1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Printre problemele globale ale contemporaneităţii se numără şi problema energetică. Acest fapt este determinat de natura energeticii şi locul ei în viaţa economică şi politică a fiecărei ţări, în progresul ştiinţei şi tehnicii, în relaţiile economice internaţionale. Creşterea intensităţii energetice a muncii în toate domeniile este o condiţie a sporirii productivităţii şi atractivităţii acesteia.

Energetica ca ramură de producţie se dezvoltă deosebit de rapid. Odată cu creşterea populaţiei, extinderea cerinţelor şi producţiei, sporeşte consumul global de energie. Conform Băncii Mondiale, în perioada 1970-2004 populaţia pe glob a crescut cu 21%, PIB-ul global în preţuri curente - cu 90%, iar consumul mondial de energie - cu 31,5%.

Specialiştii atestă, că este puţin probabil că rata de creştere a producţiei şi consumului energiei în perioada apropiată de timp se va modifica esenţial, dar analizînd tendinţele pe piaţa energetică globală, constatăm, că pe măsura dezvoltării proceselor de globalizare, problema asigurării cu energie pe plan mondial se agravează. In prezent circa 85% din recurse consumate constituie resursele de combustibil neregenerabile (petrol, gaze naturale, cărbune, materiale nucleare), care sînt epuizabile şi a căror extracţie devine din ce mai dificilă şi costisitoare. Descoperirea de noi zăcăminte nu acoperă resursele consumate. Conform estimărilor, la sfîrşitul anului 2007 rezervele de petrol sînt în stare să asigure consumul timp de 137 ani, cele de gaze naturale - 42 de ani, de cărbune - 60 ani.

Experţii apreciază, că livrările globale pe piaţa mondială a principalului agent energetic - petrolul - vor atinge nivelul limită în apropiaţii 10 ani. Din aproximativ 100 de state, ce extrag petrol, la limita volumului maxim de producţie se află 66, printre care SUA şi Rusia, 10 ţări de acum au depăşit-o (Marea Britanie, Norvegia, Canada), altele se vor apropia de limită în 25 de ani. In 2007, pentru prima dată, după anul 2002, extracţia mondială a petrolului nu s-a majorat, ci s-a redus cu 0,2%, inclusiv din cauza restricţiilor OPEC.

Totodată, consumul mondial al resurselor energetice a crescut în 2002-2007 cu 16,5% , comparativ cu 6,9% în cei 5 ani precedenţi, ca urmare a creşterii consumului în China cu 76%, India - 31%, Brazilia - 18%. In China consumul de energie depăşea creşterea PIB-ului de 1,5 ori, ca urmare a dezvoltării producţiei energofage (metale feroase, aluminiu, hîrtie etc), precum şi a sporirii bunăstării populaţiei, care achiziţiona rapid automobile. In anii 2005-2007 în această ţară au fost vîndute circa 22 mln. de automobile (o treime din producţia mondială anuală), respectiv, a crescut cererea la carburanţii pentru motoare.

Analizînd situaţia pe diferite grupe de ţări, constatăm, că în a.2002-2007 consumul de energie în ţările în curs de dezvoltare a crescut cu 40%, iar în ţările dezvoltate - doar cu 3.8%. In acelaşi timp, datorită succeselor înregistrate în economisirea resurselor energetice, paralel cu creşterea PIB-ului, a avut loc o reducere absolută a consumului de energie, de exemplu, în Germania - cu 5,8%, Marea Britanie - cu 2,7%, Elveţia - 2%.

Adoptarea măsurilor de economisire a energiei în ţările OCDE a contribuit la creşterea PIB-ului mediu mondial, calculat la utilizarea 1 kg de combustibil în echivalent petrolier, în 1990-2003 de la 3,9 la 4,7 dolari.

In economia mondială principalele sectoare consumatoare de energie sînt cel industrial, de transport, locativ şi comercial. Conform Agenţiei Internaţionale de Energetică (AIE) în 2007 structura consumului energiei se caracteriza prin următoarele date (%):

Industrie -32%;

transport - 29%;

sectorul locativ - 21%;

comerţ - 18%.

