loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Potrivit Codului comercial, actul de comerţ reprezintă o activitate efectuată în procesul realizării unei profesiuni comerciale. Cu titlu de excepţie, poate fi calificat drept act de comerţ şi acel act care are loc între necomercianţi, în cazul în care, prin natura sa, una din părţi îşi fundamentează existenţa pe exercitarea unei activităţi comerciale.

Actele de comerţ acoperă o arie largă de operaţiuni, ce pot fi avute în vedere ca activităţi comerciale. De aici necesitatea structurării lor, putându-se astfel vorbi de acte de comerţ naturale, acte de comerţ formale şi acte de comerţ potrivit teoriei accesorii.

  1. a) Actele de comerţ naturale sunt reprezentate de acele activităţi care prin ele însele reprezintă comerţ, dând profilul profesiunii de bază celor implicaţi în realizarea lor. În această tipologie sunt cuprinse şase categorii de acte comerciale:
  • Totalitatea cumpărăturilor de mărfuri în scopul revânzării sau închirierii lor. De altfel, o singură operaţiune de cumpărare, efectuată însă în scop lucrativ, se constituie în act de comerţ, fără a fi necesară o repetare a acesteia. Pentru a se constitui în act de comerţ, actul de cumpărare trebuie însă să se refere la mărfuri sau la alte valori, ca, de exemplu, titlurile de rentă, brevetele de invenţie etc. Desigur, actul de cumpărare efectuat în vederea revânzării sau închirierii mărfurilor în cauză presupune intenţia realizării unui anumit profit. În aceste condiţii, există situaţii în care vânzarea anumitor produse reprezintă pentru una din cele două părţi participante un act civil, în timp ce pentru cealaltă, un act comercial. Astfel, pentru producătorul agricol, vânzarea unor produse agricole reprezintă un act civil, în timp ce pentru cumpărătorul care le va utiliza într-un proces de producţie (morărit, panificaţie), constituie un act comercial.
  • Activităţile interpuşilor între participanţii la tranzacţiile comerciale - avem în vedere aici curtierii, brokerii etc. - intră în categoria actelor de comerţ naturale şi constau în a interveni între cumpărător şi vânzător pentru a-i pune în relaţie şi a le facilita realizarea tranzacţiilor dorite, în schimbul unui comision.
  • Transformarea materiilor prime în obiecte de consum este un alt tip de comerţ cuprins în grupa actelor de comerţ naturale, cu condiţia ca aceste transformări să fie efectuate de un agent economic care are drept scop realizarea de profit. În acest caz însă, spre deosebire de primul, o singură operaţiune nu constituie act de comerţ, fiind necesară o anumită repetabilitate. Astfel, un meseriaş care lucrează cu un număr redus de personal pentru asigurarea existenţei sale nu realizează un act de comerţ, deoarece, de fapt, el nu urmăreşte realizarea unui profit.
  • Activităţile de transport sunt prin natura lor acte de comerţ naturale, intrând în această categorie şi operaţiunile care privesc întreaga activitate maritimă (construcţii de nave, cumpărarea şi vânzarea de vapoare, expediţii, asigurări maritime etc.). Se pleacă de la premisa că mărfurile sunt expediate de către producători spre pieţe sau în locurile de transformare ori de consum prin grija transportatorilor, care în acest fel realizează acte de comerţ aducătoare de profit.
  • Intră în categoria actelor de comerţ naturale şi operaţiunile referitoare la activitatea bancară, respectiv colectarea şi concentrarea fondurilor pentru a le pune la dispoziţia întreprinzătorilor, producători sau comercianţi. O asemenea activitate este de natură comercială, deoarece ea presupune perceperea şi încasarea de dobânzi, care, de fapt, reprezintă preţul capitalului împrumutat, fiind, în acelaşi timp, şi sursă de profit pentru întreprinzătorii în cauză.
  • În sfârşit, o ultimă grupă de operaţiuni care se încadrează în categoria actelor naturale de comerţ este reprezentată de operaţiuni diverse, precum cele desfăşurate de birourile de afaceri, agenţiile de schimb valutar, dar şi activităţile întreprinderilor care oferă spectacole publice, cum ar fi teatrele, cinematografele etc.
    1. Actele de comerţ formale, numite şi proformă, sunt acte de comerţ ce au ca obiect operaţiuni realizate sub acoperire sau prin intermediul scrisorii de schimb. Ele formează o categorie restrânsă de operaţiuni, fiind însă relativ des folosite într-o economie de piaţă. În ţara noastră, în ultima perioadă de timp sunt utilizate asemenea acte formale de comerţ sub forma operaţiunilor compensatorii.
    2. Actele de schimb în virtutea teoriei accesorii cuprind acele operaţiuni ce se referă la acte care prin natura lor sunt pur civile, devenind însă comerciale în momentul în care sunt făcute de către un comerciant cu ocazia realizării unei anumite laturi a activităţii sale comerciale. Un astfel de exemplu îl constituie cumpărarea de către un comerciant a unui autoturism, în fond un act de natură civilă pentru o persoană particulară, devenind însă act comercial când autoturismul în cauză va fi destinat pentru a deservi conducerea firmei sau forţele de vânzare ale acesteia. Există aici o excepţie, respectiv achiziţionarea imobilelor, care este o operaţiune exceptată de Codul comercial, fiind considerată ca act civil.

