Economie

De-a lungul istoriei sale, mişcarea cooperatistă a cunoscut permanente şi profunde schimbări, ca urmare a transformărilor generale pe care le-a cunoscut şi le cunoaşte lumea. Ele au fost însoţite în întreaga istorie cooperatistă de un respect deosebit pentru om şi de credinţa în capacitatea lor de a se dezvolta economic şi social prin ajutor mutual. În acest context, Declaraţia de principii adoptată la Congresul de la Manchester din 1995 s-a bazat pe un asemenea principiu, la care trebuie adăugat un altul, respectiv democraţia, mişcarea cooperatistă considerând că principiile democratice aplicate activităţilor economice sunt necesare, oportune şi eficace.

În timp, multe personalităţi de seamă ale teoriei şi practicii cooperatiste şi-au adus contribuţii marcante la dezvoltarea gândirii cooperatiste, la afirmarea valorilor şi principiilor sale. În acelaşi timp însă, mişcarea cooperatistă s-a dezvoltat în cadrul unei arii bogate de sisteme de credinţă, incluzând, poate, toate marile religii şi ideologii ale lumii. În aceste condiţii, era firesc ca membrii cooperaţiei şi organizaţiile cooperatiste să fie influenţate de asemenea sisteme de credinţă, ajungându-se la un anumit consens privind valorile cooperatiste esenţiale. Desigur, acest lucru a presupus un proces complex, contradictoriu, dar şi plin de satisfacţii.

Declaraţia adoptată la Congresul de la Manchester din 1995 are în vedere şapte valori ale cooperaţiei, respectiv autoajutorarea, democraţia, egalitatea, echitatea, cin­stea, responsabilitatea socială şi solidaritatea. Asemenea valori incontestabile ale coo­peraţiei vor marca mişcarea cooperatistă şi în perioada următoare, respectiv începutul mileniului trei. Ele trebuie înţelese însă ca acţionând într-o dinamică profundă, care priveşte toate aspectele acesteia, respectiv o dinamică economică, etică, culturală şi, mai ales, profund umanistă.

1. Autoajutorarea este o valoare de bază a cooperaţiei ce se bazează pe credinţa că toţi oamenii pot şi trebuie să lupte pentru a-şi hotărî şi controla propriul destin, deplina dezvoltare individuală realizându-se însă numai prin asociere între oameni. Pornind de la ideea că omul, privit ca individ, este limitat în ceea ce încearcă să facă şi ceea ce poate realiza, autoajutorarea presupune desfăşurarea unor activităţi comune şi asumarea unei responsabilităţi reciproce, astfel încât să realizeze mai mult, în folosul său şi al colectivităţii din care face parte.
2. În acelaşi timp, membrii cooperatori îşi dezvoltă aptitudinile participând la activităţile desfăşurate în cooperativă în mod democratic. Democraţia cooperatistă presupune că membrii cooperatori sunt solidari în drepturi şi obligaţii, iar organele de conducere ale organizaţiei cooperatiste sunt alese, la toate nivelurile, prin aplicarea principiului „un om, un vot", cu excepţia societăţilor cooperatiste pe acţiuni, unde numărul de voturi este determinat de aportul la capitalul social al acestora.
3. Activitatea cooperativelor se bazează pe egalitate, punându-se un deosebit accent pe personalitatea umană, acest lucru reprezentând una din trăsăturile distincte ale cooperativei faţă de firmele controlate, în principal, de interesele capitalului. Unitatea de bază a cooperativei este membrul cooperator, toţi membrii având drepturi bine determinate, iar asocierea lor trebuind realizată astfel încât toţi să fie egali în drepturi.
4. Echitatea se referă, în principal, la modul în care membrii cooperatori sunt consideraţi în cadrul cooperativei, ei trebuind să fie trataţi în mod echitabil în ceea ce priveşte retribuirea, ca urmare a participării la activitatea organizaţiei cooperatiste, prin diferite pârghii, precum dividendele, reducerea costurilor, repartiţii din rezervele de capital etc.

1. O importantă valoare a cooperaţiei o reprezintă solidaritatea, o valoare cu o istorie lungă, în cadrul comunităţii internaţionale cooperatiste. În cadrul cooperativei, solidaritatea asigură ca activitatea desfăşurată să nu fie o formă deghizată a interesului propriu, cooperativa reprezentând mult mai mult decât o asociere de membri, respectiv o colectivitate bine închegată. Solidaritatea înseamnă, mai întâi, responsabilitatea membrilor cooperatori de a asigura condiţiile necesare ca toţi să fie trataţi cât mai corect posibil, ca principiul interesului general să fie luat în considerare în permanenţă, iar apoi responsabilitatea cooperativei faţă de interesul colectiv al membrilor săi. Privită în mod particular, o asemenea responsabilitate indică faptul că într-o anumită măsură mijloacele financiare şi sociale aparţin grupului, ele fiind rezultatul activităţii comune şi al participării. De asemenea, prin solidaritate, cooperativele şi membrii acestora aspiră la crearea unei mişcări unite mai puternice, începând cu nivelul de bază şi continuând în plan regional, naţional şi internaţional.
2. În afară de valorile cooperaţiei prezentate mai înainte, membrii cooperatori cred în valorile etice ale cinstei, deschiderii şi responsabilităţii sociale şi ale grijii faţă de ceilalţi, valori ce ocupă un loc special în cadrul tradiţiei cooperatiste. De-a lungul istoriei lor, cooperativele s-au făcut cunoscute, în cele mai multe cazuri, prosperând tocmai ca urmare a angajării lor în scopul realizării unor produse de calitate superioară şi comercializării acestora în condiţii corespunzătoare, care să satisfacă pe deplin cerinţele consumatorilor, indiferent dacă aceştia sunt cooperatori sau nu.

Celelalte valori etice ale cooperaţiei sunt rezultatul relaţiilor speciale ale coopera­tivelor cu comunităţile din care fac parte, valori ce pot fi găsite în diferite tipuri de organizaţii, începând cu unitatea de bază şi terminând cu cele ce funcţionează la cel mai înalt nivel organizatoric.