Intr-o perspectivă scurtă cea mai mare parte a nevoilor din aceste sectoare ale economiei mondiale în resurse energetice va fi acoperită pe seama surselor neregenerabile de energie. Conform estimărilor, către anul 2030 cererea la resurse energetice, care în proporţie de 80% se vor produce cu utilizarea combustibilului mineral, va spori de peste 1,5 ori.

In ultima perioadă de timp zăcămintele de hidrocarburi pe glob se micşorau din motive naturale. Faptul, că în principalele regiuni extractive volumul maxim de extracţie este atins sau este foarte aproape nu înseamnă epuizarea rezervelor de petrol, dar a apărut necesitatea de a exploata zăcămintele greu accesibile, de a mobiliza surse de soiuri de petrol mai grele (gresie petrolieră, şisturi). Experţii sînt de părerea, că expiră perioada petrolului ieftin.

După ce în anul 2007 a crescut dezechilibrul dintre majorarea consumului de energie (cu 2,4%) şi producerea de resurse energetice (cu 1,4%), preţurile la petrol, gaze şi cărbune, spre mijlocul anului 2008, au sporit considerabil. Astfel, preţul petrolului, depăşind de 2 ori nivelul anului 2007, s-a apropiat de nivelul 145 de dolari barilul.

Nivelul înalt al preţurilor la combustibil a generat confruntarea concurenţială a acestora cu preţurile la produsele agricole, la fel, a intensificat procesele inflaţioniste, contribuind la acutizarea crizei financiare mondiale, ce începea să se declanşeze. Căderea bruscă a preţurilor la petrol în a doua jumătate a anului 2008 a agravat problemele financiare. In perioada 10 iulie - 10 octombrie 2008 preţul spot la petrolul cu marca Brent a scăzut de la 143 dolari barilul la 75 dolari barilul, iar spre decada a treia a lunii octombrie - pînă la 66 dolari barilul, adică mai mult de două ori.

Este de remarcat, că la un nivel înalt (de 6 ori mai mare decît în 2003) s-au stabilizat preţurile la concentratul de uraniu. Unele ţări, cu resurse energetice limitate (Franţa, Suedia. Finlanda, Lituania), se orientează spre energetica atomică. In prezent şi alte ţări, în special, India, China, încep să-şi extindă capacităţile energetici atomice. Işi modernizează resursele energetice Canada, este în examinare programul de construcţie de noi reactoare în SUA. Conform estimărilor, în lume sînt în exploatare 436 blocuri ale centralelor atomice şi se construiesc 34 (în SUA funcţionează 104 reactoare, în Franţa - 59, în Japonia - 55, în Rusia - 31). Dar companiile extractive de uraniu produc doar circa 46 mii tone de oxid de uraniu anual, în timp ce nevoile pe plan mondial echivalează cu 76 mii tone. Cantitatea ce lipseşte este acoperită pe seama stocurilor din depozit, precum şi a uraniului secundar ce se extrage din armament, şi care va fi în stare să acopere nevoile, aproximativ, timp de 8 ani.

La scară globală, zonele de producere a resurselor energetice şi cele de consum, în mare, nu coincid. Producerea este concentrată astfel, încît în anul 2007, pe seama a celor mai mari 10 ţări producătoare de fiecare tip al resurselor energetice, reveneau 62% din extracţia mondială a petrolului, 65% - a gazelor naturale, 91% - a cărbunelui, 85% - a energiei atomice, 68% - a hidroelectroenergeticii. De aceea asigurarea energetică a majorităţii ţărilor depinde de sfera repartizării prin intermediul comerţului internaţional, care joacă un rol-cheie în securitatea energetică mai multor ţări.

În perioada anilor 2001-2007 ponderea petrolului extras, care a intrat în canalele comerţului internaţional a crescut de la 56,6% la 67,2%, iar a gazelor naturale - de la 19% la 26,6%.

În ce priveşte dimensiunile producerii şi consumului resurselor energetice, se evidenţiază trei ţări: SUA, China şi Rusia, printre care SUA sînt cel mai mare consumător de combustibil (în anul 2007 - 2,36 mlrd. tone de echivalent petrolier) şi neto-importator (peste 0,7 mlrd.), iar China este cel de-al doilea, după SUA, consumător (1,86 mlrd. tone de echivalent petrolier) şi din 2008 producător principal (1,66 mlrd. de tone echivalent petrolier), precum şi un cumpărător din ce mai important al resurselor energetice pe piaţa mondială (în 2007 - 0.2 mlrd. tone de echivalent petrolier).

