loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Distribuţia mărfurilor reprezintă o funcţie indispensabilă a mecanismului econo­mic ce asigură drumul optim al produselor întreprinderii producătoare spre locul unde ele întâlnesc cererea. Altfel spus, distribuţia leagă, în timp şi spaţiu, producătorii şi consumatorii.

Într-un asemenea context, conceptul de distribuţie este unul cuprinzător, ce include forme şi activităţi eterogene. Termenul ca atare desemnează „ansamblul mijloacelor şi al operaţiunilor care asigură punerea la dispoziţia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor şi serviciilor realizate de întreprinderile producătoare"[1].

Pornind de la o asemenea definiţie, vom remarca faptul că noţiunea de distribuţie are în vedere următoarele patru aspecte:

  • „traseul" pe care îl parcurg bunurile de la întreprinderea producătoare până ajung efectiv la consumatori;
  • ansamblul operaţiunilor ce marchează trecerea succesivă a mărfurilor de la un agent de piaţă la altul, până când acestea intră efectiv în sfera consumului. Avem în vedere operaţiuni precum: vânzarea, cumpărarea, concesiunea, consignaţia etc;
  • lanţul proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în drumul lor spre consumator. În acest caz, este vorba despre distribuţia fizică sau logistica mărfurilor;
  • aparatul tehnic, respectiv reţeaua de unităţi, dotările şi personalul care realizează asemenea procese şi operaţiuni.

Rezultă din cele prezentate faptul că „distribuţia are în vedere circuitul fizic şi cel economic al mărfurilor, relaţiile care intervin între agenţii de piaţă, activităţile unei mase largi şi eterogene de unităţi, ce aparţin mai multor profiluri de activitate"[2]. Termenul de distribuţie trebuie privit mai întâi ca distribuţie comercială, respectiv circuitul economic al produsului, plecând de la producător şi până ce acesta ajunge la consumator (utilizator), în fapt transferul titlului de proprietate asupra produsului, iar apoi ca distribuţie fizică (logistică) a mărfurilor, aceasta constând în a pune din punct de vedere material produsul la dispoziţia consumatorului.

Desigur, distribuţia depăşeşte limitele unei simple vehiculări de mărfuri, adăugând sau asociind acesteia o întreagă gamă de servicii, toate acestea coroborate cu prezenţa mai multor fluxuri între producţie şi consum. Avem în vedere cel puţin patru asemenea fluxuri: al produselor, al tranzacţiilor, al proprietăţii şi cel informaţional. Iată câteva aspecte care încearcă să argumenteze afirmaţia că noţiunea de distribuţie nu trebuie confundată cu mişcarea mărfurilor. In timp ce mişcarea mărfurilor are în vedere aspectul fizic, trecerea fizică a mărfurilor de la producţie la consum, conceptul de distribuţie are în vedere un proces mult mai larg, care începe în momentul când produsul este gata pentru a fi lansat pe piaţă şi se finalizează o dată cu realizarea actului de vânzare către consumatorul final.

 

[1] D. Patriche (coordonator), Bazele comerţului, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag.16.

Gh. M. Pistol, Marketing, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000, pag.181.

Loading...