1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Indiferent de poziţia din care este privită, globalizarea este însoţită şi de extindere la nivel mondial a crimei organizate, sub toate formele sale: comerţul ilegal cu substanţe stupefiante, traficul cu fiinţe umane, traficul cu armament etc.

In ceea ce priveşte conceptul de crimă organizată, putem spune că nu s-a ajuns încă la un punct de vedere comun al specialistilor, teoreticienilor şi practicienilor în domeniu, deşi preocupări în acest sens au existat înca din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, constituind subiect de interes şi în zilele noastre.

Desi crima organizata este un fenomen cunoscut, oamenii si-au format o idee falsa despre aceasta, partial din cauza definitiilor neclare si unghiurilor diferite din care s-a încercat abordarea teoretica a acestui fenomen.

Incercari în alcatuirea unei definitii pentru crima organizata apartin specialistilor din domeniile economic, juridic, politic, social, reprezentantilor mass media si responsabililor cu elaborarea strategiilor de prevenire si combatere a acestui fenomen.

Necesitatea elaborarii unei definitii unitare rezida din urmatoarele aspecte:

  • crearea unei viziuni de ansamblu asupra acestui fenomen, ceea ce implica o mai buna cunoastere a cauzelor, evolutiei si tendintelor sale;
  • delimitarea clara a conceptului de crima organizata de celelalte activitati ilegale;
  • identificarea tuturor formelor de manifestare a crimei organizate si legaturilor ce exista între acestea;
  • cunoasterea dimensiunilor si implicatiilor sociale si economice ale fenomenului;
  • delimitarea clara între ceea ce reprezinta crima organizata ca activitate ilegala si cea de grup cu preocupari criminale;
  • încriminarea unitara, atât în dreptul international, cât si în cel national, a activitatii infractionale specifice crimei organizate;

- armonizarea actiunilor practice si strategiei statelor angrenate în lupta împotriva crimei organizate, inclusiv în ceea ce priveste crearea unui cadru institutional eficient.

Lipsa unei definitii unitare si nedelimitarea clara a conceptului de crima organizata, poate duce uneori la imposibilitatea urmaririi membrilor unor retele criminale transnationale pe teritoriul altui stat, unde anumite activitati ilegale nu sunt incluse în sfera acestui tip de fenomen criminal.

De exemplu, plecând de la definitia americana potrivit careia crima organizata consta în exercitarea sistematica a unei activitati criminale pentru bani si putere", în urma unui studiu efectuat recent în Rusia, s-a apreciat ca din cele peste 5.000 de grupari criminale cunoscute în aceasta tara, numai 350 cores-pund definitiei de mai sus si ca doar 12-20 dintre ele formeaza mari carteluri6.

Probabil autorii studiului au considerat ca desi toate cele 5.000 de organizatii criminale actioneaza în scop patrimonial, nu au putut dovedi ca foar-te multe dintre acestea îsi propun ca obiectiv obtinerea unei pozitii dominante, de putere, atât în sfera criminala, cât si în cea social- politica.

Iata cum, pornind de la o anumita definitie, pot scapa sferei fenomenului crimei organizate, anumite activitati ilegale si structuri criminale, fapt ce poate avea consecinte directe asupra strategiei privind urmarirea interna si internationala, precum si a încadrarii juridice a faptelor din acest domeniu.

Tendinţe actuale ale economiei organizate.

O dată cu extinderea influentei organizatiilor criminale asistam la înflorirea economiei acestora, ceea ce implica necesitatea reinvestirii profitului excedentar, de regula, în ceea ce este definita uneori „economie speculativa". Astfel de investitii sunt favorizate de ,,noile tehnologii care permit o viteza fara precedent a miscarii banilor".

In contextul marilor prefaceri geo-politice, economice si sociale cu care se confrunta în prezent comunitatea internationala, crima organizata a capatat noi valente, extinzându-si aria de cuprindere si sfera de activitate la cote alarmante, motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii si în mod deosebit pentru cele ale caror economii se afla în proces de tranzitie, data fiind vulnerabilitatea sistemelor legislative si fragilitatea institutiilor democratice din aceste tari. Structurile crimei organizate s-au dovedit a fi mult mai mobile decât cele ale economiei formale, exemplul tarilor din Europa Centrala si de Est fiind concludent în acest sens. In primii ani ai deceniului '90, când abia se clarificau pozitiile politicienilor cu privire la privatizare, liberalizarea comertului si încurajarea investitiilor, structurile criminale se si instalasera definitiv, împartindu-si teritorii, însusindu-si resursele ,,fara stapân" si, mai ales, cautând sa acapareze puterea economica, dar si politica.