Rusia, fiind un exportator tradiţional de resurse energetice, majora livrările de la începutul anilor'90 şi la exportul brut al tuturor tipurilor de combustibil în ultimii 7-8 ani este cel mai mare pe plan mondial neto-furnizor de resurse energetice, a căror surplus în 2007 a depăşit 570 mln. tone de echivalent petrolier. După Rusia, cei mai mari neto-exportatori sînt Arabia Saudită (circa 400 mln. tone de echivalent petrolier la export) şi Norvegia (190 mln. tone de echivalent petrolier).

În condiţiile resurselor energetice limitate pe plan intern, odată cu creşterea economică în multe ţări sporeşte dependenţa de livrările din exterior. Astfel, din 1997 pînă în 2007 ponderea totală a importului în asigurarea nevoilor celor 10 mai mari importatori a crescut de la 36 la 37,7%, în special, în SUA - de la 24 la 30%, India - de la 23 la 31%. Dependenţa de import a Japoniei, Republicii Coreea, Italiei, Spaniei, Taiwanului atinge 85%, Germaniei - 67%, Franţei - 55%.

Datele de mai jos ilustrează gradul de implicare a unui şir de ţări în comerţul exterior cu resurse energetice.

Importanţa pieţei externe pentru principalele ţări neto-exportatoare în anii 1997-2007 Principalele ţări Surplusul producţiei în raport Cota de producţie direcţionată

neto-

exportatoare

cu consumul (mln. t)

1997 2002 2006

2007

spre piaţa externă (%) 1997 2002 2006

2007

Rusia

344

420

564

571

36

39

45

45

Arabia Saud.

391

352

421

394

79

74

73

70

Norvegia

181

202

193

186

82

82

82

81

Australia

105

137

149

157

50

55

55

56

Canada

124

134

140

143

30

31

30

31

Iran

125

103

134

134

54

42

43

42

Algeria

99

114

128

127

79

80

79

78

Emir.Ar.Unite

109

98

124

119

71

67

68

66

Venesuela

155

129

123

113

72

66

64

61

Indonezia

87

88

114

103

51

46

51

47

Importanţa pieţei externe pentru principalele ţări neto-importatoare în a.1997-2007

Principalele ţări Insuficienţa producţiei în raport Cota de consum, acoperită de

neto-

cu consumul (mln.t.)

 

import (%)

   

importatoare

1997

2002

2006

2007

1997.

2002

2006

2007

SUA

-519

-636

-684

-714

24

28

29

30

Japonia

-411

-415

-430

-435

81

82

82

84

Germania

-213

-217

-222

-208

63

66

67

67

China

-44

-117

-177

-201

5

11

10

11

Rep.Coreea

-160

-175

-191

-200

89

85

84

86

Italia

-132

-147

-158

-157

80

84

86

87

Franţa

-132

-142

145

-141

55

55

56

55

India

-60

-87

-121

-127

23

28

32

31

Spania

-81

-108

-120

-125

72

80

82

83

Taiwan

-65

-71

-85

-104

87

72

76

90

 

Sursa: "BP Statistical Review of World Energy, June 2008".

 

În octombrie 2008, în Teheran, principalii furnizori de gaze naturale (Rusia, Iran, Qatar, ce dispun de circa 60% din rezervele mondiale) au ajuns la un acord principial despre formarea aşa-zisului OPEC al gazelor. Se aşteaptă, că va fi o organizaţie ce va activa permanent şi va asigura livrări stabile de agenţi energetici pe plan mondial, realizarea unor proiecte comune, care vor cuprinde toate etapele de realizare a gazelor naturale - de la investigaţii geologice şi extracţie pînă la transportare şi marketing în comun.

Mai multe ţări din Uniunea Europeană şi SUA se pronunţă împotriva creării unei asemenea organizaţii. Totodată, analiştii consideră puţin probabil, că structura pieţei gazelor, în prezent dispersată, cu tranzacţii pe termen lung corelate cu preţurile la petrol, va permite exportatorilor de gaze să manifeste o flexibilitate în stabilirea preţurilor şi să influenţeze piaţa asemenea participanţilor la OPEC.

