“Caracteristicile calitative sunt atribute care determină utilitatea informaţiei oferite de situaţiile financiare”[1]. Conform organismului internaţional de normalizare contabilă se defines patru caracteristici calitative principale:inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea. Primul cadrul general (cadru conceptual) a fost însă, opera normalizatorilor americani. Ulterior, caracteristicile calitative ale informaţiei contabile au fost preluate în celelalte cadre conceptuale, inclusiv în cel al IASB.
Factorii decizionali (utilizatorii) sunt foarte diferiţi, în funcţie de deciziile pe care le iau, de metodele folosite pentru luarea deciziilor, de abilitatea lor de a prelucra informaţiile contabile.
Principalele categorii de utilizatori ai informaţiilor financiare sunt:
- Investitorii
- Creditorii financiari
- Furnizorii şi alţi creditori comerciali
- Angajaţii
- Clienţii
- Instituţiile statului
- Conducerea societăţii
- Publicul
Fiecare categorie de utilizatori manifestă interese diferite în raport cu informaţiile prezentate în situaţiile financiare anuale.
Investitorii prezintă interes pentru rentabilitatea investiţiilor efectuate şi pentru evitarea pe cât este posibil,sau minimizarea riscului inerent tranzacţiilor desfaşurate, şi nu în ultimul rând pentru capacitatea entităţii de a distribui dividend în fiecare exerciţiu financiar.
Creditorii financiari sunt interesaţi pentru rambursarea la scadenţă a împrumuturilor acrodate şi încasarea dobânzilor aferente.
Furnizorii şi alţi creditori comerciali prezintă de obicei un interes pe o perioadă scurtă de timp în ceea ce priveşte capacitatea entităţii de a-şi onora datoriile la scadenţă.Această categorie de utilizatori manifestă interes deosebit pentru întarirea legăturilor comerciale create cu entitatea,pentru creşterea volumului tranzacţiilor şi continuitatea activităţii acesteia,atunci când este vorba de un client semnificativ.Intrarea în faliment ar avea implicaţii negative şi asupra activităţii furnizorului.
Stabilitatea[2] şi profitabilitatea entităţii prezintă interes major atât pentru angajaţi cât si pentru sindicate,aceştia fiind interesaţi de capacitatea entităţii de a oferi remuneraţii,de a pastra locurile de muncă şi de a creea altele noi, de a oferi stabilitate şi diverse oportunităţi profesionale.
Continuitatea activităţii are importanţă şi pentru clienţii care doresc o colaborare de lungă durată cu entitatea,sau sunt dependenţi de produsele oferite de acesta.Incetarea activităţii entităţii ar avea repersursiuni negative şi asupra clienţilor.
Statul şi alte autorităţi manifestă interes legat de activitatea entităţii deoarece în funcţie de rezultatele acesteia, statul încasează lunar sau trimestrial impozite şi taxe, contribuţii salariale care constituie venituri ale bugetului de stat, bugetului local sau bugetul asigurarilor sociale.De asemenea statul prin instituţiile sale, obţine informaţii necesare determinării Produsului Intern Brut sau a altor indicatori macroeconomici.
Interesul manifestat de conducerea societăţii legat de informaţiile cuprinse în situaţiile financiare anuale se reflectă în luarea deciziilor cu impact major asupra dezvoltării societăţii. Prin deciziile luate de conducere,prin politicile financiare şi operaţionale o societate se poate menţine sau nu pe piaţă în condiţiile unei concurenţe acerbe.
Prosperitatea enităţii şi a domeniului de activitate în care activează are un impact economic şi social deoasebit.Contribuţia societăţii la economia locală se reflectă în numarul de salariaţi şi în colaborarea cu furnizorii locali.
Din cele prezentate mai sus se desprinde ideea că situaţiile financiare nu pot îndeplini toate necesităţile de informare ale diferitelor categorii de utilizatori,dar într-o economie funcţională, bazată pe concurenţă,este important să existe un echilibru între necesităţile fiecărei categorii.
Pentru ca o informaţie să fie relevantă (“Relevance”), aceasta trebuie să influenţeze luarea deciziilor intr-o anumită situaţie. Informaţiile considerate relevante ajută utilizatorii în realizarea unor previziuni (valoare predictivă), sau pot determina analiza rezultatelor obţinute, astfel încât prin aceasta să rezulte modificări utile în activitatea întreprinderii (valoare feed-back).
Fiabilitatea(“Reliability”):pentru a întrunii acestă calitate, informaţia contabilă trebuie sa fie verificabilă, neutră şi să prezinte cinstit situaţia întreprinderii.
Verificabilitatea: este demonstrată atunci când, utilizând aceleaşi metode de măsurare, se ajunge la un consens din partea diferiţilor utilizatori ai informaţiei contabile.
Neutralitatea: informaţiile contabile nu trebuie selectate astfel încât să favorizeze o parte a celor interesati, în dauna celorlalţi potenţiali utilizatori.
Reprezentare fidelă: Sursele sau evenimentele descrise prin intermediul contabilităţii trebuie să reflecte fidel starea de fapt la care se referă. Totuşi, în această privinţă, se poate pune întrebarea, numerele (cifrele) utilizate, reflectă cu exactitate modificările pe care le exprimă?
