loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În condiţiile în care comerţul cu ridicata este caracterizat prin eterogenitatea activităţii sale, urmare mai ales a varietăţii produselor tranzacţionate, a pieţelor pe care sunt vândute mărfurile şi a metodelor diferite de operare, structurarea activităţii comer­ţului cu ridicata devine o operaţie dificil de realizat. Cu toate acestea, se pot identifica o serie de criterii de clasificare, referitoare, în principal, la:

  • influenţele producătorilor asupra acestui tip de comerţ;
  • transferul titlului de proprietate asupra mărfurilor;
  • gama serviciilor furnizate;
  • lungimea şi profunzimea liniilor de produse.

În funcţie de asemenea criterii se poate creiona următorul model al tipologiei activităţii comerciale cu ridicata.

  1. Comercianţii cu ridicata clasici, respectiv agenţi economici independenţi, care deţin proprietatea mărfurilor. La rândul lor, aceşti comercianţi pot fi:

1.1. Comercianţii care oferă servicii complete sau limitate, respectiv:

  • Comercianţii de tip cash and carry, reprezentaţi de mijlocitorii ai căror clienţi plătesc cu bani gheaţă şi nu asigură transportul mărfurilor.
  • Comercianţii camionagii truck jobber, mijlocitorii ce comercializează un sortiment redus de produse pe care le transportă direct la sediul clienţilor. Dispunând de propriile mijloace de transport al mărfurilor, asemenea comercianţi joacă un important rol în aprovizionarea cu produse perisabile, pe care le vând contra numerar firmelor mici, hotelurilor, spitalelor etc., aflate pe traseul parcurs de ei.
  • Agenţii de expediţie (desk jobbers) sunt intermediarii care negociază cu furnizorii şi cumpără mărfuri de la aceştia, ei nemanipulând însă fizic produse, acestea ajungând direct de la producător la clienţi. Aceşti comercianţi îşi asumă însă toate riscurile privind mărfurile, începând din momentul acceptării comenzii şi până când a fost realizată efectiv recepţia de către client.

1.1.4. Comercianţii cu ridicata care lucrează pe bază de comenzi trimise prin poşta mail-order folosesc cataloage pentru a vinde produsele, mai ales articole mici, şi în special clienţilor din zone mai îndepărtate. Ei vând produse cosmetice, articole sportive, bijuterii, anumite specialităţi alimentare etc. Plata se face cu „banii jos" sau prin cartea de credit, acordându-se unele reduceri în cazul comenzilor mari.

1.2. Comercianţii care aprovizionează rafturile detailiştilor, numiţi şi rack-jobbers sunt agenţi cu ridicata care deţin propriile lor rafturi sau alte spaţii în cadrul unor supermagazine. Ei aprovizionează rafturile comercianţilor cu amănuntul, mai ales cu mărfuri nealimentare, pe care detailiştii evită să le aibă în stoc din cauza vânzării lente. Mărfurile tipice comercializate de rack-jobbers sunt produsele cosme­tice şi de îngrijire a sănătăţii, jucăriile, cărţile şi revistele, produsele pentru dotarea şi întreţinerea locuinţei etc.

  1. Agenţii mijlocitori includ agenţii producătorului, brokerii şi comisionarii. Ei negociază cumpărarea şi vânzarea mărfurilor, dar nu deţin titlul de proprietate asupra acestora. Realizează un număr limitat de activităţi în schimbul unui comision, care, de regulă, se bazează pe preţul de vânzare al produselor. Intră în această categorie:
  • Agenţii sau reprezentanţii producătorilor, numiţi şi manufacturis agents, sunt agenţi independenţi care vând produsele unuia sau mai multor producători, într-o anumită zonă geografică. Deşi nu sunt angajaţi ai producătorilor, asemenea comercianţi nu deţin controlul asupra preţurilor sau condiţiilor de vânzare, aceste elemente fiind stabilite de fiecare producător în parte. Prin intermediul lor se vând accesorii, maşini, echipamente, mobilă, articole electronice etc.
  • Agenţii de vânzări (selling agents) realizează toate activităţile de comerţ cu ridicata, nedeţinând însă titlul de proprietate asupra produselor. Ei decid asupra preţului de vânzare, distribuţiei şi promovării produselor, neavând limite teritoriale. Agenţii de vânzări joacă un rol-cheie în politica celui pe care îi reprezintă în ceea ce priveşte cercetarea de piaţă, publicitatea, creditele etc.
  • Brokerii sunt angajaţi pentru o perioadă determinată, pentru realizarea unei anumite tranzacţii. Scopul principal al brokerilor este acela de a pune în contact pe vânzători şi pe cumpărători, astfel încât ei vor realiza mai puţine funcţii decât intermediarii propriu-zişi; nu vor fi implicaţi în posesia fizică sau financiară a mărfurilor, nu au nici o competenţă în domeniul preţului şi nu-şi asumă nici un fel de risc. În schimb, brokerii oferă clienţilor o serie de informaţii de specialitate privind anumite grupe de mărfuri şi o reţea de contact bine pusă la punct. Astfel, pentru a prezenta doar un exemplu, vânzătorii de maşini uzate, de titluri financiare, de terenuri sau clădiri nu au posibilitatea de a-şi cunoaşte potenţialii cumpărători. În schimb, un broker le poate furniza o asemenea informaţie, evident contra unui comision plătit de vânzător la încheierea tranzacţiei.
  • Comisionarii (commission merchants) sunt acei agenţi care primesc mărfuri în consignaţie de la vânzătorii locali şi negociază vânzarea lor pe anumite pieţe centrale, în principal agricole. Ei preiau, de exemplu, mari cantităţi de cereale pe care le stochează şi apoi le transportă pe pieţele de gros, care apoi sunt vândute. În urma finalizării actului de vânzare-cumpărare, comisionarii îşi reţin un comision, la care se adaugă costurile generate de vânzare.

Rolul şi locul agenţilor mijlocitori, fie agenţi ai producătorului, fie brokeri sau comisionari, sunt bine conturate în cadrul distribuţiei mărfurilor, aceştia fiind specializaţi pe anumite tipuri de produse sau tipuri de clienţi. Cunoscând foarte bine piaţa, pot furniza informaţii valoroase privind vânzările, dând astfel producătorilor posibilitatea să-şi extindă desfacerile şi atunci când resursele acestora din urmă sunt limitate, eliminând costurile de vânzare.

  1. Cel de-al treilea tip de intermediari cu ridicata este reprezentat de auxiliarii producătorilor. Intră în această categorie:
  • Filialele de vânzări (sales branches) sunt mijlocitori, aparţinând producăto­rilor, care vând mărfuri şi asigură sprijinul forţelor de vânzare a acestora în zonele în care sunt concentraţi clienţii şi unde cererea este relativ mare. Aceste filiale au condiţii de depozitare, deţinând de altfel şi stocuri de marfă, oferă credite, livrează mărfuri, oferă asistenţă promoţională, precum şi alte servicii.
  • Birourile de vânzări (sales offices) se deosebesc de filialele de vânzare prin faptul că nu deţin stocuri de mărfuri.
Loading...