În a.2007-2008 problemele globale de dezvoltare a energeticii, precum şi a securităţii energetice, a optimizării comerţului cu resurse energetice, a elaborării deciziilor colective se află în centrul atenţiei participanţilor pieţei energetice mondiale. Mai multe ţări ale lumii, de rînd cu tendinţa de a reduce consumul de energie (şi hidrocarburilor), dezvoltă activ domeniul surselor regenerabile de energie (SRE) şi perfecţionează producerea energiei cu utilizarea unor tipuri netradiţionale de combustibil (şisturi, hidraţi gazoşi, carburanţi hidrogenici etc).

În SUA, în decembrie 2007, a intrat în vigoare legea privind independenţa şi securitatea energetică, orientată spre dezvoltarea producerii energiei pe baza utilizării SRE. În acest context a fost reexaminată strategia şi tactica dezvoltării surselor alternative de energie. Specialiştii consideră, că în SUA există un potenţial semnificativ pentru utilizarea SRE, în special a masei biologice, energiei vîntului şi celei eoliene. In legătură cu schimbarea legislaţiei, Departamentul informaţiei energetice a reevaluat indicatorii de dezvoltare a sferei energeticii înspre majorarea ponderii surselor alternative de energie în balanţa energetică a ţării aproximativ cu 3% anual.

Modificările au atins şi dispoziţia „Corporate Average Fuel Economy" („CAFE") în partea ce vizează consumul combustibilului de camioane uşoare care spre a.2020 nu trebuie să depăşească 7litri/100 km. In februarie 2008 Departamentul pentru protecţia mediului din SUA a schimbat cerinţele standardului „Renewable Fuel Standard" („RFS"), în conformitate cu care în 2008 mixul tradiţional de combustibil realizat la staţiile de alimentare cu combustibil trebuie să conţină nu mai puţin de 7,8% carburanţi biologici. „ERA" a elaborat, de asemenea, noi cerinţe tehnice faţă de aparate electrice şi a introdus o siglă specială „Energy Star", pentru dispozitivele care satisfac cerinţele de eficienţă energetică contemporană. Au fost determinaţi parametrii respectivi pentru televizoare, aparate de iluminat, iar pentru maşinile de spălat, în afară de normativul de economisire a energiei, a fost stabilit indicatorul consumului de apă. Organizaţiile de stat sînt obligate să procure pentru nevoile sale de producţie doar aparate nepoluante şi energo-eficiente.

Conform datelor Ministerului energeticii al SUA în anii 2015-2038 cerinţele mai drastice faţă de standarde vor permite de a economisi 0.26 x 1015 unităţi termice britanice (UTB) , ce corespunde consumului mediu anul de energie de către 2,5 mln. menaje din SUA. Totodată în perioada respectivă emisiile nocive în atmosferă pot fi reduse: CO2 - cu 7,8 mln tone, SO2 - cu 1,8 mii tone, oxid de azot - cu 9,2 mii tone. In ţară au fost elaborate normative noi în construcţia şi exploatarea edificiilor. In 2007 circa 4,1 mii de clădiri şi construcţii industriale au primit sigla „Energy Star".

In conformitate cu prognozele revizuite „EIA" în SUA în această perioadă de timp producerea etanolului din porumb va creşte în medie cu 4,3% anual şi va atinge către a 2030 8,1x1015 UTB, ce depăşeşte cu 47% parametrul preconizat iniţial. Producerea combustibililor biologici din alte categorii de materie primă vegetală în 2030 va constitui circa 2,5 x 1015 UTB, ce corespunde unei rate medii de creştere anuală de 4,4%-

Se aşteaptă, că rata de creştere a producerii energiei electrice cu utilizarea SRE poate constitui în medie 2% anual şi în 2030 vor fi produse 558 mlrd. kWt/oră. In special se va utiliza energia apei, masa biologică, precum şi energia vîntului şi cea eoliană. După modificarea legislaţiei, specialiştii „EIA" prognozează extinderea aplicării energiei geotermale, utilizate pentru producerea energiei electrice. De aceea, pentru a.2030 în „Energy Outlook 2008" indicatorul ce determină cantitatea energiei electrice, fabricate cu utilizarea acesteia a fost reevaluată în direcţia majorării cu 88%.

