Este cea mai periculoasă componentă a economiei subterane şi cuprinde: activităţile de producţie, distribuţie şi consum de droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare, furtul de automobile, prostituţia, traficul de carne vie, corupţia.
Faptele în sine presupun o încadrare strict juridică, dar analizându-se la nivel de fenomen, se constată că pericolul social recunoscut de societate este dublat de un pericol economic, la fel de grav, chiar dacă este mai puţin evident şi studiat.
Activităţile criminale, precum traficul de droguri, de armament, de material nuclear, sunt o realitate pe care o sesizăm destul de des prin intermediul unor ştiri de senzaţie, dar în spatele acestor activităţi circulă sume uriaşe, generatoare de adevărate fluxuri economice financiare.
O caracteristică de asemenea importantă, a activităţii criminale este caracterul organizat transfrontalier, putându-se astfel concluziona că principalele legături în plan internaţional ale economiei subterane sunt cele generate de criminalitatea organizată.
Scopul tuturor acestor acţiuni este, în mod evident, obţinerea unor venituri importante şi plasarea lor în economia oficială.
Motivele care stau la baza criminalităţii organizate pot fi uneori de natura politică, religioasă, dar, chiar şi în aceste cazuri, este vorba de o interfaţă, crima organizată având în mod evident tendinţe de suprapunere cu economia subterană dându-i acesteia un caracter organizat, preluând disponibilităţile financiare şi oportunităţile create de alte activităţi componente.
În analiza celorlalte componente ale economiei subterane s-au întâlnit situaţii a căror încadrare în această structură este făcută întrucâtva la limită funcţie de o anumită conjunctură, disfuncţiile pe care respectivele activităţi le pot genera economiei sunt minime, iar posibilităţile de integrare în economia oficială sunt reale.
Spre deosebire de aceste situaţii, activităţile incluse în sfera criminalităţii sunt în mod evident distructive.
Este suficient contactul cu formele de manifestare a economiei oficiale pentru a amplifica dezechilibre economice şi pentru a genera cheltuieli uriaşe în scopul combaterii fenomenului în sine sau a efectelor sale.
În mod particular, se impune a fi menţionată operaţiunea de transfer a sumelor obţinute ca urmare a activităţilor criminale în economia oficială, activitate cunoscută sub denumirea de spălare a banilor.
Istoria scurtă a acestui concept are ca origine creşterea fenomenului de trafic de droguri la nivel internaţional şi, în consecinţă, spălarea banilor este operaţiunea ce urmăreşte plasarea sumelor astfel obţinute în activităţi economice licite.
În prezent, nevoia de spălare a produselor rezultate din infracţiuni, pentru a ascunde originea lor criminală, este legată de o gamă largă de activităţi criminale.
Acest fenomen de plasare în economia oficială a banilor proveniţi din activitatea criminală a cuprins în jocul sau importante segmente ale sistemului financiar bancar internaţional.
Pericolul generat de această situaţie este major, chiar dacă datorită unor interese imediate se încearcă minimalizarea sa.
Pătrunderea masivă a banilor negri în circuitele financiare oficiale poate permite reprezentanţilor criminalităţii organizate accesul la deciziile importante ce vizează funcţionarea economiei mondiale.
Consecinţele pătrunderii capitalului obţinut din activităţi criminale în economia reală sunt similare efectelor devastatoare ale poluării pentru natură şi pot avea efect ireversibil.