loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Fenomenul financiar exprimă un transfer de valoare, de putere de cumpărare în formă bănească, de la o persoană fizică sau juridică la dispoziţia statului. Persoanele care participă la procesul de disribuire şi redistribuire a valorilor în societate sunt legate între ele prin fire reale dar invizibile.

Obligaţiile financiare ale statului deseori depăşesc frontierile sale, iar resursele sale nu acoperă necesităţile şi atunci statul se vede obligat să apeleze şi la resurse externe. Relaţiile financiare care apar în procesul procurării unor resurse financiare externe sau al onorării unor obligaţii financiare ale statului faţă de străinătate au caracter internaţional.

Transferul de resurse financiare publice pe plan internaţional poate avea caracter obligatoriu sau facultativ. La fel transferul de resurse pe plan internaţional se face deseori cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie în alte cazuri invers.

Relaţiile financiare internaţionale exprimă transferuri băneşti către unele organizaţii instituţii internaţionale, precum şi transferuri din străinătate cu titlu de ajutoare nerambursabile, donaţii, împrumuturi externe.

Relaţiile financiare internaţionale pot fi grupate în funcţie de mai multe criterii, cum ar fi părţile implicate, regularitatea şi certitudinea transferurilor.

Astfel în funcţie de participanţi distingem;

  1. relaţiile financiare intervenite între state suverane şi organizaţii internaţionale cu vocaţie internaţională de tipul ONU şi instituţiilor sale specializate.
  2. Relaţii financiare intervenite între state suverane şi organizaţii internaţionale cu caracter general, care nu au aderat la ONU şi care îşi stabilesc şi aprobă singure cheltuielile, veniturile şi contribuţiile membrilor.
  3. Relaţii financiare la care participă state suverane şi organizaţii regionale, subregionale şi interregionale, cum ar fi; Uniunea Europeană, Asociaţia Europeană a liberului schimb, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Arficană de Dezvoltare ş.a.
  4. Relaţiile financiare bilaterale, intervenite între state, pe baza acordurilor de voinţă dintre ele.

În funcţie de regularitatea cu care se manifestă, relaţiile financiare internaţionale pot avea;

  1. un caracter de permanenţă, ca în cazul participării sistematice, regulate a statelor membre ale unei organizaţii la acoperirea cheltuielilor acesteia cu contribuţii sau alte venituri.
  2. Un caracter accidental, ca în cazul acordării de către unele state sau organizaţii internaţionale de ajutoare nerambursabile.

În funcţie de certitudinea producerii transferului, relaţiile financiare internaţionale pot reflecta:

  1. O obligaţie certă de transfer, ca în cazul contribuţiilor cuvenite organizaţiilor internaţionale, al altor vărsăminte la bugetele unor organizaţii internaţionale.
  2. O obligaţie potenţială de transfer, cănd un stat este chemat să ramburseze un umprumut garantat de el, atunci cînd benefeciarul acestuia nu poate sau refuză să o facă.

Transferurile de resurse financiare care pornesc dintr-o anumită ţară şi se îndreaptă către beneficiarii externi, ca şi cele care provin din străinătate şi sunt dirijate către ţara de destinaţie generează un amplu proces de redistribuire pe plan internaţional. Deseori resursele financiare provenite de la organizaţiile internaţionale se cheltuiesc pentru achiziţii de materiale, combustibili, piese de schimb, hrană, medicamente şi alte bunuri, elaborarea proiectelor de interes naţional, ş.a.

Motivaţia imediată a redistribuirii resurselor financiare pe plan internaţional constă în necesitatea recunoscută de întreaga comunitate mondială de a asigura menţinerea păcii în zonele fierbinţi ale globului, de a sprijini ţările şi popoarele aflate în mare dificultate să supraveţuiască, să depăşească situaţiile grele cu care acestea se confruntă, să realizeze noi paşi pe calea lichidării subdezvoltării.

În cazul participării obligatorii la acoperirea cheltuielilor organizaţiilor internaţionale, statele membre sunt impuse la contribuţii diferenţiate, în funcţie de diferite criterii, între care cel mai important este capacitatea de plată a acestora. Ca urmare ţările datorează o contribuţie cu atît mai mare, cu cît sunt mai dezvoltate şi mai bogate. Un amplu proces de redistribuire pe plan internaţional se produce prin intermediul împrumuturilor acordate pe baze bi sau multilaterale, mai cu seamă pentru dezvoltarea economică şi socială.