In Japonia, în conformitate cu recomandările Comitetului Consultativ pentru energetică şi resurse naturale, guvernul adoptă măsuri pentru creşterea eficienţei energetice a economiei, pentru ca în 2030 acest indicator să crească cu 30-40% comparativ cu anul 2004. In 2000 a fost adoptată legea despre utilizarea raţională a energiei, Mai mult, în toate ramurile economiei se vor adopta măsuri de reducere a costurilor energetice conform planului „Voluntary Action Plan on the Enviroment", care deocamdată are un caracter indicativ.

Japonia este dispusă să dezvolte sfera surselor alternative de energie în scopul micşorării consumului de hidrocarburi şi reducerii emisiei de bioxid de carbon în atmosferă. Specialiştii consideră, că pentru producerea combustibilelor de alternativă este necesar de a utiliza materii prime, neutilizabile în fabricarea produselor alimentare, deoarece în ţară se produc doar 40% din produsele alimentare consumate de populaţie.

Actualmente, în conformitate cu normativele „ETBE", benzina comercializată la staţiile de alimentare conţine 3% de etanol biologic In scopul asigurării garantate a ramurii cu etanol biologic în Japonia a fost creată întreprinderea „Brazil - Japan Etanol", a cărei obiectiv constă în organizarea livrărilor acestui tip de agent energetic din Brazilia, în volum de circa 200 mii l anual. Mărind importul de etanol biologic ţara soluţionează şi problemele în ramura transportului, perfecţionînd infrastructura respectivă şi motoarele cu ardere internă. Atunci cînd propria producţie a combustibilului biologic va atinge dimensiuni industriale, segmentul consumului final al acestuia va ava un nivel adecvat de dezvoltare.

In ţările UE, conform specialiştilor, există trei sectoare importante, ce dispun de potenţial considerabil pentru reducerea consumului energiei, şi anume cel al transportului (necesită circa 173 din energia consumată în UE), exploatarea edificiilor, precum şi nemijlocit, sectorul de producere a energiei.

In sectorul transportului se propune introducerea unor rate de impozite preferenţiale pentru posesorii de automobile cu consum redus de combustibil, precum şi unui şir de măsuri de susţinere a producătorilor de automobile cu un nivel redus de emisii nocive.

Conform datelor Comisiei economice, construcţiilor şi exploatării edificiilor revin circa 40% din consumul energiei în UE In scopul majorării eficienţei energetice specialiştii propun de a extinde aplicarea noilor tehnologii, de a modifica cerinţele tehnico-normative de bază, inclusiv referitoare la încălzirea şi iluminarea edificiilor industriale şi locative. Tehnica casnică şi de birou şi aparatele de iluminare urmează să aibă un consum redus de energie. Vor fi reexaminate şi cerinţele faţă de aparate, dispozitive şi materiale, în scopul economisirii energiei termice (robinete, geamuri, garnitura edificiilor etc). Se apreciază, că aceste măsuri vor permite de a economisi pînă la 45 mlrd euro anual., iar consumul de energie în sectorul imobiliar se va reduce cu 30%.

In Bonn se preconizează crearea Agenţiei Internaţionale pentru surse renovabile de energie „Internationale Agentur fuer Erneuenbare Energien" - „Irena", în scopl extinderii utilizării SRE pe glob. Asemenea propuneri au fost înaintate şi de Asociaţia europeană a energeticii regenerabile („Eurosolar"). Şi-au manifestat interesul faţă de acest proiect circa 60 de state, printre care SUA, Rusia, Marea Britanie, Franţa, Germania, Japonia, Australia, Canada, Brazilia, Argentina, India ş.a.

Este destul de evident, că în ţările UE, cultivarea pe suprafeţele agricole a culturilor necesare pentru producerea combustibilului biologic, influenţează negativ volumul de fabricare a produselor alimentare şi duce la deficitul alimentaţiei în multe ţări ale lumii. In prezent în ţările UE, pentru cultivarea materiilor prime utilizate în producerea de combustibil biologic sînt ocupate 17% din terenuri agricole.

