Tipărire
Categorie: Economie
Accesări: 112
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Criza economica mondiala este un ansamblu de disfunctii, dezechilibre si instabilitate economica in domeniul dezvoltarii economice, fluxurilor internationale, mecanizmelor de functionare a economiei internationale, care afecteaza direct sau indirect toate tarile lumii, aducind prejudicii economiilor nationale si economiei internationale in ansamblul ei. Economia internationala, atit ca sistem global, cit si prin subsistemele sale, are un caracter comlex si dinamic care suporta o dezvoltare inegala sub influenta revolutiiei stiintifice si tehnologice a diferitor ramuri economice, economii nationale, raporturi de forte in lume. Interdependenta stinsa dintre state in toate domeniile relatiilor economice internationale fac vulnerabile ansamblul economiilor lumii la schimbarile aparute intr-un stat, regiune sau subsistem economic. Daca, in economiile nationale crizele economice sunt periodic inerente, cu atit mai mult in economia internationala ele se manifesta activ ca urmare a diversitatii relatiilor si contradictiilor dintre state. Totusi, aceste crize in interdependenta lor pot constitui un impuls al cooperarii internationale pentru garirea de solutii in beneficiul progresului economic.

Pe parcursul deceniilor, economia internationala a cunoscut mai multe crize, majoritatea lor avindu-si originea in diferite state sau subsisteme economice si care s-au trasmis prin intermediu fluxurilor economice de la o tara la alta, de la o regiune la alta si dintr-un sistem in altul. Aceste crize se manifesta prin recesiune mondiala a productiei, comerţului, dezorganizarea pietii internationale a capiatului si a institutiilor financiare.

Crizele economice mondiale din sec. XX-XXI

Tipologia crizelor economice mondiale

Periodicitatea crizelor in istorie a dus la stabilirea unor cicluri de dezvoltare economica care cunosc perioade de recesiune, numite crize. Astfel, dupa durata lor, deosebim cicluri lungi (de tip Kondratiev), cele medii (decenale, sau de tip Juglar) si cicluri scurte (in care se includ cele inflationiste, de variatie a stocurilor etc.). Dupa tipul lor deosebim crize sectoriale, care la rindul lor se impart in cele ale aparatului de productie, crizele resurselor si mediului dezvoltarii, crize ale diviziunii internationale a muncii si mecanismelor relatiilor economice internationale, crize ale ordinii economice internationale, ale politicilor comerciale.

Aceste crize, sub influenta interdependentelor si influentelor una asupra alteia, sunt parte componenta si se interconditioneaza in cadrul crizei economice mondiale. Astfel, criza economica internationala este un sistem de crize, unde fiecare subsistem esteabordat in mod specific, dar subsumata crizei economice mondiale.

Criza economica actuala

Criza economica mondiala actuala reprezinta o noutate prin cauzele, formele de manifestare si consecintele ei, avind un caracter unic. Ea s-a declansat in 2007 si continua sa se desfasoare, in pofida multor actiuni cu privire la masuri nationale si iternationale de stopare si solutionare a multiplelor si acutelor probleme cu care se confrunta, direct sau indirect, toate statele in ansamblul relatiilor economice internationale.

Anii ce au precedat criza au fost caracterizati de o crestere economica globala accentuata si de inflatie relativ stabila si scazuta in majoritatea tarilor. Acest tipar al cresterii, combinat cu regularizarea deficitului, a dus intr-un final la institutii financiare, intreprinderi si gospodarii supraevaluate, care s-au dovedit nesustenabile.Goana mondiala dupa castiguri mai mari a fost insotita de dezechilibre financiare internationale crescande.

Lumea se confrunta in prezent cu cea mai neagra recesiune din 1930 incoace. Desi criza nu si-a avut originea in tarile in curs de dezvoltare, acestea sunt lovite grav, printre altele, de un comert mai slab, conditii financiare mai severe si remitente scazute. Saracia si foametea sunt in crestere, iar ceea ce s-a realizat cu multa truda in privinta Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) va inregistra cel mai probabil regrese majore. Cei mai vulnerabili sunt copiii, femeile, clasa muncitoare saraca, emigrantii si oamenii care se aflau deja in dezavantaj. De asemenea, exista un risc crescut de degradare accelerata a mediului, iar tensiunile sociale sunt de asemenea in crestere.

Situatia din tarile in curs de dezvoltare - care au contribuit cel mai putin la criza, dar care sunt cel mai grav afectate - i-a determinat pe unii economisti sa avertizeze asupra „pierderii unor decenii de dezvoltare" care ar putea avea consecinţe catastrofale atat in cazul tarilor bogate, cat si al celor sarace. Dupa ce au avut de suportat preturi ridicate la alimente, combustibili si fertilizatori, dar si efectele schimbarii climatice, aceste state s-au confruntat cu scaderi rapide ale comerţului si ale operatiunilor de import-export. Banca Mondiala, care a descris criza ca pe o „situatie de urgenta in dezvoltare" prognozeaza un posibil deficit financiar de pana la 700 miliarde de dolari in aceste tari si posibilitatea „pierderii unei generatii„, la care se vor mai adauga 1,5 pana la 2,8 milioane de decese infantile pina in 2015.

Secretarul General al ONU Ban Ki-moon a atras recent atentia asupra faptului ca intreaga „comunitatea internationala ar trebui sa aiba in vedere problemele si conditiile proaste de trai ale sute de milioane de oameni, cei mai saraci locuitori ai tarilor in curs de dezvoltare, afectati de criza".