Relaţiile financiare internaţionale produc efecte importante nu numai atunci cînd reflectă transferuri de resurse financiare sub formă de contribuţii obligatorii sau facultative, ajutoare nerambursabile, donaţii, împrumuturi cu sau fără dobînzi, dar şi în alte împrejurări. Astfel în condiţiile dezvoltării schimburilor comerciale şi cooperării economice, financiare, tehnico- ştiinţifice, culturale sau de altă natură între state se ajunge frecvent ca anumite persoane fizice sau juridice, să realizeze venituri sau să posede avere pe teritoriul altui stat. Ca urmare a aplicării unor principii diferite de impunere fiscală, nu rareori unul şi acelaşi venit să fie impus de două ori. Dubla impunere fiscală subminează cooperarea internaţională.

RFVI reprezintă ansamblul relaţiilor social-economice, mecanismele, riscurile şi deciziile ce se stabilesc şi au loc în procesul circulaţiei, evaluării, acumulării şi repartiţiei monedei şi a mijloacelor de plată. RFVI se desfăşoară pe:

  • Piaţa monetară
  • Piaţa valutară
  • Piaţa internaţională a creditului
  • Piaţa financiară internaţională

Piaţa monetară internaţională reprezintă circuitul internaţional al disponibilităţilor monetare generat de acumularea şi utilizarea activelor monetare pe plan mondial.

Piaţa valutară reprezintă o parte componentă a pieţei monetare internaţionale şi este constituită din centre ale comerţului cu devize la vedere şi pe termen scurt.

Pe piaţa valutară se operează cu active exprimate în valute.

Piaţa financiară internaţională este mecanismul prin care activele financiare sunt emise şi puse în circuitul economic internaţional şi este formată din totalitatea pieţelor naţionale de capital, pe care se efectuiază tranzacţii cu titluri de credit străine pe termen lung.

Piaţa financiară are două componente ale căror funcţiuni sunt diferite şi complementare şi anume piaţa financiară primară specializată în colectarea veniturilor economisite şi piaţa financiară secundară care asigură mobilitatea şi lichiditatea economiilor plasate.

Pe piaţa financiară internaţională se derulează relaţii de formare şi de distribuţie internaţională de fonduri, concretizate prin relaţiile de credit dintre instituţiile financiar-bancare, firmele comerciale, industriale şi persoanele fizice care participă la schimburile economice, ştiinţifice şi de altă natură cu caracter internaţional. Piaţa financiară internaţională este compusă din piaţa primară, pe care are loc plasarea şi negocierea titlurilor noi emise, şi din piaţa secundară pe care sunt negociate titluri deja emise, care au mai fost negociate şi pe care deţinătorii lor le vînd pentru redobîndirea capitalului înainte de termenul prevăzut iniţial.

Conţinutul şi sfera relaţiilor valutar financiare internaţionale

Relaţiile valutar financiare internaţionale mijlocesc schimburile de bunuri şi servicii dintre ţări cu ajutorul valutelor şi a altor instrumente de plată internaţionale, asigură formarea şi redistribuirea unor fonduri în valută necesare echilibrării balanţelor de plăţi, dezvoltării economiei, cooperării tehnice, ştiinţifice, culturale şi sociale.

Relaţiile valutar financiare internaţionale reflectă raporturile de schimb şi de transfer de creanţă care se exprimă şi se derulează prin intermediul valutelor şi altor mijloace de plată internaţionale în vederea dezvoltării economice a fiecărei ţări, a realizării schimburilor şi a cooperării internaţionale.

Relaţiile valutar financiare internaţionale se deosebesc de alte componente ale relaţiilor economice internaţionale prin următoarele:

  • relaţiile valutar financiare mijlocesc schimburile economice internaţionale, colaborarea economică, ştiinţifică, culturală şi socială;
  • relaţiile valutar financiare exprimă raporturile economice de formare, repartizare şi utilizare a unor fonduri în valută necesare schimburilor economice internaţionale, dezvoltării economice a ţărilor şi cooperării internaţionale;
  • relaţiile valutar financiare se manifestă între state suverane şi independente, între persoane juridice şi fizice in state diferite, precum şi în raporturile din state diferite, precum şi în raporturile cu organismele internaţionale.
  • relaţiile valutar financiare internaţionale se exprimă prin intermediul unei valute sau a unui instrument de plată internaţional.
    1. Relaţiile valutare asigură comensurarea raporturilor economice de schimb şi de transfer de creanţă la nivel internaţional prin intermediul valutelor sau a altor instrumente de plată internaţionale. Schimburile economice internaţionale, prestările de servicii, formarea şi redistribuirea fondurilor pe plan internaţional, contractarea şi rambursarea unor împrumuturi pe pieţele bancare şi financiare internaţionale ce se exprimă în valută formează relaţiile valutare.
    2. Relaţiile financiare internaţionale exprimă raporturile economice privind constituirea, repartizarea şi utilizarea unor fonduri în valută necesare dezvoltării economice, a schimburilor şi cooperării internaţionale.

