loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Este comerciant orice persoană fizică sau juridică a cărei profesie este comerţul. În acest sens, în Codul nostru comercial se precizează că sunt comercianţi cei care exercită acte de comerţ şi fac din aceasta profesia lor obişnuită.

Pentru a fi considerat comerciant, un agent economic trebuie să îndeplinească în totalitate şi în acelaşi timp următoarele condiţii:

  • să facă acte de comerţ;
  • să realizeze asemenea acte în mod obişnuit, acest lucru presupunând repeta­bilitatea operaţiunilor respective;
  • să transforme realizarea actelor respective în profesia sa de bază sau accesorie;
  • să acţioneze în numele său personal.

Pornind de la implicaţiile cu totul deosebite pe care le are comerţul şi ţinând seama de complexitatea şi importanţa activităţii comerciale, acest domeniu este reglementat printr-o legislaţie specială, legislaţie ce are menirea să asigure statutul comercianţilor, drepturile, obligaţiile şi prerogativele acestora.

1. Principalele restricţii privind desfăşurarea de activităţi comerciale

Legislaţia specifică activităţii comerciale conţine o serie de prevederi care au rolul de a împiedica pătrunderea în acest domeniu a unor persoane neavenite, ce ar putea să pună în pericol sănătatea publică, integritatea sau chiar viaţa consumatorilor. În cele ce urmează ne vom referi la două categorii de restricţii, respectiv la cele privind persoana comerciantului şi la cele referitoare la modul de exercitare a activităţilor în diverse ramuri de comerţ.

  1. În ceea ce priveşte restricţiile privind persoana care urmează a efectua acte de comerţ şi a desfăşura activităţi în domeniul comerţului, acestea se referă la incapacităţi şi la incompatibilităţi.
  • Legislaţia în domeniul comerţului din majoritatea ţărilor cu economie de piaţă prevede că nu au voie să realizeze acte şi fapte de comerţ următoarele categorii de persoane considerate incapabile pentru acest lucru: persoanele afectate de interdicţii legale, urmare a unor condamnări suferite pentru o serie de infracţiuni grave, atât de drept comun, cât şi cele economice şi fiscale, ca şi persoanele care au suferit, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, restricţii juridice ca urmare a faptului că s-au dovedit a fi administratori necorespunzători (au dus afacerea la faliment) sau că fac parte din rândul persoanelor atinse de alienare mintală. De asemenea, sunt consideraţi a fi incapabili a realiza activităţi comerciale minorii.
  • În ceea ce priveşte incompatibilităţile, legislaţia stipulează că sunt incompa­tibile cu exercitarea actelor de comerţ persoanele care realizează, concomitent, profesii precum cea de magistrat, notar, avocat, militar, funcţionar public etc. Precizăm că incompatibilitatea nu are în vedere pregătirea ca atare a persoanei care exercită profesia de comerciant, ci doar exercitarea concomitentă a acestei profesiuni cu cele din categoria menţionată mai înainte.

Legislaţia unor ţări, în primul rând a celor membre ale Uniunii Europene, regle­mentează în mod distinct situaţia cetăţenilor străini care vor să desfăşoare activităţi comerciale, având prevederi prin care i se permite să facă comerţ unui cetăţean străin a cărui şedere este autorizată în ţara respectivă, cu condiţia obţinerii unui document profesional care poartă menţiunea de „comerciant".

