Pin It

“Caracteristicile calitative sunt atribute care determină utilitatea informaţiei oferite de situaţiile financiare”[1]. Conform organismului internaţional de normalizare contabilă se defines patru caracteristici calitative principale:inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea. Primul cadrul general (cadru conceptual) a fost însă, opera normalizatorilor americani. Ulterior,  caracteristicile calitative ale informaţiei contabile au fost preluate în celelalte cadre conceptuale, inclusiv în cel al IASB.

Factorii decizionali (utilizatorii) sunt foarte diferiţi, în funcţie de deciziile pe care le iau, de metodele folosite pentru luarea deciziilor, de abilitatea lor de a prelucra informaţiile contabile.

Principalele categorii de utilizatori ai informaţiilor financiare sunt:

  • Investitorii
  • Creditorii financiari
  • Furnizorii şi alţi creditori comerciali
  • Angajaţii
  • Clienţii
  • Instituţiile statului
  • Conducerea societăţii
  • Publicul

Fiecare categorie de utilizatori manifestă interese diferite  în raport cu informaţiile prezentate în situaţiile financiare anuale.

Investitorii prezintă interes pentru rentabilitatea investiţiilor efectuate şi pentru evitarea pe cât este posibil,sau minimizarea riscului inerent tranzacţiilor desfaşurate, şi nu în ultimul rând pentru capacitatea entităţii de a distribui dividend în fiecare exerciţiu financiar.

Creditorii financiari sunt interesaţi pentru rambursarea la scadenţă a împrumuturilor acrodate şi încasarea dobânzilor aferente.

Furnizorii şi alţi creditori comerciali prezintă de obicei un interes pe o perioadă scurtă de timp în ceea ce priveşte capacitatea entităţii de a-şi onora datoriile la scadenţă.Această categorie de utilizatori manifestă interes deosebit pentru întarirea legăturilor comerciale create cu entitatea,pentru creşterea volumului tranzacţiilor şi continuitatea activităţii acesteia,atunci când este vorba de un client semnificativ.Intrarea în faliment ar avea implicaţii negative şi  asupra activităţii furnizorului.

Stabilitatea[2] şi profitabilitatea entităţii prezintă interes major atât pentru angajaţi cât si pentru sindicate,aceştia fiind interesaţi de capacitatea entităţii de a oferi remuneraţii,de a pastra locurile de muncă şi de a creea altele noi, de a oferi stabilitate şi diverse oportunităţi profesionale.

Continuitatea activităţii are importanţă şi pentru clienţii care doresc o colaborare de lungă durată cu entitatea,sau sunt dependenţi de produsele oferite de acesta.Incetarea activităţii entităţii ar avea repersursiuni negative şi asupra clienţilor.

Statul şi alte autorităţi manifestă interes legat de activitatea entităţii deoarece în funcţie de rezultatele acesteia, statul încasează lunar sau trimestrial impozite şi taxe, contribuţii salariale care   constituie venituri ale bugetului de stat, bugetului local sau bugetul asigurarilor sociale.De asemenea statul prin instituţiile sale, obţine informaţii necesare determinării Produsului Intern Brut sau a altor indicatori macroeconomici.

Interesul manifestat de conducerea societăţii legat de informaţiile cuprinse în situaţiile financiare anuale se reflectă în luarea deciziilor cu impact major asupra dezvoltării societăţii. Prin deciziile luate de conducere,prin politicile financiare şi operaţionale o societate se poate menţine sau nu pe piaţă în condiţiile unei concurenţe acerbe.

Prosperitatea enităţii şi a domeniului de activitate în care activează are un impact economic şi social deoasebit.Contribuţia societăţii la economia locală se reflectă în numarul de salariaţi şi în colaborarea cu furnizorii locali.

Din cele prezentate mai sus se desprinde ideea că situaţiile financiare nu pot îndeplini toate necesităţile de informare ale diferitelor categorii de utilizatori,dar într-o economie funcţională, bazată pe concurenţă,este important să existe un echilibru între necesităţile fiecărei categorii.

Pentru  ca  o  informaţie  să  fie  relevantă  (“Relevance”),  aceasta  trebuie  să influenţeze luarea deciziilor intr-o anumită situaţie. Informaţiile considerate relevante ajută utilizatorii în realizarea unor previziuni (valoare predictivă), sau pot determina analiza rezultatelor obţinute, astfel încât prin aceasta să rezulte modificări utile în activitatea  întreprinderii  (valoare   feed-back).

Fiabilitatea(“Reliability”):pentru       a întrunii acestă calitate, informaţia contabilă trebuie sa fie verificabilă, neutră şi să prezinte cinstit situaţia întreprinderii.

Verificabilitatea: este demonstrată atunci când, utilizând aceleaşi metode de măsurare, se  ajunge la un  consens  din partea diferiţilor utilizatori  ai  informaţiei contabile.

Neutralitatea:  informaţiile  contabile  nu  trebuie  selectate  astfel  încât  să favorizeze o parte a celor interesati, în dauna celorlalţi potenţiali utilizatori.

Reprezentare  fidelă:  Sursele  sau  evenimentele  descrise  prin  intermediul contabilităţii trebuie să reflecte fidel starea de fapt la care se referă. Totuşi, în această privinţă, se poate pune întrebarea, numerele (cifrele) utilizate, reflectă cu exactitate modificările pe care le exprimă?

