În România, sistemul financiar are la bază dispoziţiile Constituţiei, art. 137 alin.
1, potrivit căruia „formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege”. Practic, controlul financiar este conceput ca o dimensiune esenţială a sistemului financiar, alături de formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare publice şi având la bază principiul legalităţii activităţii financiare, în toată complexitatea sa („prin lege”).
Controlul financiar preventiv poate fi, în raport cu organul/persoanele care îl exercită, propriu (intern), atunci când se exercită din interiorul instituţiei publice sau extern (delegat), atunci când se exercită din afara acesteia.
Sediul materiei este dat de Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind auditel intern şi controlul financiar preventiv.
Domeniul legii este circumscris de operaţiunile vizate de acest act normativ, supuse obligatoriu controlului financiar preventiv, realizate de instituţiile publice în accepţiunea legii, cât şi de alte persoane, care gestionează fonduri publice cu orice titlu şi/sau administrează patrimoniul public, în privinţa gestionării şi administrării patrimoniului public în cauză.
4.1. Controlul financiar preventiv propriu
4.1.1. Persoanele împuternicite
Controlul financiar preventiv este reglementat în scopul de a interveni operativ şi de a opri actele şi operaţiunile financiare neconforme şi între acestea, prioritar, aprobarea şi ordonanţarea cheltuielilor bugetare. Controlul financiar preventiv se exercită de către organele proprii ale
instituţiilor publice, respectiv contabilul şef sau pesoanele împuternicite de acesta, din subordinea acestuia, cu aprobarea ordonatorului de credite, cu trasarea limitelor împuternicirii şi condiţionat de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege privind accesul şi exercitarea acestei activităţi.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către persoane împuternicite în acest scop şi cu urmarea unei proceduri reglementare de verificare şi viză ori de refuz de viză, după caz, a documentelor din care rezultă drepturi şi obligaţii băneşti în execuţia bugetară ori în cadrul constituirii şi întrebuinţării unor fonduri băneşti speciale.
Aplicarea vizei de control financiar preveniv este o condiţie a efectuării acestora.
4.1.2. Aria de acoperire. Organizarea acestuia este obligatorie pentru toate toate instituţiile publice, în accepţiunea legii (Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale), precum şi la orice alte persoane juridice care gestionează fonduri publice cu orice titlu şi/sau care administrează patrimoniul public, referitor la gestionarea fondurilor publice provenite din finanţări externe. Controlul financiar preventiv se organizează la Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru operaţiunile Fondului naţional de preaderare, pentru
operaţiunile privind bugetul trezoreriei, operaţiunile privind datoria publică şi alte operaţiuni specifice acestuia.
4.1.3. Operaţiunile supuse controlului financiar preventiv
Controlul financiar preventiv este „activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora”.
Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni, ce vizează, în principal:
- angajamentele legale şi bugetare (ex. contracte sau comenzi de achiziţii publice, contracte de concesionare sau închiriere);
- deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
- modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite,
- vânzarea, gajarea, concesionarea, închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale;
- alte operaţiuni, stabilite prin Ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
Conducătorii entităţilor la care controlul financiar preventiv se organizează obligatoriu pot extinde sfera acestor operaţiuni, prin adăugarea altora, expres determinate; odată incluse, controlul se va execita cu aceeaşi rigoare specifică domeniului.
4.1.4. Exercitare. Viza şi refuzul de viză de control financiar preventiv
Persoana împuternicită cu exercitarea contolului financiar preventiv va verifica proiectele operaţiunilor supuse acestuia sub următoarele aspecte:
- legalitatea, ce impune respectarea dispoziţiilor legale aplicabile operaţiunii;
- regularitatea, ce necesită respectarea principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice aplicabile;
- încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate.
În concret, viza de control financiar preventiv constă în semnarea documentului la rubrica rezervată de către persoana împuternicită şi aplicarea sigiliului persoanal. În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de operaţiuni se prezintă însoţite de documente justificative corespunzătoare şi sunt certificate cu privire la realitatea şi legalitatea acestora prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care iniţiază operaţiunea respectivă. Acordarea vizei are la bază verificările de formă şi de fond ale proiectelor operaţiunilor şi a documentelor care le însoţesc.
Refuzul vizei de control financiar preventiv trebuie temeinic justificat, se comunică compartimentului de audit intern al instituţiei publice în cauză şi are ca efect neînregistrarea în contabilitate a documentelor.
În situaţia refuzului de viză, conducătorul entităţii în cauză poate dispune, pe propria răspundere, efectuarea operaţiunii în cauză, contabilul şef având obligaţia de a informa în scris Ministerul Economiei şi Finanţelor şi, după caz, organul ierarhic superior.
4.2. Controlul financiar preventiv delegat
Iniţial, a fost în competenţa Curţii de Conturi, şi se exercita prin Secţia de control preventiv, la ordonatorii pricipali de credite. Prin OUG. nr. 119/1999 atribuţiile de control preventiv la ordonatorii principali de credite au fost date în competenţa Ministerului Economiei şi Finanţelor şi se exercită prin controlori delegaţi, numiţi prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor pentru fiecare instituţie publică al cărei conducător are calitatea de ordonator principal de credite - al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, al bugetelor fondurilor speciale, pentru operaţiuni privind datoria publică şi pentru alte operati uni specifice Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Prin normele metodologice aprobate de Ministerul Finanţelor Publice au fost stabilite:
- tipurile de operaţiuni ale ordonatorilor principali de credite ale căror proiecte se supun controlului financiar preventiv delegat, aceleaşi cu cele supuse controlului financiar preventiv propriu;
- limitele valorice peste care se fectueză controlul financiar preventiv delegat, pe tipuri de operaţiuni, ce pot diferi de la o instituţie publică la alta;
- documentele justificative care trebuie să însoţească diferitele tipuri de operaţiuni;
- modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru fiecare tip de operaţiune.
Controlul financiar preventiv delegat se exercită asupra proiectelor de operaţiuni care au fost avizate deja de controlul financiar preventiv propriu. Practic, asupra acestora se exercită un control financiar preventiv dublu, intern şi extern.
4.2.1. Viza de control financiar preventiv se acordă sau se refuză în scris, pe formular tipizat şi trebuie să poarte semnătura şi sigiliul personal al controlorului delegat competent.
Refuzul de viză intervine când în urma verificărilor se stabileşte că proiectul de operaţiune ce face obiectul controlului financiar preventiv nu îndeplineşte condiţiile de legalitate, regularitate şi încadrare în limita angajamentelor bugetare pentru acordarea vizei de control financiar preventiv.
Regimul juridic al refuzului de viză este următorul:
- intenţia de refuz trebuie comunicată, în scris şi motivat, ordonatorului principal de credite, acesta având posibilitatea de a aduce argumente pentru efectuarea operaţiunii pentru care se intenţionează refuzul de viză;
- opinia exprimată a ordonatorului principal de credite naşte obligaţia controlorului financiar delegat de a solicita opinia neutră a 3 controlori delegaţi de la alte instituţii publice, opinia acestora fiind doar consultativă;
- competenţa de a hotărî soluţia finală aparţine în exclusivitate controlorului delegat, argumentele şi opiniile sus menţionate având numai un rol consultativ;
- pentru oricare situaţie, refuzul de viză trebuie să fie exprimat în scris şi să fie motivat.
După înregistrarea refuzului de viză, operaţiunile vizate de acesta nu pot fi înregistrate în contabilitate, deci nu îşi pot urma cursul pentru care au fost iniţiate, trebuind să fie respectată procedura reglementată de OUG. nr. 119/1999.