1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Globalizarea problemelor ecologice a determinat guvernele statelor lumii crearea structurilor statale şi a infrastructurii necesare asigurării unei securităţi ecologice. A fost creată baza legislativă care ar implementa legile cu caracter ecologic. În corespundere cu aceste deziderate au intervenit schimbări importante în activitatea industrială, aceasta ramură făcându-se „vinovată" de modificarea componentelor de mediu în cea mai mare parte, fiind cunoscută sub denumitrea de „tehnogeneză" (modificarea complexelor naturale sub activitatea activităţii productive a omului) şi/sau antropogeneza. În statele dezvoltate, spre exemplu, s-au redus considerabil activitatea de producere a oţelului, fontei, laminatelor, cimentului, consumul resurselor energetice. Au avut loc de asemenea modificări structurale importante în economie, renunţându-se treptat de la ramurile energofage şi materiofage, la micşorarea consumului de energie şi materii prime pentru o unitate de produs, la miniaturizarea produselor etc. S-a trecut la utilizarea tehnologiilor fără deşeuri, la prelucrarea deşeurilor şi reintroducerea în circuit a acestora. Cu toate aceste problemele ecologice nici pe departe nu pot fi considerate ca soluţionate din mai multe considerente. Mai multe activităţi economice poluante au fost transferate în ţările în curs de dezvoltare, care nu au deocamdată politici ecologice dure şi, în goana după investiţii, au acceptat desfăşurarea pe teritoriul lor a activităţilor cu un grad de poluare sporit. In mai multe state dezvoltate, dar în primul rând SUA, rămâne valabil model economic consumerist, fără a ţine cont de impactul asupra sănătăţii lor şi asupra securităţii ecologice.

Factorul ecologic la etapa contemporană devine unul determinant pentru dezvoltarea durabilă a statelor, dar şi a Terrei în ansamblu. Analiza situaţiei create conduce la ideea că în prezent este necesară crearea unui sistem complex de activităţi de utilizare raţională a resurselor, care ar exclude treptat apariţia situaţiilor de conflict. Economia trebuie să găsească aşa căi de dezvoltare fără a pereclita echilibrul sistemelor ecologice. Producţia trebuie să se dezvolte în corespundere cu restricţiile ecologice, să fie durabilă, să nu compromită cerinţele generaţiilor viitoare. Accentul trebuie schimbat de la lichidarea consecinţelor poluări mediului la căutarea căilor de preîntâmpinare.

Măsurile de protecţie a mediului înconjurător nu pot fi soluţionate de state aparte, ci prin conjugarea eforturilor întregii comunităţi internaţionale. Sistemul actual al cooperării ecologice internaţionale cuprinde aşa aspecte ca: colaborări interparlamentare în vederea elaborării legilor în domeniul protecţiei mediului, semnarea acordurilor internaţionale şi a convenţiilor pe probleme de mediu, realizarea comună a proiectelor de mediu, efectuarea comună a expertizelor ecologice, realizarea în comun a conferinţelor, forumurilor ecologice etc.

 

Loading...