei şi cercetării ştiinţifice. Circuitul economic mondial cuprinde următoarele fluxuri: fluxurile comerciale, fluxurile financiar-valutare investiţionale, cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică. O dată cu adâncirea proceselor de specializare internaţională a economiilor naţionale, cu diversificarea produselor şi serviciilor oferite de acestea, circuitul economic mondial se extinde tot mai mult, trecând de la simplul schimb de mărfuri şi servicii clasice la cel de unităţi şi informaţii şi chiar de forţă de muncă, de capital etc. Conţinutul său se îmbogăţeşte în raport cu progresele tehnice şi tehnologice ale economiilor naţionale, cu evoluţia noilor tendinţe de integrare şi globalizare.

Tendinţe noi în circuitul economic mondial sunt:

  • diversificarea comerţului cu mărfuri tangibile prin apariţia de noi produse, în special din domeniul maşinilor şi utilajelor, al produselor chimice, dar şi al altor ramuri şi sectoare de producţie, precum şi prin creşterea fără precedent a comerţului cu servicii.
  • fluxurile monetare şi cele de capital dobândesc o importanţă deosebită, rulajul anual al acestora depăşind substanţial pe cel al comerţului cu produse.
  • expansiunea turismului pe baza unor venituri mai mari ce se obţin în tăriile puternic dezvoltate, a reducerii săptămânii de lucru.

În epoca noastră, nici o ţară, indiferent de mărimea sau bogăţiile sale, nu-şi poate asigura toate produsele de care are nevoie numai din producţia proprie. Ca urmare, fiecare ţară este nevoită să desfăşoare o activitate de comerţ exterior.

Activitatea de comerţ exterior cuprinde: în raporturile cu străinătatea privind vânzarea- cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile şi expediţiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţă sau colaborare tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunule financiare, asigurările şi turismul şi, în general, orice acte sau fapte de comerţ.

După cum observăm, activităţii de comerţ exterior i se atribuie un conţinut foarte larg: alături de formele tadiţionale de comerţ exterior se include şi cooperarea economică şi tehnico- ştiiţifică.

Formele tradiţionale de comerţ exterior sunt:

  1. importul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentruconsumul productiv şi neproductiv; într-un sens mai larg, în cadrul importului se include şi aşa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită ţară din alte ţări în domeniile transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licenţelor etc.;
  2. exportul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări; într-un sens mai larg, şi exportul cuprinde aşa-numitul export invizibil.

Alături de formele tradiţionale de comerţ exterior, o extindere din ce în ce mai mare cunoaşte în zilele noastre, cooperarea economică internaţională. Aceasta reprezintă o formă superioară a legăturilor economice dintre state, în care se împletesc elemente din domeniul producţiei cu cele din sfera circulaţiei, cele din economie cu cele din ştiinţă şi tehnică, presupu­nând existenţa unei legături mai strâmse şi pe perioade mai lungi între parteneri.

Realizarea cooperării economice internaţionale poate avea loc într-o gamă variată de forme, cum sunt:

  1. construirea de obiective economice pe teritoriul unei ţări;
  2. cooperarea în fabricarea de utilaje, maşini, subansamble şi piese;
  3. fabricarea unor produse pe baza folosirii licenţelor, brevetelor sau documentaţiei tehnice a partenerului;
  4. efectuarea de prospecţiuni şi explorări de către o ţară în altă ţară;
  5. cooperarea cu firme comerciale străine;
  6. cooperarea în realizarea unor obiective turistice;
  7. fondarea de societăţi mixte.

Fluxurile comerciale internaţionale au avut şi continuă să aibă un rol deosebit de important în creşterile înregistrate de economia mondială în perioada postbelică. În ultimii 20 ani comerţul mondial reprezintă unul din "motoarele creşterii economice mondiale înregistrînd ritmuri de creştere valorică mai mari de 10%, exccepţie fiind doar anul 2009, care a înregistrat o scădere dramatică de 21% faţă de anul 2008. De regulă, ritmul de creştere a comerţului internaţional a devansat ca ritm de creştere PIB-ul mondial, exccepţie fiind doar anul 2009, cînd ritmul de descreştere a comerţului mondial a fost mai mare decît cel de descreştere a PIB-ului mondial, aceasta datorîndu-se crizei actuale financiare.

Internaţionalizarea producţiei mondiale a făcut ca ponderea fluxurilor internaţionale de bunuri în PIB-ul mondial să se majoreze continuu, ajungînd la nivelul anului 2000 să reprezinte în cazul ţărilor dezvoltate cca 30%, iar în 2009, această pondere reprezintă cca 40%.

Din punctul de vedere al percepţiei clasice a comerţului internaţional statele sunt principalii actori ai fluxurilor comerciale internaţionale. Conform percepţiei moderne, deja corporaţiile transnaţionale deţin rolul principal: studiile şi statisticile internaţionale evidenţiază că 1/3 treime din totalul fluxurilor CI se derulează între filialele CTN.

Caracteristicile economiile naţionale moderne sunt: economiile naţionale reprezintă celulele de bază ale Economiei Mondiale şi Rrelaţiilor Economice Internaţionale, iar caracterisiticile de bază ale acestora sunt: piaţă internă unificate (delimitată de teritoriul naţional); monedă naţională (în circulaţie pe teritoriul naţional pentru plăţi interne); guvernarea uniformă (legi şi reglementări juridice ag.econ.sunt egali în faţa legilor şi sunt obligaţi să le respecte); structură: sectoare şi ramuri economice, definesc domenii specializate de activitate economică.

