loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Deşi afacerile electronice reprezintă un domeniu eficient şi foarte dinamic, în România comerţul electronic nu a cunoscut încă o dezvoltare pe măsura aşteptărilor, astfel încât se poate vorbi de o discordanţă între posibilităţile oferite de dezvoltarea tehnologiei informaţiei (IT) şi utilizarea efectivă a tehnologiilor disponibile în activi­tatea curentă a agenţilor economici. Există în prezent puţine magazine virtuale în i6a            '     Universitatea SPIRU HARET adevăratul sens al cuvântului, foarte multe site-uri de comerţ electronic nefăcând altceva decât să descrie oferta companiei respective şi să ofere datele necesare contactării ulterioare a firmei, fără a da însă posibilitatea de a comanda produse on-line. Principalele produse comercializate de aceste puţine magazine virtuale sunt echipa­mentele informatice, echipamentele domestice, cărţile şi muzica.

În cadrul celor circa 50 de magazine virtuale existente în România, CyberShop a fost primul înfiinţat, el oferind posibilitatea de a cumpăra pe Internet şi de a primi produsele la domiciliu. Este vorba de CD-rom-uri, CD-uri audio, casete, cărţi şi reviste, magazinul având o structură arborescentă, care permite navigarea cu uşurinţă printre categoriile de produse.

În condiţiile în care numărul cumpărăturilor pe Internet rămâne foarte redus, firmele româneşti care deţin magazine virtuale acordă o serie de facilităţi, una dintre ele referindu-se la a-şi face cunoscută prezenţa pe Internet prin aşa-numitele Bussiness Directory, prin care se asigură schimbul de informaţii şi accesul la această formă de comerţ.

Avantajul oferit de această facilitate constă în aceea că orice firmă poate fi găsită în indexul alfabetic, în funcţie de produsele şi serviciile oferite, de domeniul său de activitate sau domeniile de interes, existând, de asemenea, posibilitatea inserării unei legături cu pagina personală de web. Pentru cei care nu sunt clienţii firmei ce oferă o asemenea facilitate, aceasta include în plata abonamentului la Internet şi publicarea gratuită a paginii de web, în care fiecare îşi poate prezenta firma, oferta sau poate dezvolta chestionare care vor fi completate de utilizatori şi pe care le poate primi prin e-mail.

Există în România o serie de restricţii care conduc la înregistrarea unui ritm lent al dezvoltării comerţului electronic. Avem în vedere, în principal, aspecte precum:

  • numărul încă redus de posesori ai unei cărţi de credit, deşi plata cu ajutorul acesteia este cea mai uzuală şi răspândită metodă de plată în lume, aceasta însemnând că nu se poate plăti on-line;
  • sistemul logistic învechit al unor bănci româneşti, care nu dau posibilitatea de a interacţiona cu o bancă occidentală care ar emite cardul clientului străin, astfel încât onorarea unei comenzi venite de la o persoană străină rămâne un lucru relativ dificil;
  • costul destul de ridicat al distribuţiei. În prezent, magazinele virtuale nu pot vinde profitabil decât pe teritoriul ţării sau celor care au carduri emise în lei de o bancă românească. Din păcate, comisionul băncii este destul de mare, şi de aici inconvenientele inerente.

În general, magazinele virtuale româneşti au ales poşta pentru a tranzacţiona şi distribui produsele, dar un asemenea sistem presupune un timp lung până când contravaloarea produselor expediate ajunge prin sistemul ramburs în contul firmei. Mai mult, trebuie luată în calcul şi posibilitatea unor oferte false.

Pe lângă problema plăţilor şi a distribuţiei, există problema securităţii, pentru tranzacţiile cu carduri cunoscut fiind cazul că, odată introdus numărul cărţii de credit pe Internet, acesta poate fi interceptat şi folosit cu uşurinţă de hackeri.