  1. În ceea ce priveşte restricţiile referitoare la modul de organizare a diferitelor tipuri de comerţ, ne aflăm în faţa unor interdicţii complete, reglementări speciale sau autosesizări administrative. În principal, este vorba de următoarele categorii de restricţii:
  • Sectoare de comerţ a căror organizare este interzisă în mod expres întreprinză­torilor particulari, statul deţinând un monopol legal în acest sens. O asemenea situaţie se poate întâlni mai întâi atunci când se au în vedere raţiuni fiscale, statul urmărind asigurarea resurselor financiare necesare prin intermediul desfacerii unor anumite produse, precum tutunul sau alcoolul, iar apoi când se urmăresc anumite obiective de interes general, cum ar fi emiterea de monede, comerţul cu timbre şi efecte poştale, fabricarea armelor şi muniţiilor etc. Tot în această categorie de restricţii intră şi sectoarele de comerţ interzise complet, indiferent de natura agentului economic. Avem în vedere comerţul cu stupefiante, comerţul cu literatură şi materiale pornografice etc.
  • Sectoare de comerţ reglementate şi controlate, în cadrul cărora activitatea comercială poate fi desfăşurată sub condiţia (restricţia ) respectării unor condiţii speciale, ca, de exemplu, o anumită competenţă profesională a comerciantului, atestată printr-un document oficial (farmacistul, şoferul, comerciantul de plante medicinale), sau existenţa unor prescripţii speciale ce fac obiectul unui control şi al unei urmăriri riguroase. În acest din urmă caz avem, de exemplu, comerţul cu arme, cu bijuterii, comerţul tip consignaţie, servicii turistice sau de asigurări etc.
  • Cea de-a treia categorie de restricţii referitoare la modul de organizare a diferitelor tipuri de comerţ are în vedere acele activităţi comerciale care se pot desfăşura numai pe baza unei autorizaţii speciale, eliberată de un organ administrativ competent (minister, prefectură etc.). În acest caz, se au în vedere, în principal, activitatea unităţilor comerciale primejdioase, incomode, insalubre sau generatoare de zgomote, activitatea unităţilor care comercializează băuturi alcoolice, activitatea agenţilor economici care efectuează transporturi rutiere sau aeriene, activitatea comerţului mobil ce se realizează prin intermediul camioanelor sau autobuzelor- magazin, activitatea brutăriilor, activitatea întreprinderilor de spectacole şi a agenţiilor de voiaj, precum şi activitatea marilor magazine universale, a supermagazinelor etc.

2. Obligaţiile şi prerogativele comerciantului

Desigur, în activitatea desfăşurată, comerciantul are atât o serie de obligaţii, izvorâte, mai ales, din restricţiile prezentate, cât şi unele prerogative. Vom analiza, în cele ce urmează, atât obligaţiile, cât şi prerogativele comerciantului, prin prisma legislaţiei în domeniu în vigoare în acest moment.

  1. Obligaţiile comerciantului se referă la organizarea sistemului de relaţii specific fiecărei ramuri, la responsabilitatea fiscală şi la obligaţiile impuse de calitatea acestuia de patron.
  • Obligaţiile referitoare la respectarea sistemului de relaţii specific fiecărei ramuri şi a modului de desfăşurare a activităţii comerciale ţin de conducerea eviden­ţelor primare şi contabile, precum şi de conservarea tuturor documentelor comerciale. De asemenea, intră în aceste categorii de obligaţii deschiderea unui cont în bancă, furnizarea, atunci când este cazul, a unor informaţii organelor abilitate şi, nu în ultimul rând, suportarea consecinţelor falimentului, respectiv lichidarea bunurilor întreprinderii sau a regimului judiciar, în cazul suspendării unei plăţi.
  • Obligaţiile fiscale au în vedere plata impozitelor şi taxelor legale, rolul principal revenind impozitului pe profit şi taxei pe valoarea adăugată.
  • Obligaţiile ce revin comerciantului în calitatea sa de patron se referă la sistemul de relaţii pe care acesta trebuie să-l statueze în cadrul firmei în raporturile cu salariaţii. Avem în vedere cunoaşterea şi aplicarea prevederilor Codului muncii şi a celui comercial, a regulilor de igienă şi securitate socială etc.
    1. Prerogativele comerciantului - avem în vedere aici privilegiile şi avantajele acestuia - se referă la o serie de drepturi prin care se statuează posibilităţile comerciantului, atât de a acţiona în interesul afacerilor sale, cât şi pentru a se putea apăra, în cazul unor eventuale conflicte sau al apariţiei unor daune. Avem în vedere, printre altele, existenţa de drept a calităţii de membru al Camerei de Comerţ. De aici, posibilitatea de a alege şi de a fi ales în această instituţie, dar şi cea de a-şi rezolva litigiile cu alţi comercianţi prin intermediul arbitrajului (tribunalului comercial), a cărui procedură este mult mai rapidă şi mai puţin costisitoare în raport cu instanţele de drept comun; posibilitatea de a beneficia de măsuri speciale cu privire la urmărirea contractelor comerciale, a celor privind închirierea unor spaţii comerciale sau a celor de leasing ori de locaţie a gestiunii; dreptul de a contesta anumite hotărâri şi a invoca în cadrul unor asemenea contestaţii proba cu martori, posibilitatea de a contracta sau de a acorda împrumuturi comerciale, la un volum practic nelimitat.
Loading...