loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În funcţie de forma de proprietate, se poate vorbi de următoarele trei categorii de firme: publică, privată şi mixtă.

  1. a) Firma publică este constituită pe baza capitalului public, în prezent în România regăsindu-se sub forma regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale. Asemenea firme sunt necesare şi au importanţă în economie, cel puţin din următoarele considerente:
  • • reprezintă un mijloc de garantare a interesului general de exercitare a unui control direct al statului asupra activităţilor care interesează siguranţa naţională sau a unor sectoare considerate ca strategice (bănci, grupuri industriale etc.), în vederea facilitării adoptării şi transpunerii în practică a unor decizii economice şi politice ale statului;
  • lipsa iniţiativei private în anumite sectoare ale economiei, considerate ca greu accesibile pentru capitalul privat (exemplu: exploatările carbonifere);
  • un asemenea tip de firmă constituie un mijloc de promovare a unor resurse, în cazul în care acestea fac obiectul unui monopol al statului.

Firma publică funcţionează pe baza gestiunii economice şi a autonomiei financiare, pe diferite arii teritoriale, putându-se astfel vorbi de firme publice naţionale, interregionale, interjudeţene, zonale, municipale şi orăşeneşti.

  1. Firma privată este constituită pe baza capitalului privat, manifestându-se prin următoarele structuri: firme individuale, firme unipersonale cu răspundere limitată, firme societare şi firme specifice economiei sociale (cooperative, asociaţii etc.).
  • În cadrul firmei individuale nu se face o separare a patrimoniului firmei de averea persoanei fizice. Principalele caracteristici ale unui asemenea tip de firmă sunt: resurse limitate, riscuri limitate şi suportate cu ansamblul patrimoniului proprietarului, conducerea aparţine acestuia, deci este o conducere autocrată. Lipsa de capital, ca şi posibilităţile de procurare a capitalului suplimentar limitează dimensiunile afacerii.
  • Firma unipersonală cu răspundere limitată este, de fapt, o variantă a societăţii cu răspundere limitată, are un singur asociat, ce dispune de un patrimoniu al afacerii separat de patrimoniul personal.
  • Firma societară are o existenţă autonomă, distinctă de aceea a asociaţilor sau acţionarilor proprietari. Capitalul este divizat în părţi sociale sau acţiuni. Poate înfiinţa filiale (cu personalitate juridică, dispunând de o anumită independenţă) şi sucursale.
  • Firmele specifice economiei sociale au drept caracteristici responsabilitatea, democraţia economică, solidaritatea, diversitatea, libertatea şi ajutorul reciproc. La con­stituirea unor asemenea firme se îmbină elemente ale proprietăţii private cu trăsături specifice proprietăţii de grup.

Deoarece problematica acestei categorii de firme este complexă şi în învăţă­mântul nostru economic este mai puţin studiată, vom reveni cu câteva aspecte privitoare la firmele specifice economiei sociale, ce iau, de fapt, forma sistemelor cooperatiste.

  1. Firma mixtă presupune asocierea mai multor întreprinzători, persoane fizice sau juridice, în calitate de proprietari publici sau privaţi, interni sau externi. Proprietatea aparţine asociaţilor, în proporţia stabilită prin contract. Înfiinţarea unei asemenea firme presupune o temeinică documentare asupra viitorilor parteneri, asupra legislaţiei interne şi internaţionale, încheierea unui contract clar cuprinzând clauze necesare rezolvării tuturor problemelor pe care le presupune afacerea, un statut bine structurat, potrivit legislaţiei în domeniu.

Revenind, aşa cum precizam mai înainte, la sistemul firmelor de tip cooperatist, trebuie precizat că în România există două sisteme cooperatiste: sistemul cooperaţiei de consum (cooperativa de consum şi cooperativa de credit) şi sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti. Pentru ambele sisteme sunt comune o serie de trăsături precum:

  • definirea cooperaţiei drept o asociaţie autonomă de persoane reunite în mod voluntar, în scopul satisfacerii nevoilor şi a aspiraţiilor lor de natură economică, socială, culturală, prin intermediul unor instituţii deţinute în comun şi controlate în mod democratic;
  • principiile organizării şi funcţionării structurilor organizaţiilor cooperatiste, respectiv: asocierea liber consimţită, caracterul individual al asocierii, constituirea şi dezvoltarea patrimoniului cooperatist, compus din capitalul social şi capitalul de rezervă, caracterul personal al titlurilor nominative de valoare, organizarea şi condu­cerea democratică a organizaţiei cooperatiste, prioritatea muncii asupra capitalului şi continuitatea muncii cooperatiste;

- constituirea unor fonduri specifice mişcării cooperatiste pentru finanţarea producţiei, a investiţiilor, participarea la beneficii pentru munca prestată şi părţile sociale depuse etc.

În sistemul cooperaţiei de consum se regăsesc cooperativa de consum şi cooperativa de credit.

Cooperativa de consum este o asociaţie de persoane fizice constituită în mod liber, fără discriminări de naţionalitate, limbă, religie, sex, apartenenţă politică sau origine socială. Organizarea activităţii se realizează cu respectarea legii cooperaţiei de consum, a statutului cadru şi a statutului propriu fiecărei cooperative în parte. Capitalul social este format din părţi sociale, fiecare dintre acestea având aceeaşi valoare. Activitatea cooperaţiei de consum se desfăşoară atât în mediul urban, cât şi, mai ales, în mediul rural, pe raza unei singure localităţi sau uneori a mai multor localităţi. În obiectul de activitate al cooperaţiei de consum sunt cuprinse activităţi de comercializare a mărfurilor, alimentaţie publică, activităţi de turism, activităţi de producţie şi de prestări servicii, activităţi de comerţ exterior etc.

Cooperativa de credit are la bază aceleaşi principii ca şi cooperativa de consum. Ea atrage economiile băneşti ale populaţiei (în principal ale membrilor cooperatori), pe care apoi le fructifică; întreaga sa activitate se desfăşoară în scopul asigurării, apărării şi prosperării membrilor cooperatori. Cooperativa de credit poate contracta împrumuturi de la bănci comerciale sau poate acorda împrumuturi membrilor săi, pentru susţinerea producţiei agricole sau achiziţionarea unor componente din sisteme de maşini, de îngrăşăminte etc.

Membrii ambelor tipuri de cooperative (de consum şi de credit) se bucură de dreptul primirii unor dividende, în funcţie de vărsămintele făcute la capitalul social al cooperativei şi de rezultatele economico-financiare ale acesteia.

În sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti se regăsesc cooperativa meşteşugă­rească şi societatea cooperatistă pe acţiuni, ambele prezentându-se sub forma unor asocieri voluntare, ce se organizează şi funcţionează potrivit statutului propriu. Membrii cooperatori asociaţi au atât calitatea de membru cooperator, cât şi pe aceea de lucrător. Ca şi la cooperativa de consum, patrimoniul cooperativei meşteşugăreşti este format din părţi sociale obligatorii şi părţi sociale voluntare.

Pentru părţile sociale subscrise, membrii cooperatori beneficiază de dividende, potrivit hotărârii adunării generale, precum şi de o cotă parte din beneficiul realizat din munca depusă.

Principalele activităţi ce formează obiectul de activitate al unor astfel de cooperative sunt: producerea şi comercializarea de mărfuri, activităţi de producţie şi executarea de lucrări, prestări de servicii, achiziţionări şi recondiţionări de bunuri, activităţi de import-export, precum şi cooperări internaţionale.

Loading...