Calităţile secundare: Comparabilitatea(“Comparability”) şi permanenţa metodelor (“Consistency”), calităţi importante ale informaţiei contabile, sunt în condiţiile contabilităţii actuale foarte greu de realizat. Acest lucru este determinat de mediul contabil actual, mediu în care se asistă la modificări importante în ceea ce privesc: legile referitoare la impozite şi taxe, importanta dezvoltare a noilor instrumente financiare etc.
Caracteristicile[3] calitative ale informaţiei contabile conform IASB.
- inteligibilitatea;
- relevanţa;
- credibilitatea;
- comparabilitatea.
Inteligibilitatea presupune înţelegerea de către utilizatori a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare. În acest scop, utilizatorii sunt cei care dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate.
Informaţiile sunt considerate relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările anterioare. Informaţia relevantă are un rol predictiv sau de previziune şi un rol de confirmare a informaţiilor.
Potrivit IASB pragul de semnificaţie (sau importanţa relativă) şi natura informaţiei financiar-contabile influenţează relevanţa ei. “Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare”. Practic, pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau erorii şi de aceea el oferă mai degrabă o limită, decât să reprezinte o însuşire calitativă primară a informaţiei financiar-contabile.
O informaţie[4] este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce informaţia şi-a propus sau ceea ce se aşteaptă să reprezinte. Credibilitatea informaţiei implică: reprezentare fidelă, prevalenţa economicului asupra juridicului neutralitatea, prudenţa, integralitatea .
Informaţia financiar-contabilă trebuie să prezinte de o manieră fidelă tranzacţiile în acord cu substanţa lor şi realitatea economică.
Prezentarea evenimentelor şi tranzacţiilor prin intermediul informaţiilor financiare trebuie să ţină cont de fondul lor şi de realitatea economică, şi nu doar de forma juridică.
Informaţia financiară trebuie să fie lipsită de influenţe, adică să fie neutră. Preparatorii informaţiilor financiar-contabile nu trebuie să fie influenţaţi în raţionamentul lor. Obţinerea unui anumit rezultat sau a unui obiectiv predeterminant presupune abaterea de la neutralitate şi implicit de la credibilitatea informaţiei.
Preparatorii informaţiilor financiar-contabile trebuie să exercite prudenţă în întocmirea situaţiilor financiare. “Prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate”.
Pentru a fi credibilă informaţia contabilă trebuie să fie completă în limitele
rezonabile ale pragului de semnificaţie şi ale costului obţinerii acelei informaţii.
O informaţie financiar-contabilă este utilă dacă ea poate fi raportată la alte informaţii despre întreprindere prezentate la un moment dat sau la informaţii de aceeaşi natură relative la alte întreprinderi. Organismul internaţional de normalizare contabilă prezintă comparabilitatea situaţiilor financiare în două situaţii:
- comparabilitatea în timp, necesară pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele unei întreprinderi;
- comparabilitatea în spaţiu, necesară comparării situaţiilor financiare ale diverselor întreprinderi, pentru a le evalua poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare.
În strânsă legătură cu necesitatea de comparabilitate a situaţiilor financiare se
găseşte prezentarea politicilor contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare. De menţionat faptul că, orice schimbare în aceste politici trebuie prezentată, iar efectele unor astfel de schimbări trebuie să facă obiectul notelor explicative.
Informaţia financiar-contabilă ar trebui să întrunească, concomitent, toate caracteristice prezentate prin cadrul general al IASB. Realizarea în practică a acestui lucru este însă foarte greu de realizat. Între caracteristica de credibilitate şi relevanţă apar deseori conflicte. Ce este mai importantă, o informaţie completă (când toate aspectele sunt cunoscute) obţinută mai târziu, sau o informaţie oportună, relevantă pentru luarea unor decizii în timp util, fără cunoaşterea tuturor aspectelor? Deseori, o informaţie obţinută cu întârziere îşi pierde relevanţa pentru utilizator.
Altfel spus, profesioniştii contabili vor fi chemaţi să-şi exercite judecata profesională printr-o analiză pertinentă a informaţiilor şi o prezentare astfel încât satisfacerea necesităţilor de informare a utilizatorilor să fie primordială.
Situaţiile [5] financiare armonizate cu directivele contabile europene şi cu standardele internaţionale de contabilitate, prezentate de întreprinderile româneşti care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate vor trebui să fie întocmite ţinându-se seama şi de caracteristicile calitative ale informaţiei financiar-contabile prezentate mai sus.
Reglementările[6] contabile conforme cu directivele europene au fost aprobate prin OMFP nr. 3.055/2009, a cărui aplicabilitate a început la data de 1 ianuarie 2010,si cuprind:
- Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene;
- Planul de conturi general;
- Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene.
[1] Neag Ramona .( 2010 ) Contabilitate Aprofundata ,Tărgu-Mures ,Editura “Universitatea Petru Maior Targu Mures”, ( p. 1-8)
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] Ibidem
[5] Ibidem
[6] C.E.C.A.R. (2010). Ghid practic de aplicare O.M.F.P. Editura CECCAR, Bucuresti (p.73-99)