Controlul financiar are o arie largă de desfăşurare, vizând orice activitate desfăşurată de persoanele fizice şi juridice care se află sub incidenţa reglementărilor juridice financiare.
Practic, o viziune de ansamblu asupra acestuia necesită luarea în calcul atât a entităţilor competente cu exercitarea, cât şi a sferei acestuia, rezultând din totalitatea actelor, faptelor, operaţiunilor supuse acestuia, indiferent de entitatea care le realizează, publică sau privată.
În doctrina financiară, controlul financiar a fost clasificat prin prisma criteriilor:
- a. obiectivul urmărit, în raport cu care s-au stabilit:
- controlul fiscal;
- controlul financiar preventiv;
- auditul intern;
- controlul financiar ulterior;
- b. în funcţie de momentul în care se exercită, în raport cu care se disting:
- controlul preventiv (în condiţiile OUG. nr. 119/1999, intern sau extern);
- controlul concomitent;
- controlul ulterior (după consumarea actelor, operaţiunilor supuse controlului financiar, ex. controlul exercitat de organele Curţii de Conturi);
- c. în funcţie de organul care îl exercită, în raport cu care se poate disocia:
- controlul financiar intern sau propriu (intră aici controlul financiar preventiv propriu, definit ca activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora şi auditul intern, activitate internă, organizată independent în strucura unei instituţii publice şi sub directa subordonare a conducătorului acesteia, ce constă în efectuarea de verificări, inspecţii, analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi
eficient (art. 2 lit. c din OUG. nr. 119/1999);
- controlul financiar extern (intră aici controlul exercitat de organele Curţii de Conturi şi controlul financiar exercitat de organele Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia generală a controlului financiar de stat, Garda financiară, controlorii delegaţi pentru efectuarea controlului financiar prevetiv la ordonatorii principali de credite; Este clasificarea cea mai elocventă, acoperitoare pentru caracterul sistemic al controlului financiar şi pe a cărei structură vom derula demersul nostru în prezentul capitol.
- d. după volumul documentelor şi al operaţiunilor supuse controlului financiar,
acesta poate fi:
- control financiar total, ce se exercită asupra tuturor actelor şi operaţiunilor realizate de la ultimul control financiar, la zi;
- control financiar prin sondaj, ce se exercită asupra celor mai reprezentative documente şi operaţiuni, ducând la unele concluzii cu caracter general asupra obiectului urmărit;
- e. după durata controlului, avem:
- control financiar permanent sau continuu (ex. controlul financiar preventiv);
- control financiar periodic (ex. controlul exercitat de organele din structura Curţii de Conturi);
- după domeniul economic controlat, controlul poate fi:
- control fiscal, definit ca ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili;
- control vamal (are ca scop verificarea îndeplinirii conforme a obligaţiilor care rezultă din dispoziţiile juridice vamale);
- controlul creanţelor statului; intră aici verificarea, post – factum, a modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi sectorului public, precum şi a modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi unităţilor administrativ – teritoriale);
- alte forme de control.