Fondurile în valută se formează pe seama unei părţi din produsul intern brut, din resursele disponibile în valută ale băncilor, organizaţiilor, din cotizaţii, ajutoare, donaţii.

Transferul de creanţă ce se realizează prin intermediul relaţiilor financiare internaţionale se exprimă în valută şi se derulează între persoane fizice şi juridice din state diferite şi în relaţiile cu organismele internaţionale.

In cadrul relaţiilor financiare internaţionale se deosebeşte asistenţa financiară pentru dezvoltare care îmbracă forme diferite: ajutorul public pentru dezvoltare acordat de statele dezvoltate, mişcările de capital particular spre ţările în curs de dezvoltare, investiţii directe de capital din ţările industriale. Ţările dezvoltate s-au angajat să acorde un ajutor public pentru dezvoltare, în cadrul deceniilor dezvoltării, într-o anumită proporţie din produsul brut sub formă de donaţii şi împrumuturi pe termen lung din surse oficiale sau sub formă de investiţii în sectorul particular. In cadrul OCDE s-a constituit Comitetul Asistenţei pentru Dezvoltare (CAD) pentru monitorizarea finanţării externe a ţărilor în curs de dezvoltare.

  1. c) CREDITUL INTERNAŢIONAL cuprinde raporturile care reflectă atragerea unor disponibilităţi în valută şi redistribuirea lor în vederea satisfacerii unor cerinţe ale statelor sau ale societăţilor comerciale din diferite state. Relaţiile de credit internaţional se caracterizează prin următoarele:
  • resursele de creditare se formează pe seama disponibilităţilor în valută care provin de la bănci, societăţi comerciale, organisme financiar-bancare internaţionale şi din alte resurse;
  • resursele în valută se mobilizează şi repartizează pe baza rambursabilităţii şi cu condiţia plăţii unei dobânzi.

Relaţiile valutar-financiare internaţionale au un rol important în sprijinirea eforturilor ţărilor în vederea modernizării structurilor economice, în reducerea decalajelor economice dintre state, în stimularea dezvoltării schimburilor economice internaţionale şi în asigurarea echilibrului balanţelor de plăţi.

Mutaţii şi tendinţe în relaţiile valutar financiare internaţionale

Relaţiile valutar financiare internaţionale au înregistrat profunde transformări din punct de vedere al sferei, mecanismelor şi impactului lor asupra schimburilor economice şi cooperării internaţionale.

Până la începutul anului 1970 în sfera relaţiilor valutar financiare internaţionale se încadrau mecanismele şi tehnicile de formare şi utilizare a resurselor în valută necesare schimburilor economice şi cooperării internaţionale şi de asigurare a echilibrului valutar în relaţiile economice internaţionale. In cadrul mecanismelor valutare şi financiare aurul avea misiunea de menţinere a stabilităţii cursurilor de schimb şi de restabilire a echilibrului în relaţiile economice internaţionale.

Modificările profunde din structura mecanismelor şi tehnicilor valutar financiare internaţionale au fost determinate de abandonarea cursurilor fixe şi de trecerea la cursurile flotante în anii 1971-1973, de procesele de integrare economică, de liberalizarea mişcărilor de capital, de apariţia şi dezvoltarea pieţei eurovalutelor, de reciclarea capitalurilor provenite din producerea şocurilor petroliere, de renunţarea la aur în calitate de mecanism central al sistemului valutar, de creşterea schimburilor internaţionale şi de programele de dezvoltare economică aplicate în diverse ţări.

Reciclarea petrodolarilor a impus o intensificare a mişcărilor de capital, şi în acelaşi timp s-a manifestat o creştere a dezechilibrelor din plăţile internaţionale. Integrarea economică favorizată de mobilitatea capitalurilor şi de substitualitatea activelor a contribuit la diversificarea relaţiilor valutar-financiare. Resursele în valută ce se mobilizează şi repartizează în vederea derulării schimburilor economice internaţionale, investiţiilor şi acoperirii altor cerinţe au înregistrat creşteri importante. Dezvoltarea economică a ţărilor, adâncirea diviziunii internaţionale a muncii au amplificat fluxurile financiare şi de credit.