Pentru a majora pînă la 10% conţinutul de combustibil biologic într-un mix cu combustibil tradiţional în a.2020 (în prezent acest indicator este de 2%), suprafeţele destinate culturilor agricole tehnice urmează să fie mărite cu 10%, ce poate să ducă la scumpirea produselor alimentare. Mai mult, la producerea de combustibil biologic se utilizează o cantitate considerabilă de energie, ceea ce reduce efectul pozitiv de pe urma folosirii combustibilului alternativ.

In Germania dezvoltarea tehnologiilor energofobe este una din sarcinile principale a guvernului federal în domeniul energetic. In 2007 intensitatea energetică a PIB-ului (o tonă de echivalent petrolier, ce revine la producţia fabricată în valoare de 1000 dolari) constituia 0,18 tone de echivalent petrolier. Pe parcursul a doi ani se preconizează de a mări cu 2 mlrd. euro volumul de finanţare a cercetărilor în domeniul tehnologiilor energofobe şi surselor alternative de energie.

Cu ritm rapid în Germania se dezvoltă sfera surselor alternative de energie. Spre 2020 analiştii prognozează creşterea ponderii SRE în producerea energiei primare la 16-20%. Din 2000 în Germania funcţionează legea „Das Erneuerbare-Energien-Gesets" („EEG"), care reglementează ordinea achiziţiilor şi realizării energiei electrice, în conformitate cu care posesorii de dispozitive ca produc energie electrică cu ajutorul SRE, au posibilitatea de a se conecta la reţele generale pentru a comercializa energia electrică produsă, precum şi pentru recepţionarea ei din reţeaua generală în caz de necesitate.

In Marea Britanie în 2007 a fost aprobată o nouă strategie energetică „White Paper", ce preconizează majorarea către 2020 a ponderii energiei fabricate cu ajutorul SRE (în special pe seama utilizării energiei vîntului, solare şi a apelor), pînă la 9% a producerii totale de energie, iar costurile realizării programei pot constitui 4 mlrd. lire st. Dar unii analişti consideră, că către 2020 ponderea SRE în balanţa energetică a ţării nu va depăşi 5%.

In Italia rezervele potenţiale ale energiei geotermale sunt cele mai mari din Europa Occidentală.. De exemplu, potenţialul apei este apreciat la 105 TWt/oră anual. Din care 65 TWt/oră sunt tehnic realizabile. Cu utilizarea energiei geotermale în 2005 au fost produse 5324 GWt/oră de energie electrică şi 8916 TJ de energie termică. Din 2006 la staţiile de alimentare auto conţinutul de combustibil biologic în combustibilul tradiţional este stabilit la 0,83%, iar către 2010, în conformitate cu cerinţele UE poate să atingă 5,75%.

Guvernul Italiei stimulează atragerea de investiţii în domeniul SRE. Compania energetică „Enee", un monopolist de stat, planifică în perioada pînă în a. 2011 să investească în sectorul SRE circa 4,1 mlrd dol din care 3,3 mlrd - în construcţia capacităţilor de producere a energiei electrice.

In Grecia consumul de energie electrică creşte, în medie, cu 4-5% anual. In scopul realizării Directivei UE (din 2001) privind majorarea pînă la 20% a ponderii SRE în producerea energiei electrice, parcurile cu instalaţii de vînt cu capacitatea totală 4 GWt ar putea fi construite către anul 2010.

In 10 ani în scopul extinderii producerii de energie electrică cu suportul dispozitivelor de vînt Grecia preconizează să investească 4 mlrd euro, din care 40% pot fi alocate de UE.

In America de Sud producţia de combustibil biologic creşte în Brazilia, Argentina, Peru, Columbia. In aceste ţări se realizează programe de extindere a producerii şi exportului de combustibili alternativi.

