Acoperirea pagubelor provocate de diverse fenomene sau evenimente se poate realiza pe baza fondului ce se constutuie la dispoziţia unei organizaţii specializate, prin metode adecvate, puartând denumirea de fond de asigurare.
Tranzacţia de asigurare reprezintă un schimb inegal de valori. În cazul asiguraţilor care nu au suferit pagube în perioda de valabilitate a contractului, nu vor primi nici o sumă de bani în această tranzacţie, chiar dacă ei au achitat primele de asigurare în timp util. Cei care au suferit pierderi până la expirarea poliţei vor primi sume care depăşesc, de multe ori, valoarea primei plătite. În momentul producerii riscului acoperit, se realizează despăgubirea, în limita promisiunilor din poliţă. Inspectorii de daune trebuie să asigure îndeplinirea promptă, eficientă şi corectă a obligaţiilor pe care societatea a fost de acord în mometul contractării să le acopere.
În ceea ce priveşte achitarea daunelor, departamentul specializat în asemenea acţiuni, trebuie să urmărească interesele ambelor părţi: asiguratul speră ca despăgubirea să-i fie plătită prompt şi în întregime; societatea de asigurări va dori să plătească dauna acoperită la valoarea care respectă principiul comnpensaţiei (“asiguratul nu trebuie să profite de pe urma pierderii”)[1]. Poliţele de asigurare, în general, respectă acest principiu, ele fiind contracte de compensare. Stabilirea unei sume asigurate mai mare decât pierderea, ar reprezenta un profit pentru asigurat, iar contractul de asigurare ar deveni “un joc de noroc”.
În cazul în care evenimentul nu s-a produs, asiguraţii se aşteaptă ca societatea să distribuie fondurile, astfel încât nivelul primelor să fie mai redus, totuşi aceasta nu poate să respingă solicitările îndreptăţite sau o valoare mai mare a despăgubirii.
Funcţiile activităţii de asigurare
Ca şi celelalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndeplinesc o serie de funcţii:[2]
- funcţia de repartiţie;
- funcţia de control.
Funcţia de repartiţue - ca funcţie principală a asigurărilor, se manifestă, în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare la dispoziţia organizaţiei de asigurare, pe seama primei de asigurare (contribuţie) suportate de persoanele fizice şi juridice cuprinse în asigurarea ex contractu şi ex lege. În al doilea rând, această funcţie se manifestă în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinaţiile sale legale, şi anume: plata indemnizaţiei de asigurare, finanţarea unor acţiuni cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor şi constituirea unor rezerve. Tot prin intermediul funcţiei de repartiţie, impozitele datorate de societatea de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, iar contribuţiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Funţia de control - ca funcţie complementară asigurărilor, urmăreşte modul cum se încaseză primele de asigurare şi alte venituri ale societătii de asigurare, cum se efectuează plăţile cu titlu de indemnizaţie de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative, corecta determinare a drepturilor asiguraţilor îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare ale asigurătorului faţă de stat şi de terţi
Asigurarea constituie un mijloc de a repartiza asupra unui număr mare de persoane fizice şi juridice paguba provocată de un fenomen sau de un complex de fenomene unui număr redus din aceştia.
Obligaţia pe care şi-o asumă societatea comercială de asigurare faţă de clienţii săi (asiguraţii) este influenţată de caracterul aleator al fenomenelor (evenimentelor) asigurate.
Societatea care încheie asigurări de viaţă acumulează treptat sumele pe baza cărora urmează să-şi onoreze obligaţiile asumate faţă de asiguraţi. Între momentul încasării primelor şi cel al exigibilităţii sumelor asigurate se scurge adesea o perioadă de mai mulţi ani. În acest interval societatea de asigurare dispune de banii încasaţi cu titlu de prime şi pe care trebuie să-i fructifice în modul cel mai convenabil.
Aşadar, societatea de asigurări de viaţă nu este numai prestatoare de servicii în favoarea asiguraţilor, dar şi un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc prime eşalonat, şi persoanele fizice şi juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare. Acestea evidenţiază faptul că asigurarea de viaţă oferă persoanelor fizice nu numai o protecţie de asigurare, dar şi un mod de economisire şi fructificare a resurselor băneşti.
Evoluţia conjuncturii economice în perioada de valabilitate a contractului de asigurare va influenţa atât mărimea nominală a sumei actuale, cât şi mărimea reală a acesteia la data încasării ei. Din aceste motive asigurarea apare ca un activ financiar într-o economie de incertitudini.[3]
În concluzie, într-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează îndreptarea economiilor populaţiei către piaţa financiară; incertitudinile din economie pot să favorizeze sau să defavorizeze evoluţia avuţiei viitoare a agenţilor economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată, emisă de asigurător şi achiziţionată de asigurat.
[1] Constantinescu,Dan Anghel, Dobrin,Marinică, Ungureanu,Ana Maria, Grădişteanu,Daniela, op.cit., Ed. “Semne” Bucureşti 1999, pag 595
[2] Dobrin,Marinică, “Asigurări şi reasigurări”, Ed. “Semne” Bucureşti 1999
[3] Lavine,Alan, “Your Life Insurance Options”, John Wiley & Sons, New York, 1999