Creşterea cuantumului resurselor financiare redistribuite pe plan internaţional şi diversificarea mecanismelor financiare şi valutare au contribuit la lărgirea sferei relaţiilor valutar-financiare internaţionale.

Evoluţia schimburilor economice internaţionale şi a cooperării, politicile industriale şi de investiţii, deschiderea spaţiilor comerciale naţionale şi liberalizarea mişcărilor de capital au generat o tendinţă de globalizare în domeniul relaţiilor valutar-financiare internaţionale.

Globalizarea în domeniul relaţiilor valutar financiare a mai fost determinată şi de impactul exercitat de către decompartimentare, dereglementare şi dezintermediere. Din punct de vedere economic globalizarea înseamnă accentuarea integrării economiilor naţionale, adâncirea relaţiilor economice şi extinderea fluxurilor comerciale şi financiare internaţionale. Globalizarea determină schimbări în structurile concurente, presupune amplificarea iniţiativei private şi a răspunderii în administrarea resurselor în valută.

Globalizarea în domeniul relaţiilor financiare internaţionale se reflectă prin creşterea fluxurilor internaţionale de capital şi prin modificările profunde în structura mecanismelor de pe pieţele financiare. Deschiderea spre exterior a pieţelor financiare naţionale precum şi modificările din unele compartimente au contribuit la extinderea operaţiilor pe pieţele financiare. Înlăturarea delimitărilor dintre activităţile băncilor comerciale şi cele ale băncilor de investiţii precum şi dintre jobberi şi brokeri au determinat universalizarea operaţiunilor bancare şi financiare.

Crearea unor instrumente noi în domeniul financiar sub denumirea de inovaţia financiară a influenţat asupra pieţelor financiare internaţionale. Instrumentele financiare au devenit alături de instrumentele de politică monetară mecanisme de influenţă asupra operaţiilor pe pieţele financiare internaţionale. Mijloacele moderne de prelucrare a datelor şi tehnicile de transmitere a informaţiilor au favorizat globalizarea în domeniul relaţiilor valutar-financiare internaţionale.

Globalizarea a expus la risc economiile ţărilor dezvoltate, cât şi pe cele ale ţărilor emergente, dar a oferit prin fluxurile financiare premize de realizare a creşterii economice. Crizele economice complexe au fost determinate pe de o parte de influenţele politicilor naţionale şi pe de altă parte de mecanismele sistemului financiar internaţional.

Politicile şi programele economice care susţin şi consolidează stabilitatea macroeconomică, transparenţa şi deciziile eficiente de guvernare sunt direcţii de acţiune în vederea limitării riscurilor pentru ţările participante pe pieţele globale. În acelaşi timp, la nivel internaţional se pot evita unele efecte negative ale globalizării prin evaluarea corespunzătoare a riscurilor de către investitori, monitorizarea fenomenelor din principalele centre financiare de către organismele de reglementare şi supraveghere, valorificarea informaţiilor asupra unor instituţii financiare.

Ca urmare a globalizării în domeniul relaţiilor financiare şi valutare internaţionale au crescut operaţiile de schimb valutar. Schimburile comerciale, operaţiunile pe pieţele financiare şi derivate au multiplicat vânzările şi cumpărările de valută.

Procesul de globalizare financiară necesită mecanism de control le autorităţilor monetare şi întărirea controlului prudenţial din partea băncilor care desfăşoară activităţi pe plan internaţional.

Procesul de globalizare generează unele efecte pozitive în domeniul relaţiilor valutar financiare internaţionale:

  • ţările beneficiază de mecanisme de gestiune a echilibrului extern;
  • liberalizarea mişcărilor de capital asigură o alocare mai eficientă a resurselor datorită instrumentelor de plasament şi de finanţare;
  • se diversifică activele financiare;
  • modernizarea sistemelor financiare datorită concurenţei de pe plan internaţional;
  • finanţarea diverselor activităţi economice se realizează în aceleaşi condiţii;
  • tehnologiile de transmitere a informaţiilor favorizează dispersia operatorilor pe pieţele financiare;

Globalizarea impune adaptarea managementului instituţiilor financiare internaţionale la problemele dezvoltării economice mondiale.

Loading...