Brazilia dispune de circa 72 mln.ha terenuri agricole. Obiectivele de dezvoltare pe termen lung prevăd majorarea acestui indicator de două ori. În prezent 5% din aceste terenuri agricole sunt ocupate de plantaţiile trestiei de zahăr pentru producerea de etanol, a cărui volum de producţie a constituit în 2007 20 mlrd.l. In 2010 acest indicator poate creşte pînă la 30 mlrd.l. Acum cîţiva ani cererea internă la combustibil biologic creşte, în medie, cu 10% anual. În prezent circa 20% din automobile mai vechi au echipamente respective, iar mijloacele noi de transport sînt completate cu 90%.

Ramura continuă să atragă investiţii importante, care, conform aprecierii guvernului ţării, ar putea atinge 8 mlrd.dol. în 2010. Sporirea producerii energiei biologice stimulează creşterea preţurilor interne la mărfuri alimentare. Astfel, în 2008 boabele de soia s-au scumpit cu 168% în raport cu anul 2007. În aprilie 2008 preţul la orez a crescut cu 21%.

Argentina se plasează pe locul trei, după Brazilia şi SUA la producerea de combustibil biologic, care se fabrică, în special din boabe de soia. În conformitate cu o lege nouă, în 2010, ponderea combustibilului biologic în carburanţi diesel, realizaţi la staţiile de alimentaţie combustibil auto, va creşte pînă la 5%, ce va permite de a spori consumul intern a combustibilului alternativ de peste 3 ori - pînă la 700 mln.l.

În ţările asiatice cu un ritm rapid se dezvoltă energetica vîntului şi producerea de energie cu suportul masei biologice. Experţii consideră. Că către 2010 capacităţile instalate a turbinelor de vînt ar putea atinge 4 GWt, iar în 2020 - 30-40 GWt.

În 2006 în China a intrat în vigoare legea privind SRE. Ea prevede creşterea producerii de energie electrică din SRE (masa biologică, energia vîntului, soarelui, geotermală, a mareelor). Susţinerea întreprinderilor din sfera SRE se face în trei direcţii: finanţarea firmelor din fondul guvernului de dezvoltare a energeticii renovabile, împrumuturi preferenţiale, acordate de alte instituţii financiare, avantaje fiscale. Se aşteaptă, către a.2020 ponderea SRE în balanţa energertică a ţării, va atinge 12%.

În Republica Coreea în anul 2008 guvernul a examinat planul de reducere a consumului hidrocarburanţilor în cele mai energofage sectoare ale economiei, elaborat de Ministerul economiei ştiinţifice („Ministry of Knowledge Economy" MKE) în scopul diminuării dependenţei ţării de importul agenţilor energetici. Cel mai mare consum de energie în Republica Coreea îl înregistrează asemenea ramuri ca petrochimică, chimică, electrotehnică, textilă, construcţia de automobile şi nave, producţia hîrtiei şi celulozei. Conform planului, aceste ramuri în 2008-2012 vor putea să economisească 1.9 mln. tone de echivalent petrolier al hidrocarburilor, ceea ce corespunde cu 7,5% a consumului de petrol şi gaze naturale în anul 2007. Cel mai mare potenţial, 510 mii tone de echivalent petrolier este determinat în industria textilă şi de confecţii.

India în 2004 a fost plasată pe locul trei pe plan mondial după rata de introducere în expoloatare a dispozitivelor de vînt,a căror capacităţi au crescut cu 875 MWt după Spania (2061 MWt) şi Germania (2019). SUA la acest indicator se află pe locul patru - 371 MWt. În India se realizează Programul de stat de dezvoltare a energeticii naţionale, în conformitate cu care către a .2012 capacităţile energetice vor spori pînă la 200 mii MWt, inclusiv în energetica vîntului - la 10 mii. În perspectiva pe termen lung capacitatea totrală a dispoziţiilor energetice de vînt ar putea atinge 45 mii MWt. Compania indiană „Suzlon" se află printre primele se află printre primii zece furnizori mondiali ai turbinelor de vînt, cu ponderea de 4% pe piaţa mondială. Stimularea dezvoltării surselor regenerabile de enenrgie şi economisirii energiei în India se realizează prin acordarea de avantaje fiscale.

Astfel, în ultima perioada de timp pe piaţa mondială energetică în condiţiile unor preţuri instabile la hidrocarburi şi creşterea costurilor companiilor extractive se manifestă tendinţă de creştere a competitivităţii surselor alternative de energie concomitent cu tendinţa mai multor ţări ale lumii de a reduce consumul de energie.

