După cel de al doilea război mondial s-au creat numeroase organisme internaţionale care îndrumă, finanţează şi organizează acţiuni în favoarea dezvoltării agriculturii în ţările în curs de dezvoltare, mobilizează comunitatea internaţională pentru apărarea securităţii alimentare, elaborează programe în vederea păstrării echilibrului ecologic, reglementează schimburile internaţionale. Cele mai multe dintre acestea sunt instituţii specializate ONU.
Organismul internaţional principal de sprijinire şi îndrumare a colaborării în domeniul agriculturii este Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).
Actul constitutiv al FAO (1945) arată că scopul acestui organism este de a sprijini comunitatea internaţională pentru:
- ameliorarea nivelului de nutriţie şi a condiţiilor de viaţă din ţările aderente;
- creşterea randamentului producţiei şi a eficienţei repartiţiei tuturor produselor alimentare şi agricole;
- ameliorarea situaţiei populaţiei rurale;
- dezvoltarea economiei mondiale şi eliberarea omenirii de foamete şi subnutriţie.
Actul de constituire a FAO a fost semnat de 42 de guverne în cadrul primei Conferinţe (16 octombrie 1945 la Quebec), când i s-a conferit rolul de organizaţie specializată a ONU, calitate care îi dă dreptul de autonomie şi colaborare cu alte instituţii specializate prin intermediul Consiliului Economic şi Social ONU (CES). În prezent numărul ţărilor membre FAO este de 158, cărora li se adaugă membrii asociaţi.
F.A.O. îndeplineşte funcţii informative, organizatorice şi tehnice-operative. Organul suprem de conducere este Conferinţa, care se întruneşte o dată la doi ani. Din organigrama funcţională face parte şi Consiliul FAO, compus din reprezentanţi ai 49 de state membre, aleşi pe trei ani. Pe lângă Consiliul FAO funcţionează mai multe Comitete specializate şi Comisii pe domenii şi regiuni geografice.
Coordonarea activităţii curente se realizează de Secretariatul FAO, compus din 300 de persoane, în frunte cu Directorul General, ales pe şase ani.
Sursele de finanţare ale FAO provin din bugetul propriu şi din sumele alocate în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), precum şi din mijloacele unor instituţii specializate ale ONU, ca Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi alte organizaţii internaţionale.
FAO este principalul executor al unor programe din cadrul PNUD, finanţarea serviciilor sale o face BIRD.
Principalele activităţi desfăşurate de FAO se realizează în cadrul "Programului ordinar" şi a unor activităţi sau programe speciale, cum ar fi:
- Campania împotriva foametei în perioada 1960 - 1970;
- Programul Alimentar Mondial (PAM);
- Numeroase programe de cooperare UNICEF[1], BIRD, ONUDI[2];
- Planul Indicativ Mondial (PIM) pentru ţările din lumea a treia;
- Programul FAO-PNUD;
- Programul Tehnic şi Economic(PTE) aprobat de Conferinţa FAO din 1989.
Un rol important în reforma structurilor agricole şi a eradicării foametei îl au Fondul Internaţional al Dezvoltării Agricole (FIDA) şi Consiliul Mondial al Alimentaţiei (C.M.A).
Pe lângă FAO, FIDA, există şi organisme neguvernamentale create pentru a implementa proiecte pe termen lung în ţările în curs de dezvoltare. Exemple în acest sens sunt:
- Afrique Veste,
- SOS Faim,
- Euron Aid,
- Bread for the World.