Tipul de mecanism economic al ţărilor reprezintă: coordonarea şi reglementarea economiei printr-o combinaţie specifică de instrumente şi politici economice şi în acelaşi timp este definit de combinaţia dintre mecanismele de piaţă şi intervenţia statului în economie.

Cei mai importanţi agenţi economici ai REI sunt CTN, care s-au creat în rezultatul extinderii activităţilor unei firme naţionale în spaţiul internaţional prin investiţii străine directe. Ele acoperă toate domeniile sferei materiale, dar mai ales imateriale, de exemplu General Motors, Ford şi Wal Mart au cifre de afaceri mai mari decât PNB-ul Africii; Toyota şi Mitsubishi au cifre de afaceri comparabile cu PNB-ul Greciei sau Portugaliei; vânzările IBM, Nestle şi Wal Mart echivalează cu PBN-ul Mexicului şi Indiei.

Progresele şi disponibilitatea în tehnologiile informaţionale şi comunicaţii determină intensificarea CI. Comerţul internaţional a revoluţionat perspectivele tuturor ramurilor industriale avînd diverse efecte de antrenare. Participarea la comerţul internaţional reprezintă un sprijin în dezvoltarea economică şi în recuperarea decalajelor, iată de ce OMC pune accent pe sprijinul ţărilor în curs de dezvoltare prin implicarea acestora în comerţul internaţional.

La baza dezvoltării relaţiilor comerciale se află procesul de diviziune internaţională a muncii. DIM exprimă:

  • proces de specializare internaţională în producţie a economiilor naţionale;
  • locul şi rolul fiecărui stat în circuitul mondial de valori materiale;
  • relaţiile ce se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului internaţional;
  • urmăreşte adaptarea potenţialului economic al statelor la cerinţele mondiale. Factori de influenţă ai DIM:
  • Condiţiile naturale fizico-geografice;
  • Mărimea teritoriului şi a populaţiei fiecărui stat;
  • Nivelul tehnic şi gradul de diversificare al aparatului productiv din fiecare ţară;
  • Tradiţiile economice;
  • Apropierea geografică a statelor şi stabilirea unor raporturi de complementaritate economică dinamică între ele;
  • Factori extraeconomici.

Comerţul internaţional a fost supus unor factori de influenţă specifici după II RM:

  • Prăbuşirea sistemului colonial şi apariţia pe harta politică a lumii a 135 state naţionale noi;
  • Revoluţia Tehnico-Stiinţifică;
  • Accentuarea interdependenţelor economice dintre state în contextul globalizării economiei;
  • Transnaţionalizarea economiei mondiale;
  • Progresele în tehnica informaţională.

Diviziunea internaţională a muncii a determinat conturarea unor tipuri de specializare în comerţul internaţional:

  • specializarea inter-sectorială: fluxuri comerciale între diferite ţări cu produse realizate în sectoare diferite, (produse industriale - produse agricole); caracterizează relaţii dintre ţările dezvoltate şi unele ţări în curs de dezvoltare;
  • specializarea inter-ramură: fluxuri comerciale între diferite ţări cu produse aparţinând unor ramuri diferite ale aceluiaşi sector (autoturisme - produse siderurgice); caracterizează comerţul între ţările dezvoltate, un număr restrâns de TID (Brazilia, Argentina) şi dragonii din Asia de Sud-Est: Singapore, Hong Kong, Coreea de sud, Taiwan, Malaezia, Indonezia, Thailanda, Philipine;
  • specializarea intra-ramură: fluxuri comerciale între diferite ţări cu produse aparţinând aceleiaşi ramuri dintr-un anumit sector, (produse lactate - produse din carne, autoturisme
  • autoturisme); caracterizează ţările dezvoltate.
  • Specializarea tehnologică: modelul licenţe şi/sau know-how - licenţe şi/sau know-how; modelul licenţă - subansamble; modelul licenţă - produse finite; modelul licenţă - servicii.
  • - Specializarea organologică (intraprodus): modelul subansamble; modelul produs finit; modelul subansamble - subansamble.

Specializarea internaţională a constituit o preocupare a teoriei economice şi în special a teoriei comerţului internaţional; din literatura consacrată acestei probleme se desprind două principii de bază: - principiul avantajului relativ - (David Ricardo); - principiul avantajului absolut (A. Smith).

Tendinţele de restructurare a diviziunii internaţionale a muncii în condiţiile crizei economice mondiale:

  • afirmarea ţărilor în dezvoltare pe piaţa produselor manufacturate;
  • ţările dezvoltate s-au specializat în domeniile tehnicii moderne şi ultramoderne, în timp ce ţările în dezvoltare au devenit producători şi furnizori de produse industriale de bază şi clasice;
  • în ţările dezvoltate se manifestă o anumită reorientare spre produsele de bază şi o creştere a coeficientului de corelaţie între industria prelucrătoare şi cea extractivă;
  • apariţia unor regrupări în rândurile ţărilor în dezvoltare, de natură să genereze restructurări în diviziunea internaţională a muncii;
  • conturarea unui proces complex şi contradictoriu de adaptare a diviziunii internaţionale a muncii la noile condiţii de acces la resursele naturale, îndeosebi la combustibili, la modificarea radicală a raportului de schimb între principalele categorii de produse care fac obiectul comerţului internaţional.
Loading...