loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Procesul de afirmare a naţiunilor moderne şi suveranitatea monetară a statelor a condus la utilizarea unei monede comune. La început de aur, argint, apoi la monedele naţionale, cu o mare putere de cumpărare: ca dolarul, euro, lira sterlină ş.a.

Moneda reprezintă prin sine un instrument al suveranităţii şi totodată un instrument de schimb. Pe parcursul evoluţiei sale unele state au renunţat la suveranitatea monetară altele şi-au legat moneda de o altă monedă mai puternică. Evoluţia istorică a monedei reprezintă o dematerializare a ei de la moneda metalică la cea de hîrtie apoi la cea scripturală.

Expansiunea comerţului internaţional este strîns legată de cea a monedelor internaţionale, indiferent care era forma acestora. În ordinea evoluţiei istorice moneda a cunoscut următoarele forme: moneda metalică, etalonul-aur, moneda gold-exchange standard şi moneda flotantă.

Primele instrumente monetare au fost, piesele metalice din aramă, aur, argint. Acestea reprezentînd de fapt, o formă specifică de troc. Ulterior prin baterea monedei, s-a înscris pe piesele în cauză o anumită valoare, ceea ce a însemnat încredere şi renunţarea la verificarea conţinutului de metal. În cazul acestei monede, sistem monetar, devalorizarea reprezenta diminuarea raportului între conţinutul în metal preţios şi valoarea nominală însrisă pe monedă.

Formarea masei de semne băneşti necesare comunicării şi schimbului de valoare în cadrul sistemului financiar-monetar internaţional, de la bun început, pune un şir de probleme.

În primul rînd, se pune problema tipurilor de semne băneşti care circulă în context internaţional. Aceasta din cauză că pe piaţa monetară internaţională se utilizează o gamă largă de semne băneşti care le imită, în mare parte, pe cele de pe pieţele naţionale.

Semnele băneşti acceptate în circuitul internaţional apar sub următoarele forme:

  • monede naţionale (valute), emise de autorităţile monetare naţionale sub coordonarea băncilor centrale;
  • monede naţionale emise în afara ţărilor respective (eurovalute), de către instituţii bancare ce nu aparţin ţărilor ale căror monede se emit pe piaţa internaţională;
  • monede cu caracter internaţional sau regional (D.S.T., EURO);
  • bani electronici transmişi prin sistemele informatice şi de comunicare internaţionale;
  • instrumente de credit cu funcţii în mecanismul plăţilor internaţionale (cambii, cecuri etc.);
  • instrumente bancare de transfer (viramente, cărţi de credit etc.).

În al doilea rînd, utilizarea semnelor băneşti în context internaţional pune problema "certificatului de calitate" sub forma respectării criteriilor convertibilităţii interne şi externe.

Formarea de depozite în valută la o bancă comercială şi solicitarea de dobândă de depozit, tot în monedă străină, au reprezentat condiţia şi imboldul pentru mecanismul de emisiune, mecanism similar cu cel practicat pe piaţa internă de către băncile comerciale cînd fructifică depozitele prin acordarea de credite în monedă de cont.

Baza monetară pentru emisiunea de eurodolari (eurovalute) a fost formată la început de depozitele în dolari aduşi din S.U.A., în urma unor operaţiuni economice, de transfer." etc.

Prin extensie orice deviză deţinută în afara ţării emitente a devenit o "eurodeviză". Prefiul "euro" nu are nici o legătură cu Europa, eurodevizele putând proveni din orice ţară a lumii, dacă îndeplinesc condiţiile.

Eurovaluta nu este o monedă aparte; ea se comportă ca moneda respectivă a ţării emitente, urmînd fluctuaţiile acesteia pe piaţă.

Pentru ca o operaţiune comercială să fie calificată drept operaţie în eurovalută, trebuie îndeplinite două condiţii:

  • valuta utilizată să fie străină faţă de ţara în care se desfăşoară operaţiunea;
  • nici una dintre părţile contractante să nu fie rezident al ţării emitente a valutei folosite. Pe parcurs au apărut şi alte forme, cum ar fi certificatul de depozit negociabil, bonuri cu dobândă fluctuantă.

Sistemul Monetar Internaţional, acesta poate fi definit, prin natura monedelor utilizate dar şi prin ansamblul de reguli, instituţii infrastructuri şi proceduri de intervenţie. Rolul unui sistem monetar internaţional modern trebuie să fie acela de a armoniza interesele „a priori" divergente ale statelor.

Loading...