Având în vedere restricţiile menţionate, dar şi altele, deşi pentru Occident comerţul electronic este o soluţie actuală, eficientă, pentru România el poate fi privit doar ca o soluţie de viitor. În prezent, în acest domeniu, România se află într-o poziţie net inferioară, atât faţă de ţările vestice, cât şi faţă de celelalte ţări din estul

Europei. Astfel, dacă avem în vedere numărul de servere, România se află în rândul ţărilor estice pe penultimul loc, în urma ei situându-se doar Bulgaria, dar care are însă o populaţie mult mai mică.

La asemenea aspecte trebuie să se adauge numărul mic de computere la mia de locuitori, ca şi faptul că acelea care există nu sunt conectate (legate) la reţea. Pentru mulţi români, a avea un computer reprezintă încă un lux, cauza principală fiind, mai întâi, sărăcia, iar apoi incultura în acest domeniu. Este un lucru de acum bine cunoscut că multe persoane, deşi active, nu folosesc computerul, motivând aceasta prin faptul că sunt „prea bătrâne ca să mai înveţe să-l folosească". Mai mult, se constată un dezinteres cronic pentru Internet (şi, implicit, pentru comerţul electronic), unele studii de piaţă arătând că în prezent doar 15-20 computere din 1000 sunt legate la Internet.

Problemele cu care se confruntă comerţul electronic în România sunt deci multiple şi complexe, dar principalii factori care împiedică dezvoltarea acestuia rămân sărăcia, tehnologia, modalităţile de plată şi mentalitatea.

De fapt, nu tehnologia împiedică dezvoltarea comerţului electronic în România, pentru că pe piaţă sunt disponibile tehnologii suficient de avansate, chiar de ultimă oră, ci accesibilitatea la aceste tehnologii. Aceasta face foarte greoi accesul populaţiei de rând la tehnologia informaţiei şi Internet, considerate încă de mulţi, aşa cum am arătat, un lux, datorită preţului destul de ridicat comparativ cu standardul românesc de viaţă.

Un alt important impediment în dezvoltarea comerţului electronic în România îl reprezintă modalitatea de plată. Un astfel de comerţ, datorită lipsei de contact direct şi invizibilităţii părţilor, necesită un sistem de plată sigur şi totuşi uşor de folosit pentru a păstra accesibilitatea publicului larg. Până când nu se va pune la punct şi implementa cu succes un sistem bazat pe cărţi de plată, care să ofere vânzătorului siguranţa că primeşte banii pe marfa vândută, orice formă de comerţ electronic pare mai mult o aventură decât o afacere, cel puţin din punct de vedere financiar.

Oricum, trebuie remarcată dorinţa de a „deschide" astfel de magazine virtuale, dorinţă care, probabil, aparţine unor împătimiţi ai computerelor şi Internetului, căci un astfel de magazin nu poate aduce încă profituri sau, dacă aduce, acestea sunt însă foarte mici în România. Probabil că, încetul cu încetul, o dată cu dezvoltarea societăţii, creşterea standardului de viaţă şi intrarea computerelor şi Internetului în viaţa de zi cu zi, o dată cu trecerea la o societate de consum, aceste magazine se vor dezvolta şi se vor înmulţi, oferind oportunităţi viabile de afaceri. Este bine că începutul, aşa precar cum este, a fost realizat.

Pentru integrarea comerţului electronic românesc în activitatea comercială de ansamblu şi, mai ales, pentru dezvoltarea acestei forme moderne de comerţ, considerăm necesar să se ţină seama de o serie de aspecte cadru, cele mai impor­tante fiind globalizarea pieţelor, asigurarea unui cadru legislativ adecvat (care, din păcate, în România nu este complet), resursele Internet (motoare căutătoare şi portaluri, mijloace de lucru pe web), interacţiunea turism-Internet, serviciile financiare pretabile a utiliza Internetul şi cultura Internetului în România.

Deşi, probabil, în viitorul apropiat, comerţul electronic nu va înregistra în ţara noastră succesul pe care îl are în alte ţări, totuşi acesta se va dezvolta, pentru că, indiferent de starea unei societăţi, progresul tehnic se impune sigur întotdeauna, chiar dacă mai încet.

Loading...