Calităţile secundare: Comparabilitatea(“Comparability”) şi permanenţa metodelor  (“Consistency”),  calităţi  importante  ale  informaţiei  contabile,  sunt  în condiţiile contabilităţii actuale foarte greu de realizat. Acest lucru este determinat de mediul contabil actual, mediu în care se asistă la modificări  importante în ceea ce privesc:  legile referitoare  la  impozite  şi  taxe,  importanta  dezvoltare  a  noilor instrumente financiare etc.

 Caracteristicile[3] calitative ale informaţiei contabile conform IASB.

  • inteligibilitatea;
  • relevanţa;
  • credibilitatea;
  • comparabilitatea.

Inteligibilitatea  presupune  înţelegerea  de  către  utilizatori  a  informaţiilor furnizate de situaţiile  financiare. În acest scop, utilizatorii sunt cei care dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a  activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate  şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate.

Informaţiile  sunt  considerate  relevante  atunci  când  influenţează  deciziile economice ale utilizatorilor,  ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările  anterioare. Informaţia relevantă  are  un  rol  predictiv  sau  de  previziune  şi  un  rol  de  confirmare  a informaţiilor.

Potrivit  IASB  pragul  de  semnificaţie  (sau  importanţa  relativă)  şi  natura informaţiei financiar-contabile influenţează relevanţa ei.          “Informaţiile       sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare”. Practic, pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau erorii şi  de aceea el oferă mai degrabă  o  limită,  decât  să  reprezinte  o  însuşire  calitativă  primară  a  informaţiei financiar-contabile.

O informaţie[4] este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce informaţia şi-a propus sau ceea ce se aşteaptă să reprezinte. Credibilitatea informaţiei implică: reprezentare fidelă, prevalenţa economicului asupra juridicului neutralitatea, prudenţa, integralitatea      .

Informaţia financiar-contabilă trebuie să prezinte de o manieră fidelă tranzacţiile în acord cu substanţa lor şi realitatea economică.

Prezentarea  evenimentelor  şi  tranzacţiilor  prin  intermediul  informaţiilor financiare trebuie să ţină cont de fondul lor şi de realitatea economică, şi nu doar de forma juridică.

Informaţia financiară trebuie să fie lipsită de influenţe, adică să fie neutră. Preparatorii informaţiilor financiar-contabile nu trebuie să fie                                    influenţaţi în raţionamentul lor. Obţinerea unui anumit rezultat sau a unui obiectiv predeterminant presupune abaterea de la neutralitate şi implicit de la credibilitatea informaţiei.

Preparatorii informaţiilor financiar-contabile trebuie să exercite prudenţă în întocmirea situaţiilor financiare.  “Prudenţa  înseamnă  includerea  unui  grad  de  precauţie  în  exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate”.

              Pentru a fi credibilă informaţia contabilă trebuie să fie completă în limitele

rezonabile ale pragului de semnificaţie şi ale costului obţinerii acelei informaţii.

O informaţie financiar-contabilă este utilă dacă ea poate fi raportată la alte informaţii despre întreprindere  prezentate la un moment dat sau la informaţii de aceeaşi natură relative la alte întreprinderi. Organismul internaţional de normalizare contabilă prezintă comparabilitatea situaţiilor financiare în două situaţii:

- comparabilitatea în timp, necesară pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele unei întreprinderi;

 - comparabilitatea în spaţiu, necesară comparării situaţiilor financiare  ale                               diverselor întreprinderi, pentru a le evalua poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare.

În strânsă legătură cu necesitatea de comparabilitate a situaţiilor financiare se

găseşte prezentarea politicilor contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare. De menţionat  faptul că, orice  schimbare în  aceste politici trebuie prezentată, iar efectele unor astfel de schimbări trebuie să facă obiectul notelor explicative.

Informaţia  financiar-contabilă  ar  trebui  să  întrunească,  concomitent,  toate caracteristice prezentate prin cadrul general al IASB. Realizarea în practică a acestui lucru este însă foarte greu de realizat. Între caracteristica de credibilitate şi relevanţă apar deseori conflicte. Ce este mai importantă, o informaţie completă (când toate aspectele  sunt cunoscute) obţinută mai târziu, sau o informaţie oportună, relevantă pentru luarea unor decizii în timp util, fără cunoaşterea tuturor aspectelor? Deseori, o informaţie  obţinută  cu  întârziere  îşi  pierde  relevanţa  pentru  utilizator.  

 Altfel  spus,  profesioniştii  contabili  vor  fi  chemaţi  să-şi  exercite judecata profesională printr-o analiză pertinentă a informaţiilor şi o prezentare astfel încât satisfacerea necesităţilor de informare a utilizatorilor să fie primordială.

Situaţiile [5] financiare  armonizate  cu  directivele  contabile  europene  şi  cu standardele internaţionale de  contabilitate,  prezentate de întreprinderile  româneşti care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a  IV-a a CEE şi cu Standardele  Internaţionale  de  Contabilitate  vor  trebui  să  fie  întocmite  ţinându-se seama şi de  caracteristicile calitative ale informaţiei financiar-contabile prezentate mai sus.

Reglementările[6] contabile conforme cu directivele europene au fost aprobate prin OMFP nr. 3.055/2009, a cărui aplicabilitate a început la data de 1 ianuarie 2010,si  cuprind:

  • Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene;
  • Planul de conturi general;
  • Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene.

 

[1] Neag Ramona .( 2010 )  Contabilitate Aprofundata ,Tărgu-Mures  ,Editura “Universitatea Petru Maior Targu Mures”, ( p. 1-8)

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] C.E.C.A.R. (2010). Ghid practic de aplicare O.M.F.P. Editura CECCAR, Bucuresti (p.73-99)