Având în vedere cele prezentate, se poate trage concluzia că, în activitatea desfăşurată, un agent economic cu activitate de comerţ poate efectua următoarele categorii de acte:

  • acte civile, care constau în cumpărarea diverselor mijloace mobiliare, maşini etc. pentru uzul său personal, dar şi a unui imobil, fie pentru uzul său personal, fie pentru exercitarea activităţii sale comerciale;
  • acte comerciale, respectiv cumpărări şi vânzări de mărfuri, schimburi de creanţe etc;
  • operaţiuni devenite acte de comerţ în virtutea teoriei accesorii.

Cunoaşterea în detaliu a structurii actelor de comerţ permite clasificarea

activităţii de comerţ în funcţie de obiectul afacerilor. În acest sens, comerţul se poate structura în: comerţul propriu-zis, comerţul bancar, comerţul transporturilor şi comerţul asigurărilor.

  1. Comerţul propriu-zis are în vedere actele de vânzare şi cumpărare a produselor naturale sau fabricate. Un asemenea tip de comerţ cuprinde două domenii distincte, care pot coexista în cadrul aceleiaşi întreprinderi: producţia şi distribuţia, domenii deservite de aparate distincte, cel de producţie, respectiv cel comercial.
  2. Comerţul bancar constă în a colecta, concentra şi pune la dispoziţia comer­cianţilor a unor fonduri provenite, în primul rând, din depozitele bancare ale cli­enţilor. Pe măsura dezvoltării activităţii economice, în general, şi a celei comerciale, în special, acest tip de comerţ a cunoscut o amploare deosebită, prin extinderea creditului.
  3. Comerţul transporturilor cuprinde totalitatea actelor de comerţ referitoare la operaţiunile ce asigură orientarea şi deplasarea mărfurilor de la producător către locurile de vânzare sau de transformare.
  4. Comerţul de asigurări are în vedere acele operaţiuni privind actele de asigurare a unor riscuri, mijlocite de plata unei prime de asigurare.

Asemenea acte de comerţ au condus la constituirea unor ramuri şi tipuri de activităţi comerciale, generând apariţia, organizarea şi funcţionarea unor întreprinderi specializate, care şi-au axat întreaga lor activitate pe dezvoltarea şi perfecţionarea unui sistem de relaţii în cadrul pieţei în care funcţionează. Se poate astfel vorbi despre întreprinderi de distribuţie a mărfurilor, bănci, societăţi de asigurări, întreprinderi de transport, fiecare dintre acestea reglementate prin statute proprii, ce conţin „atât regimul posibilităţilor de a exercita activităţi de comerţ, cât şi pe cel al căilor de probare a opţiunilor şi capacităţilor de a realiza activitatea respectivă"6. Desigur, lucrarea de faţă are în vedere activitatea de comerţ propriu-zis, respectiv actele de vânzare şi cumpărare realizate în cadrul pieţei bunurilor şi serviciilor.

Loading...