O particularitate a a.2007-2008 a fost confruntarea pe piaţa concurenţială a două domenii de bază a economiei mondiale - energeticii şi agriculturii., deoarece utilizarea materiei prime agricole pentru producerea tipurilor alternative de combustibil a devenit mai atractivă din cauza creşterii rentabilităţii de producere a combustibilului biologic, care se stimulează în mai multe ţări (SUA, ţările UE, Brazilia) prin avantaje fiscale, subvenţii directe, credite preferenţiale, precum şi cerinţele utilizării obligatorii. In 2007­2008 SUA cu o pondere peste 40% în producţia mondială de porumb, circa % din roadă au folosit în producerea de etanol, în timp ce cantitatea combustibilului biologic produs a constituit doar 3% a benzinei consumate. In Brazilia în acest scop a fost utilizată aproape o jumătate din toată roadă a trestiei de zahăr. In Brazilia peste 90% din tot parcul de automobile au posibilitatea tehnică de a utiliza etanol amestecat cu benzină în calitate de combustibil pentru motoare, pe cînd în SUA - 12%.

Spre deosebire de continentul american, în ţările UE, în special în Franţa şi Germania din culturile agricole se produce cu precădere combustibil biologic-diesel. In 2005 în volumul combustibilului utilizat ponderea lui constituia 1,4%, iar către a.2020 în UE acest indicator ar putea fi de 10%.

Pe plan mondial în 2005-2007 producerea combustibilului biologic a crescut de 3 ori, pînă la 8,5 mln.tone, din care circa 60% sunt produse în UE. O astfel de utilizare amplă a materiilor prime în scopuri industriale a dus la micşorarea rezervelor de cereale la cel mai scăzut nivel înregistrat în ultimii 20 de ani. Gazeta „The Gardian" din 5 iulie 2008 făcînd referinţă la raportul special al Băncii Mondiale a menţionat, că „recenta creştere a producţiei combustibilului biologic a condus la creşterea preţurilor mondiale la produse alimentare cu 75% în raport cu 2005. Creşterea economică în ţările Asiei şi subvenţiile pentru etanol în SUA, de asemenea, au contribui la creşterea preţurilor mărfurilor alimentare. In mod deosebit, acest fapt influenţează negativ cele mai nevoiaşe pături ale populaţiei, care cheltuiesc cea mai mare parte din bugetul său pentru alimentaţie. G.Bekker, laureat al Premiului Nobel estimează, că în condiţiile unei majorări a preţurilor la alimentaţie cu 1/3, nivelul de viaţă în ţările dezvoltate se reduce cu 3%, iar în cele sărace - cu 20%. In plus, creşterea preţurilor la hidrocarburi, ca o componentă de bază al produsului brut, a suscitat creşterea ratei inflaţiei.

CONCLUZII: In deceniile ce vor urma consumul global de energie va creşte şi în 2030 se va majora de 1,5 ori comparativ cu anul 2007. In viitorul apropiat nevoile crescînde în resurse energetice a economiei mondiale vor fi satisfăcute, în mare, pe seama surselor neregenerabile de energie, dar perioada hidrocarburilor ieftine este pe sfîrşite.

In acest context mai multe ţări ale lumii, de rînd cu tendinţa de a reduce consumul de energie şi hidrocarburi, contribuie la dezvoltarea surselor alternative de energie. Instabilitatea preţurilor la agenţii energetici tradiţionali şi necesitatea protecţiei mediului au condus la creşterea atenţiei din partea reprezentanţilor puterii de stat, cercurilor de afaceri societăţii civile pentru domeniul surselor alternative de energie. Într-un şir de ţări se introduc măsuri legislative eficiente vizînd stimularea cercetărilor ştiinţifice şi utilizarea practică a surselor energetice alternative.

Creşte competitivitatea surselor alternative de energie. În balanţa energetică mondială creşte ponderea a SRE, ca energia apei, masa biologică, energia vîntului, energia soarelui. Un salt calitativ în dezvoltarea surselor energetice alternative este posibil odată cu crearea tehnologiilor industriale de utilizare a hidrocarburilor şi hidraţilor gazoşi.

Loading...