1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În toate scrierile economice se remarcă următoarele caracteristici comune ale stării de subdezvoltare:

  1. deformarea structurală a economiilor naţionale ale ţărilor subdezvoltate se exprimă într-

o specializare de ramură îngustă, în existenţa unor disproporţii între sectoarele primar, secundar, terţiar şi cuaternar, în dezechilibrul dintre industria prelucrătoare şi agricultură. Tările subdezvoltate practică agricultura într-o asemenea măsură încât aceasta deţine un loc de 5 ori mai mare decât al ţărilor dezvoltate cu crearea PIB, deşi sunt importatoare de cereale şi produse agricole. Din cauza nivelului scăzut al producţiei, ceea ce determină pe mulţi locuitori ai acestor ţări să-şi asigure traiul din ocupaţii pasagere, ponderea serviciilor în structura PIB este aproape egală cu aceea a ţărilor dezvoltate. Gradul redus de diversificare a ramurilor generează rigiditate, capacitate redusă de adaptare la cerinţele economiei moderne.

  1. nivelul scăzut al veniturilor este în dezacord cu satisfacerea necesităţilor elementare ale populaţiei. Acesta este urmarea gradului redus de dezvoltare a producţiei, comparativ cu acela al ţărilor dezvoltate şi cu posibilităţile ştiinţei contemporane şi se referă la capacitatea restrânsă de prelucrare eficientă a resurselor naturale şi de ocupare a forţei de muncă, un pluralism tehnologic care cuprinde o multitudine de tipuri de tehnici şi tehnologii, de la cele arhaice la cele avansate, la insuficienţa infrastructurii sub forma reţelelor de drumuri, căi aeriene, mijloace de aprovizionare cu apă şi energie a populaţiei, o logistică înapoiată a învăţământului, culturii, ocrotirii sănătăţii, cercetării ştiinţifice etc.
  2. decalajele privind starea populaţiei sunt imense. Astfel, creşterea demografică a ţărilor

subdezvoltate este excesiv de mare. În ultimii 50 de ani aceasta a cunoscut o adevărată explozie, ritmul mediu al creşterii populaţiei fiind de 2,5% faţă de 1% în ţările dezvoltate. Ponderea populaţiei ocupate în agricutură, în totalul populaţiei active, variază între 65%-83% comparativ cu 5-22% în ţările dezvoltate. În aceste ţări rata aflabetizării coboară la 17% în Mali, 13% în Burkino Faso şi 12% în Somalia.

  1. capacitatea ştiinţifică şi tehnologică indică un grad şi mai pronunţat al rămânerii în urmă

a acestor ţări: 10% din numărul savanţilor şi cercetărilor, 5% din parcul mondial de aparatură electronică pentru prelucrarea datelor, 3% din totalul mondial de brevete şi invenţii şi 1% din producţia de circuite imprimate revin la 82% din populaţia mondială ţărilor subdezvoltate.

  1. coexistenţa mai multor tipuri de economie îmbrăţişează atât sectorul natura, cât şi economia de piaţă mixtă (mica producţie de mărfuri) şi economia de piaţă intensivă (în

sectoarele moderne). Dezvoltarea economică are un pronunţat caracter extensiv şi de dependenţă de "factorul extern", de participare la sensibilitate deosebită faţă de evoluţia economică mondială de efectul destabilizator al oscilaţiilor ciclice ale diviziunii mondiale a muncii. Ea înregistrează o dependenţă faţă de ţările dezvoltate a amplificat problema datoriei externe a ţărilor nedezvoltate. Utilizarea acestor credite, cu predilecţie pentru consumul imediat, ca şi practicarea unor dobânzi ridicate, transformă creditul internaţional într-o frână a dezvoltării.

  1. f) existenţa unor sisteme economice şi a unor structuri eterogene se găsesc într-o permanentă ajustare, consolidare şi tranziţie. Aceste sisteme economice pluraliste constau în economia naturală, de schimb şi de comandă, care se împletesc cu existenţa a numeroase forme şi tipuri de proprietate. În ţările cele mai subdezvoltate predomină gospodăria patriarhală, obştească, în care organizarea de tip liberal şi feudal se îmbină cu economia naturală şi de subzistenţă. În altele, rolul statului în economie a făcut să apară sistemul economiei mixte.

Profesorul J.K.Galbraith distinge trei variante majore în economia subdezvoltată: varianta I, caracterizată prin lipsa unei baze culturale minime (Africa subsahariană); varianta II, dominată de structuri sociale retrograde şi sclerozate (America Latină, Iran, Irak, Siria) şi varianta III, care particularizează o dispoziţie accentuată a factorilor de producţie, de exemplu, între numărul foarte mare al populaţiei şi suprafaţa de pământ cu totul insuficientă (India, Indonezia, Pakistan).

Lumea subdezvoltată poate prezenta unele trăsături generale ca: dominaţia externă asupra finanţelor, economiei şi tehnicii, vulnerabilitatea ei în comerţul internaţional, povara crescândă a datoriei externe, destructurarea ramurilor economice şi dezarticularea agriculturii, ca urmare a dependenţei de ţările din Nord, şi inflaţia.

Loading...