Piața valutară, în sensul strict al cuvântului, este un mecanism instituțional special pentru medierea relațiilor de cumpărare- vanzarea a valutei, unde majoritatea tranzacțiilor sunt încheiate între bănci (precum și cu participarea brokerilor și a altor instituții financiare).
Piața valutară în sensul larg al cuvântului este o relație nu doar între subiecții săi (în special între bănci), dar, de asemenea, între bancă și clienți.
Caracteristica principală a pieței valutare constă în faptul că unitățile monetare, cu care opereză băncile, sînt numai înregistrări în conturile corespondente. Piața valutară este o bursă de valori și o piața interbancară, deoarece pe aceste piețe sunt formate cursurile valutare, operațiunile sunt efectuate prin diferite mijloace de comunicare. Rolul pieței valutare în economia națională este determinat de către următoarele funcții ale sale:
- deservirea circulației internaționale de mărfuri, servicii și capitalul;
- formarea cursului de schimb sub influența cererii și ofertei;
- este un mecanism de protejare împotriva riscului valutar și protecție împotriva utilizării a capitalului speculativ;
- instrument al statului în scopul politicii monetare și economice.
Distingem piețe valutare la nivel mondial, regional, național (local), în funcție de domeniul de aplicare, natura de tranzacții valutare și numărul de valute folosite.
Piețele valutare mondiale sunt concentrate în centrele financiare ale lumi. Printre acestea sunt piețele de schimb valutar din Londra, New York, Frankfurt pe Main, Paris, Zurich, Tokyo, Singapore etc. Piețele valutare mondiale efectuiează tranzacții cu valute, care sunt utilizate pe scară largă în lume pentru tranzacții, și aproape că nu recurge la monedele de importanță regională și locală, indiferent de statutul și fiabilitatea lor.
Piețele valutare regionale și locale operează cu anumite valute convertibile. Cotarea valutei utilizate pentr tranzacții valutare într-o anumită regiune este înfăptuită de către băncile regionale, iar cotarea valutei locale - de către băncile pentru care moneda locală este națională și se aplică în mod activ în operațiunile cu clientela locală.
Cotarea valutei străine în raport cu cea națională este utilizată de băncile naționale în operațiunile cu clientela din ramurile comerciale și industriale, care se interesează de prețul valutei străine în raport cu cea națională, în care își păstrează resursele. În operațiunile de pe piața valutară interbancară cotarea se face mai ales în raport cu dolarul SUA, deoarece este o unitate bănească general acceptată în lume ca instrument de plată și de acumulare a rezervelor. Dacă o bancă va cere de la o bancă din Frankfurt pe Main cursul francului elvețian, atunci ea va primi cursul dolarului SUA în raport față de francul elvețian prin metoda de cotare directă. Cele mai multe tranzacții de cumpărare și vânzare de valută (afară de dolarul SUA) se realizează prin intermediul dolarului ca intermediar, deoarece la tranzacțiile cu dolarul american băncile au posibilitatea de a face operațiuni mai mari în legătură cu utilizarea frecventă a acestuia în circulația internațională și-l pot acoperi prin contra tranzacții. Odată cu introducerea în Uniunea Europeană în anul 2002 a unității bănești EURO (în loc de ECU) a început să crească utilizarea aceste monede.
Principalii participanți la tranzacțiile comerciale pe piața valutară sunt băncile comerciale mari, care în multe cazuri îndeplinesc funcțiile de dealeri în procesul de piață.
În țara noastră, operațiunile de schimb valutar pot fi executate numai la băncile autorizate, care dețin licență Băncii Naționale a Moldovei de a efectua tranzacții în valute străine, inclusiv băncile cu capital străin și băncile, al căror capital este deținut în întregime de către participanți străini.