Economie

Complexitatea formelor de manifestare a serviciilor, în general, a celor comer­ciale, în particular, varietatea domeniilor de acţiune, implicarea acestora în realizarea actului de vânzare-cumpărare evidenţiază amploarea activităţii desfăşurate în acest important sector, dar şi eterogenitatea acestei activităţi şi, prin urmare, dificultatea dimensionării acestui sector, pe de o parte, dar şi necesitatea cuantificării contribuţiei serviciilor comerciale în complexul de facilităţi oferit consumatorilor, pe de altă parte. Comensurarea şi modul de integrare a serviciilor comerciale în complexul de utilităţi oferit consumatorului ridică o serie de probleme legate de modul de localizare şi suportare a costurilor de către parteneri. Aceasta, cu atât mai mult în condiţiile creşterii complexităţii acestui sistem de integrare a serviciilor în cauză în oferta fiecărui tip de unitate comercială şi ale dificultăţii delimitării costurilor şi suportării cheltuielilor. În aceste condiţii, vor fi avute în vedere o serie de raţionamente, ce ţin seama, pe de o parte, de locul fiecărui partener în fluxul produselor de la producător la consumator, iar pe de altă parte, de rolul comerţului în sistemul de satisfacere a nevoilor consuma­torilor, de posibilităţile de urmărire a cheltuielilor în cauză, de caracterul noţiunii de serviciu comercial, precum şi de unele tendinţe apărute în sistemul de utilităţi produs- servicii.

Vom trece în revistă cinci asemenea raţionamente:

1. Comerţul zilelor noastre se constituie ca un sistem integrat, atât din punct de vedere al relaţiilor sale cu producătorii, cât şi în ceea ce priveşte relaţiile cu consuma­torii. Într-o asemenea situaţie, se impune localizarea câmpului de realizare a serviciilor şi a obligaţiilor partenerilor, pornind însă de la dificultăţile privind perceperea şi stabi­lirea marjelor comerciale în raport cu operaţiunile efectuate de către fiecare partener în parte.
2. În ultimele decenii, raporturile dintre producători şi distribuitori s-au modificat semnificativ, în favoarea celor din urmă. O asemenea situaţie conferă comerţului o capacitate puternică de negociere, acesta putând astfel să stabilească repartizarea marjei comerciale, fără a mai ţine seama, uneori, de costurile şi riscurile reale.
3. În condiţiile în care nu în toate cazurile evidenţele contabile sunt organizate astfel încât să permită o repartizare reală a costurilor pe elemente de cheltuieli, se diminuează posibilităţile de cuantificare a costurilor specifice fiecărei operaţiuni în parte.

În cazul întreprinderilor ce au ca obiect de activitate comercializarea mărfurilor, unde masa cheltuielilor este deosebit de mare, calculul costurilor serviciilor este o problemă foarte delicată.

1. În condiţiile intangibilităţii serviciilor, acestea sunt greu de cuantificat. Cu toate acestea, au fost căutate şi există o serie de criterii care permit evaluarea aportului serviciului comercial în cadrul actului de vânzare-cumpărare, criterii ce asigură inte­grarea funcţională a serviciilor comerciale în oferta agenţilor economici cu activitate de comerţ cu amănuntul. Se are în vedere faptul că, în ultimă instanţă, perceperea de către consumatori a serviciilor furnizate de către comerţ reprezintă o funcţie multifactorială, elementele luate în calcul putând fi:

• natura tehnică sau nontehnică a bunurilor căutate;
• relaţia consumator-produs, o relaţie ce poate fi implicată, atunci când avanta­jele produsului sau riscurile acestuia (pe plan social, economic sau psihologic) sunt suficiente pentru a justifica efortul de căutare a unor informaţii cât mai exacte şi a unor puncte de vânzare adecvate, sau o relaţie neimplicată, atunci când obiectul actului de vânzare-cumpărare îl formează o serie de produse de origine animală, ce se procură, în mod obişnuit, de la orice magazin;
• nivelul mediului concurenţial;
• natura psihologică a consumatorilor şi nivelul aspiraţiilor acestora;
• maturitatea firmei de comerţ vizate şi apreciată de către consumator ca satisfăcătoare sau, dimpotrivă, nesatisfăcătoare;

1. Acţionând în condiţiile unei concurenţe acerbe, formele moderne de distribu­ţie au tendinţa de a privilegia preţul şi de a realiza un transfer de sarcini între parteneri, deplasându-se mai ales spre producători sau consumatori. O asemenea tendinţă se i₂₂ Universitatea SPIRU HARET observă şi în ceea ce priveşte serviciile comerciale, agenţii economici din comerţ mobilizându-şi oferta de mărfuri şi printr-o politică de servicii puternic diferenţiată. În cadrul acestei politici, o deosebită atenţie se acordă integrării în activitatea curentă a cel puţin următoarelor patru tipuri de servicii:

• psihologice sau de confort, respectiv modul în care se face primirea clienţilor în magazin, cordialitatea personalului comercial, profunzimea sortimentului de mărfuri oferit la vânzare etc.;
• tehnice, cum sunt livrările la domiciliu, instalarea şi punerea în funcţiune a diverselor produse achiziţionate, garanţiile acordate etc.;
• financiare, un rol deosebit revenind aici creditelor clasice, creditului total, creditului compensat şi creditului gratuit.

Aşa cum bine remarcă literatura de specialitate, „un asemenea evantai de servicii reprezintă, de fapt, baza unor strategii de comercializare, care au în vedere, ca argument, atât preţul produselor, cât şi serviciile asociate acestora"³.