Inflaţia este un dezechilibru macroeconomic cu evidente manifestări pe fluxurile mondo-economice, care dezvăluie multiplele fracturi ale sistemului economiei de piaţă, prin fenomene reale de creştere durabilă a nivelului general al preţurilor de consum, deprecierea banilor, crize pe pieţele de capital şi ale muncii, diminuarea standardului de viaţă pentru numeroşi cetăţeni.
`Fenomen larg cunoscut, inflaţia continuă să rămână insuficient controlată, erodând resursele şi aşa limitate, ale creşterii şi dezvoltării economice.
Procesul inflationist a apărut cu mult înainte de cristalizarea economiei ca ştiinţă.
Fiind, înainte de toate un proces monetar, precizarea naturii inflaţiei se poate face în corelaţie cu formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii.
Din timpuri stăvechi, inflaţia s-a manifestat sub forma falsificării monedelor din metale preţioase, acest proces fiind cunoscut în prezent sub denumirea de inflaţie monetaro-bănească.
Elementele definitorii ale acestei inflaţii sunt:
- separarea conţinutului nominal al monedelor metalice mai mare de conţinutul lor real mai mic;
- transformarea existenţei – aur a monedei în aparerenţă –aur; aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine fără valoare deplină ;
- scăderea puterii de cumpărare a monedelor falsificate.
Inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur a fost cea de de-a doua formă de inflaţie. În perioada formării economiei de piaţă în Europa, tinerele state au fost preocupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale târzii, ce atinsese cote alarmante în secolul al XVI-lea.
S-a acţionat pentru sisteme băneşti stabile şi o circulaţie monetară sănătoasă, normală, acestea bazându-se pe etalonul aur.
Când banii de hârtie au înlocuit realmente aurul monetar, mişcarea semnelor valorii a devenit oglinda legilor circulaţiei banilor – aur cu valoare deplină.
De altfel, aceştia puteau fi convertiţi liber în aur.
Corespunzător, cantitatea banilor de hârtie se limita la aurul pe care aceşti bani îi reprezentau în circulaţie.
În această situaţie, inflaţia nu putea să apară, decât tot printr-un fenomen fraudulos de editare de însemne băneşti false.
Dar, relativ repede, canalele circulaţiei băneşti au început să se aglomereze.
Într-o anumită perioadă, aceasta s-a datorat insuficientei cantităţi de mărfuri aflate în circulaţie.
Dacă banii de hârtie întreceau propria lor măsură (dacă ei depăşeau cantitatea monedelor de aur cu aceeaşi denumire ce ar fi trebuit să circule), aceştia se discreditau în faţa agenţilor economici .
Scăderea puterii de cumpărare a banilor aflaţi în circulaţie antrena creşterea preţurilor.
Inflaţia de acest gen apărea atunci când cantitatea banilor de hârtie aflată în circulaţie o depăşea sensibil pe cea care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar şi etalonul aur (o cantitate de aur ce era aşezată la baza unei unităţi băneşti).
Prăbuşirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflaţie –inflaţia banilor de hârtie neconvertibili în aur.
Acum, existenţa funcţională a banilor de hârtie o absoarbe pe cea materială.
Ca urmare, în condiţiile când singurele elemente de stabilitate şi normalitate monetară decurg din cursul forţat al banilor şi din încrederea populaţiei în buna lor funcţionare, inflaţia poate să apară ca un proces ce părăseşte cadrul normalului monetar, ce pune în evidenţă un excedent monetar.
Această delimitare istorică arată că formele pe care le-a cunoscut inflaţia banilor neconvertibili în aur şi a celor neconvertibili în general au fost şi sunt destul de diferite în timp şi spaţiu.
Ele s-au diversificat şi mai mult pe seama realităţilor din ţările foste socialiste.
Ca urmare, problema naturii şi cauzelor inflaţiei rămâne actuală şi complexă.
În literatura de specialitate există puncte de vedere diferite cu privire la natura inflaţiei şi se utilizează diferite criterii de delimitare a formelor inflaţiei. *
Din punct de vedere al intensităţii fenomenului întâlnim:
- inflaţia moderată caracterizată printr-o creştere medie anuală a preţurilor şi serviciilor de 3% - 4% care duce la deprecierea lentă şi progresivă a banilor,
- inflaţia deschisă, în care creşterea anuală a preţurilor este între 5% şi 10% şi este însoţită de creşteri economice mai reduse sau chiar stagnări,
- inflaţia declarată, în care preţurile cresc anual cu 10%-15%,
- inflaţia galopantă, în care preţurile şi tarifele cresc anual cu mai mult de 15% , provocând mari dezechilibre economice şi sociale,
- hiperinflaţia, forma cea mai periculoasă şi excesivă a inflaţiei, la care preţurile cresc la intervale scurte de timp , antrenând dezechilibre generale în economia naţională,
- dezinflaţia, care se manifestă prin încetinirea durabilă şi autoîntreţinută a ritmului de creştere a nivelului general al preţurilor,
- creşterea economică neinflaţionistă, care este o inflaţie moderată, însoţită de o creştere economică mai mare decât inflaţia,
- creşterea economică inflaţionistă relevă un ritm pozitiv de creştere a producţiei naţionale, însoţit de o rată a inflaţiei mai înaltă decât cea a dinamicii economice,
- stagflaţia desemnează acea situaţie din economia în care coexistă inflaţia cu lipsa de creştere economică,
- slumpflaţia sintetizează coexistenţa inflaţiei galopante cu recesiunea economică.
Fiind un fenomen deosebit de complex, inflaţia se poate măsura şi ilustra prin utilizarea simultană a mai multor indici şi indicatori, fiecare din aceştia evidenţiind o anumită faţetă a inflaţiei.
Cei mai importanţi sunt:
- diferenţa dintre cererea solvabilă şi oferta reală de mărfuri, bunuri şi servicii,
- indicele general al preţurilor,
- indicele preţurilor de consum,
- indicele costului vieţii,
- scăderea puterii de cumpărare a banilor pe piaţa internă şi cea externă,
- depăşirea de către masa monetară aflată în circulaţie a produsului naţional.
Exprimarea în mărime absolută a inflaţiei se determină ca diferenţă dintre cererea absolută nominală şi cantitatea reală de bunuri şi servicii pe care le pot oferi spre vânzare agenţii economici.
Inflaţia contemporană reprezintă un dezechilibru structural monetaro-real, dintre circulaţia banilor depreciaţi şi circulaţia bunurilor factori de producţie.
El exprimă existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depăşeşte nevoile economiei, fapt ce antrenează deprecierea banilor de hârtie şi de credit, creşterea durabilă şi generalizată a preţurilor, diminuarea calităţii vieţii.
Indiferent de cauza declanşării inflaţiei, desfăşurarea ei, perpetuarea şi agravarea inflaţiei are determinări multifactoriale.
În condiţiile economiei actuale, inflaţia are la bază factori de ordin economic, monetar socio-politic, de natură internă şi externă care acţionează simultan şi se influenţează reciproc.
* Marina Sarbovan- Macroeconomie, Ed. Augusta, Timişoara, 2006, p.86.