loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Într-o economie, tipologia canalelor de distribuţie este una complexă. În mod firesc, canalele de distribuţie se pot grupa în funcţie de mai multe criterii, cele mai importante fiind însă categoria de produse sau servicii şi tipul de piaţă în cadrul căreia se realizează distribuţia acestora. În cele ce urmează vom prezenta câteva aspecte privind tipurile de canale de distribuţie existente, atât în cadrul pieţei interne, cât şi în cadrul pieţelor externe.

  1. a) Canalele de distribuţie existente pe piaţa internă prezintă o mare diversitate. În economia României, fizionomia distribuţiei reflectă trăsăturile caracteristice ale tranziţiei la economia de piaţă, putându-se vorbi de închegarea unui nou sistem de distribuţie, în funcţionarea căruia îşi fac loc, tot mai evident, cerinţe şi metode, structuri şi forme specifice unei economii concurenţiale. În acest sens, considerăm că trebuie remarcate câteva din trăsăturile distribuţiei în perioada de tranziţie, care au implicaţii serioase în tipologia şi funcţionarea canalelor de distribuţie.

În primul rând, este de remarcat modificarea substanţială a statutului producătorilor şi participanţilor tradiţionali în procesul distribuţiei. În condiţiile creşterii autonomiei pe care au căpătat-o, aceştia acţionează ca veritabili agenţi de piaţă, afirmându-şi direct interesele în cadrul distribuţiei.

În al doilea rând, au apărut o serie de agenţi de piaţă cu caracteristici noi, o parte dintre aceştia completând paleta distribuitorilor tradiţionali, alţii determinând creşterea numărului etapelor de distribuţie. Într-un asemenea context, este semnificativă însăşi schimbarea structurii pe forme de proprietate a participanţilor la procesul distribuţiei.

În al treilea rând, este de menţionat faptul că sistemul pârghiilor şi instrumentelor specifice economiei concurenţiale - şi avem în vedere sistemul de impozite, adaosuri, credite, dobânzi etc. - rezolvă tot mai multe dintre problemele constituirii şi funcţionării canalelor de distribuţie. În aceste condiţii, dirijarea fluxurilor de mărfuri de la producător la consumator devine efectiv o opţiune strategică a fiecărui participant la procesul distribuţiei. În consecinţă, constituirea sistemului de distribuţie va conduce spre o mişcare raţională a mărfurilor, excluzându-se verigile parazitare, care nu au nici un fel de contribuţie la desfăşurarea şi, cu atât mai puţin, la eficientizarea activităţii de distribuţie. Din păcate însă, în economia de tranziţie a României, se constată o creştere a numărului de verigi intermediare, acest lucru datorându-se, mai ales, dezechilibrului existent între cerere şi ofertă, dar şi insuficienţei sau incoerenţei cadrului legislativ şi instituţional în domeniu. Treptat însă, este de aşteptat ca pe măsură ce fiecare agent economic îşi va însuşi mecanismul de funcţionare a pieţei concurenţiale, numărul de verigi prin care trec mărfurile de la producător la consumator să se reducă la atât cât este necesar şi eficient.

În aceste condiţii, principalele tipuri de canale de distribuţie existente în cadrul pieţei noastre interne sunt:

  • canale directe, de tipul producător-consumator, specifice prin excelenţa distribuţiei serviciilor, date fiind particularităţile acestora, respectiv intangibilitatea, inseparabilitatea de producător (prestator) şi, în consecinţă, imposibilitatea mişcării acestora în spaţiu. În acest caz, actul de vânzare-cumpărare, care se transformă într-un act de prestări servicii, se realizează, în cele mai multe cazuri, concomitent cu producerea şi consumarea sa. De asemenea, distribuţia fără intermediari intervine, în mare măsură, şi în cazul bunurilor de utilizare productivă, precum şi în cazul unor bunuri destinate populaţiei, exemplul cel mai concludent fiind cele de folosinţă îndelungată, de valoare sau/şi volum mare. Canalele de distribuţie fără intermediari reprezintă cea mai simplă modalitate de distribuţie;
  • canale scurte, cu un singur intermediar, specifice deopotrivă bunurilor de utilizare productivă, cât şi bunurilor de consum, în măsură diferită. În cazul bunurilor de utilizare productivă, acestea trec prin verigi intermediare, care cumulează ambele funcţii ale distribuţiei, respectiv de angrosist şi detailist. În cazul bunurilor de consum, avem în vedere, în principal, acele bunuri pe care comerţul cu amănuntul le achiziţionează de la producător, pentru a le revinde apoi consumatorului final;
  • canale lungi şi foarte lungi, în cadrul cărora există mai mulţi intermediari. Sunt canale specifice bunurilor de consum, în poziţia de intermediar figurând mai mulţi grosişti şi un detailist. Un asemenea circuit se impune şi în cazul mărfurilor de sortiment complex, al celor cu cerere sezonieră, precum şi al produselor care reclamă o serie de operaţiuni prealabile punerii lor în vânzare.
  1. b) Canalele de distribuţie existente pe pieţele externe sunt mai complexe, o asemenea trăsătură decurgând din însăşi complexitatea acestor pieţe, din specificul lor şi al produselor comercializate, din dimensiunile tranzacţiilor, precum şi din gradul de concentrare teritorială. Asemenea condiţii specifice generează o serie de dificultăţi în organizarea şi derularea distribuţiei, precum şi o filieră mai greoaie de transmitere a produselor către consumatori. Toate aceste aspecte vor avea consecinţe directe asupra competitivităţii mărfurilor oferite la vânzare, consecinţe ce pot fi însă reduse, sau chiar eliminate, printr-o selecţie atentă a circuitelor, a intermediarilor şi a formelor de comercializare. Şi în acest caz, canalele de distribuţie cunosc o mare varietate de tipuri şi forme. Deşi, neîndoielnic, canalele de distribuţie existente pe pieţele externe au o serie de trăsături specifice, ele nu sunt totuşi total diferite de cele ce asigură circulaţia mărfurilor pe pieţele interne.

Diversitatea unor asemenea canale derivă din faptul că producătorul este situat într-o altă ţară decât consumatorul (utilizatorul), acest lucru însemnând canale care vor avea în structură verigi intermediare, situate fie în ţara exportatorului, fie în cea a importatorului, sau chiar în ambele. În acelaşi timp, particularităţile tranzacţiilor, pe de o parte, particularităţile care privesc structurile şi modul de funcţionare a comerţului din diferitele ţări, pe de altă parte, explică multitudinea variantelor sub care se poate înfăţişa reţeaua canalelor de distribuţie.

În contextul celor prezentate, principalele tipuri de canale de distribuţie în cazul mărfurilor care fac obiectul operaţiunilor de comerţ exterior sunt următoarele:

  • canale directe, fără intermediari, operaţiunile în cadrul acestor canale fiind operaţiuni de export (import) direct, specifice unor anumite materii prime, instalaţii, utilaje, agregate etc;
  • canale scurte, caracterizate printr-un singur intermediar între producător şi consumator. Intermediarul poate fi un exportator sau un importator, în acest din urmă caz în poziţia de importator putând funcţiona fie o firmă specializată în operaţiuni de comerţ exterior, fie una de comerţ interior, cu ridicata sau cu amănuntul, care se aprovizionează direct de la furnizorul din străinătate;
  • canale lungi şi foarte lungi, specifice, în primul rând, exportului sau importului bunurilor de consum. În acest caz, din combinarea verigilor care pot interveni succesiv în mişcarea mărfurilor (exportator, importator, angrosist, detailist) poate rezulta o gamă complexă şi diversă de canale de distribuţie.
Loading...