loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Comerţul cu amănuntul reprezintă acea formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor finali, de regulă, în cantităţi mici şi în stare de a fi întrebuinţate. Complexitatea activităţii comerciale cu amănuntul face ca însuşi sistemul de definire şi de conturare a conţinutului acestui tip de comerţ să nu fie o întreprindere facilă, existând o serie de aspecte dificile şi, mai ales, pretenţioase, ce conduc la abordări diferite ale acestei probleme. În condiţiile moderne ale economiei, conceptul de comerţ cu amănuntul trebuie să aibă în vedere o serie de noi aspecte, mai ales de natură calitativă, cele mai importante fiind legate de interferenţa serviciilor comerciale în cadrul procesului de vânzare a mărfurilor. Într-o asemenea viziune, comerţul cu amănuntul va putea fi definit ca un ansamblu de activităţi şi relaţii organizate şi desfăşurate de unităţi specializate în circulaţia mărfurilor, în vederea aprovizionării consumatorilor sau a utilizatorilor finali.

Datorită complexităţii activităţii desfăşurate în acest domeniu, pe lângă relaţiile economice de schimb, comerţul cu amănuntul presupune şi alte relaţii, precum cele juridice, de muncă şi de prestări de servicii (de exemplu, bancare).

Într-un asemenea context, comerţul cu amănuntul se integrează mecanismului de piaţă, fiind conectat în mod direct cu toate cele patru componente ale pieţei globale: piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa capitalurilor, piaţa schimburilor valutare şi piaţa forţei de muncă.

În România, desfăşoară activităţi de comerţ cu amănuntul societăţi comer­ciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unităţi proprii ale producătorilor, diverse organizaţii obşteşti, asociaţii, persoane fizice etc.

Indiferent de forma de proprietate, apartenenţa, tipul, structura şi mărimea lor, agenţii economici ce desfăşoară activitate de comerţ cu amănuntul se aprovizionează cu mărfuri de la producători sau de la grosişti, constituie în unităţile lor stocuri de mărfuri şi apoi le vând către consumatori. Pentru aceasta însă, comerţul cu amănuntul trebuie să îndeplinească un minim de condiţii, precum:

  • specializarea activităţii comerciale, condiţie ce presupune luarea în calcul a unui complex de factori legat de particularităţile tehnologice ale mărfurilor, tehnicile de comercializare specifice fiecărui produs sau grupe de produse, gradul de dotare tehnică impus pentru realizarea actelor de vânzare-cumpărare etc.;
  • concentrarea activităţii comerciale, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Sub impactul procesului de concentrare se dezvoltă diferite întreprinderi care pot să exercite, concomitent, cele două funcţii comerciale ale distribuţiei, de gros şi de detail;
  • localizarea comerţului cu amănuntul, condiţie ce depinde nemijlocit de repar­tiţia teritorială a populaţiei;
  • gestionarea stocurilor de mărfuri, condiţie ce pune în discuţie o serie de probleme proprii fiecărui profil de comerţ;
  • aspecte psihologice ale vânzării mărfurilor.

Corespunzător caracteristicilor comerţului cu amănuntul, precum şi condiţiilor ce trebuie asigurate pentru exercitarea acestuia, în cadrul desfacerilor de mărfuri în detail se întreprind următoarele operaţiuni comerciale:

  • vânzările de mărfuri alimentare, nealimentare şi de alimentaţie publică reali­zate prin reţeaua comercială, cu plata în numerar sau pe credit;
  • vânzările de tipărituri pe bază de abonament;
  • vânzările de bunuri efectuate prin magazinele de consignaţie din depunerile de obiecte făcute de populaţie;
  • vânzarea unor produse specifice aprovizionării unor anumite categorii de meş­teşugari cu regim special de aprovizionare;
  • livrările de energie electrică şi termică prin intermediul unităţilor specializate în distribuţia unor asemenea servicii;
  • unele vânzări ocazionale efectuate de anumite tipuri de instituţii şi întreprin­deri publice sau private, ce au în vedere o serie de produse alimentare destinate consu­murilor sociale (cantine, creşe, grădiniţe, spitale etc.), cât şi unele produse nealimen­tare ce formează consumul gospodăresc al întreprinderilor şi instituţiilor respective (materiale de întreţinere, furnituri de birou etc.).
Loading...