Prin activitatea lor, organizatiile criminale transnationale ameninta suveranitatea nationala si autoritatea statelor, valorile democratice si institutiile publice, economiile nationale, procesele de democratizare din tarile eliberate de sub regimurile totalitare. Aceste organizatii sunt flexibile, sofisticate, usor adaptabile si actioneaza dupa strategia companiilor multinationale, extinzându-si permanent aliantele si acordurile în scopul obtinerii unui acces mai larg la "know - how", la noile tehnologii si la mijloacele tehnice performante care sa le asigure o cât mai buna protectie fata de autoritati. Un teritoriu mai mare pentru crima organizata înseamna automat si realizarea unor profituri mai mari pentru economia acesteia, si implicit posibilitati mai mari în a "cumpara" bunavointa functionarilor statului, ascunderea produsului ilicit si spalarea veniturilor. Aliantele între organizatiile criminale se realizeaza rapid, fara contracte, garantii sau întelegeri scrise si parafate, iar lupta dura pe piata neagra duce la constituirea unor puternice concerne transnationale, cu zone de influenta bine stabilite. Extinderea crimei organizate la scara globala a creat necesitatea includerii în preocuparile prioritare ale autoritatilor din întreaga lume, a studierii, cunoasterii si colaborarii în organizarea unei reactii eficiente la aceasta. De asemenea, crima organizata si globalizarea acesteia a devenit tema de studiu pentru oamenii de stiinta din domeniile economic, juridic si psiho-social, precum si subiect de presa cu ,,priza" permanenta la public. 21.4. Structura crimei organizate contemporane

Sfera crimei organizate ca componentă a economiei subterane poate fi cu greu separată de celelalte activităţi care contravin legii, ceea ce face ca şi cuantificarea veniturilor realizate de structurile criminale organizate să fie dificil de obţinut. Statisticile veniturilor criminale se referă, în general, la întreaga gamă de activităţi ilicite.

Expresia „economie subterană" reprezintă o traducere din limba franceză, din „L'economie souterraine", titlul unei lucrări în care Pierre Pestieau analizează piaţa neagră, distileriile, contrabanda şi alte activităţi ilegale din timpul ocupaţiei germane.

În varianta engleză „The Subteranean Economy", a fost utilizată ca titlu al unui studiu de către economistul american Peter Gutman, publicat în anul 1977 în Financial Analyst Journal şi este echivalentă cu o altă expresie, „The Underground Economy", desemnând activităţi ilicite ca: jocurile ilegale de noroc, cămătăria, comerţul ilegal cu droguri etc.

Economia subterană este alimentată de o mare parte a activităţilor ilegale circumscrise sferei criminalităţii în general, respectiv cele care au un scop sau un rezultat patrimonial (furtul, delapidarea, evaziunea fiscală, corupţia, traficul cu autoturisme furate ş.a.). Prin scopul urmărit, respectiv obţinerea ilegală de mari câştiguri materiale, crima organizată este, în cvasitotalitatea sa, componentă a economiei ascunse.

Economia subterană reprezintă totalitatea activităţilor ilicite şi clandestine, prin care se obţin câştiguri materiale, precum şi sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi oricăror contribuţii datorate statului din activităţi aparent legale.

Din definiţia prezentată putem stabili şi principalele trăsături ale economiei subterane, respectiv:

  • componenta primordială data de scop sau rezultat;
  • caracterul de clandestinitate;
  • caracterul ilicit al acţiunilor indivizilor angrenaţi în activitatea aducătoare de venituri;
  • înglobarea a două componente, respectiv acele activităţi interzise de lege, aducătoare de venituri (traficul de droguri, traficul cu fiinţe umane, şantajul, orice formă de furt, cămătăria etc.), dar şi sustragerea de la controlul fiscal al statului a unor activităţi aparent paşnice, dar în esenţă ilicite (importuri de mărfuri la preţuri subevaluate, neînregistrarea producţiei de mărfuri realizate ş.a.). Simplificând enunţul celor două componente ale economiei subterane, putem spune că aceasta se compune din activitatea criminală şi frauda fiscală.

Bineînţeles că şi veniturile realizate de structurile crimei organizate cu filiale pe teritoriul mai multor state, sunt incomparabil mai mari şi au consecinţe mult mai grave asupra bugetelor statelor decât neînregistrarea unei facturi de mică valoare, de către comerciantul solitar.

Loading...