1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Ca rezultat al intensificări activităţilor economice cu impact direct asupra mediului înconjurător, în a 2-a jumătate a secolului XX, pe plan mondial s-a agravat foarte mult starea mediului, aceasta situaţie conducând la apariţia unei crize ecologice globale. Criza ecologică actuală prin conţinutul şi consecinţele sale a dobândit un caracter planetar, find cea mai cuprinzătoare dintre toate crizele de orice fel cunoscute în istorie, cea mai profundă prin conţinutul său şi cea mai gravă prin consecinţele sale. Starea critică a mediului ambiant dintr-o regiune, ţară, macroregiune sau chiar din întreaga lume a fost generată de utilizarea iraţională a resurselor naturale, de poluarea excesivă a aerului, apelor, solurilor, resurselor biologice, de creşterea volumului de deşeuri şi reziduuri industriale.

Până la mijlocul secolului XX impactul antropic asupra mediului înconjurător era moderat, iar crizele ecologice aveau cu precădere un caracter local. După cel de-al doilea război mondial, odată cu creşterea presiunii demografice şi economice, în special cu industrializarea masivă, crizele ecologice au început să se multiplice, să afecteze regiuni întregi, pentru ca la finele secolului XX, începutul secolului XXI să apară simptoamele unei crize ecologice globale, manifestată prin expansiunea zonelor deşertice, epuizarea resurselor naturale, reducerea biodiversităţii, extinderea găurii de ozon, încălzirea atmosferei, creşterea excesivă a poluării apelor şi aerului, inclusiv a Oceanului Planetar etc.

Problema ecologică a devenit una globală, dat fiind faptul că aceasta vizează toată populaţia globului, iar manifestarea critică a componentelor de mediu (apă, aer, sol, lumea vegetală şi animală) afectează nu doar statele în care are loc impactul, ci întreaga comunitate internaţională. Se cere, prin urmare, un efort comun din partea comunităţii internaţionale pentru a redresa situaţia ecologică precară manifestată sub diverse forme şi cu intensităţi diferite. Criza ecologică a devenit în prezent un factor tot mai puternic de presiune în politica şi economia internaţională. Nici una dintre problemele globale, cu care se confruntă omenirea, nu prezintă un pericol mai mare pentru civilizaţia actuală decât cea ecologică. Existenţa acestei probleme la nivel global nu mai este pusă de nimeni la îndoială, la fel cum şi lipsa de perspectivă în continuarea căii „tehnocratice" de dezvoltare.

Situaţia ecologică dintr-o ţară, regiune, ecosistem, în funcţia de amploarea proceselor districtive, poate fi divizată în 6 tipuri : 1) satisfăcătoare - impactul negativ este la un nivel acceptabil şi nu depăşeşte limitele de restabilire; 2) conflictuală - problemele ecologice au un caracter local şi la o intervenţie adecvată pot fi soluţionate; 3) tensionată - se constată atunci când apar semnale ale problemelor ecologice; 4) critică - în cazul diminuării considerabile a unor indici cantitativi şi calitativi ai resurselor de mediu; 5) criză ecologică - care se constată în cazul în care sunt afectate grav mediul natural şi social; 6) catastrofală - atunci când situaţia ecologică se manifestă cu mare amploare, cu procese distructive ireversibile ale peisajelor naturale şi antropizate.

Deseori sunt confundate sau generalizaţi termenii problema ecologică şi criza ecologică. Vorbind despre problema ecologică avem în vedere, de regulă, una dintre problemele globale ale omenirii, care derivă din presiunea antropică asupra mediului înconjurător, iar criza ecologică se referă la intensitatea proceselor distructive asupra mediului natural sau uman. Conceptul „criza ecologică" este un diagnostic care atestă că planeta Pământ este într-o stare gravă sau foarte gravă.

Loading...